StareaPresei.ro

In urma cu 19 ani, nepotul rectorului Universitatii din Galati, la randul sau un insider in felul lui, coleg de an cu mine in facultate, a inceput sa rada, cand m-a auzit, la restante, injurandu-l pe Ceausescu si, in general, pe comunisti.

“Florine, linisteste-te, ca mai dureaza putin. Scapam de ei. Vine la putere Ion Iliescu, ai sa vezi”

, mi-a spus Viorel, colegul meu. Ce fericire, va dati seama? Mai aveam putin si scapam de Nicolae Ceausescu!

Acum, depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile. Cand stai intr-un tarc, ai impresia ca atunci cand vei iesi dintransul vei da de raiul pe pamant. Ceea ce nu stii este ca la iesirea din tarc musai sta unul, cu ranjetul intins pe fata ca la carnasiere, cu sufletul ticalosit si mintea calata sa te faca, (nu pe tine personal, ci) sa calce in picioare la propriu mase intregi de oameni.

Morar&More

Pe aceia pe care nu-i calca in picioare sa-i tampeasca si sa-i transforme in masa de manevra. Daca este nevoie, sa omoare oameni pentru a realiza aceasta. Oricum, ridica oamenii nevinovati, bieti oameni, unii contra altora. Oroarea care a facut asta, in cazul nostru, al romanilor, se numeste Ion Iliescu.

L-am urat pe Ion Iliescu din tot sufletul, ca si sistemul pe care il reprezenta si il reprezinta, pentru lunile de zile in care mama si tata au crezut in el si in mizeriile pe care le spunea si le facea, in zilele inceputului de an 1990.

Ion Iliescu traieste si azi, este printre noi, rasufla, inghiortaie si va scapa viu, nevatamat si probabil fara nici macar o zi de inchisoare pana in ultima secunda a vietii sale lucide, razandu-ne in nas si demonstrandu-ne ca raul va da cu tifla in continuare binelui, in milenii de-acum incolo.

Vorbesc foarte serios. Milenii. Lupta cu raul nu se termina, nici crimele, nici ura, ele sunt perpetue. Au mai existat si alte astfel de orori, pe care insa contextul politic nu le-a ajutat sa faca oamenilor ce ne-a facut noua Ion Iliescu.

In Cehoslovacia a fost, de exemplu, Milous Jakes. In Bulgaria, daca nu ma-nsel, Petar Mladenov. La nemtii estici oroarea se numea Egon Krenz.

La maghiari si la polonezi nu a fost cazul, oroarea a fost ejectata direct, fara sa mai acceada la putere. Mai exista un albanez cu rol asemanator, care a condus Albania pana la venirea lui Sali Berisha.

Apoi a revenit, ca si Ilici Iliescu, dar mi se face gura punga de greata atunci cand ii pronunt numele: primul martir al Revolutiei anticomuniste albaneze se numeste Iosif Buda si probabil ca este ruda mea.

Sa ne intoarcem insa la Ion Iliescu si la Mineriada. Detin si acum o inregistrare-document, o caseta, din pacate o copie destul de plina de distorsiuni a discursului tinut de acest Ion Iliescu, la ora cinci dimineata, pe 14 iunie.

Stelian Tanase a dat aceasta inregistrare, prin anul 2004, pe Realitatea TV. Am si publicat acest discurs la un moment dat. El este defapt preambulul, in succesiune logica, la ceea ce se vede in embeder ca le spune minerilor Ion Iliescu pe 15 iunie 1990, dupa ce omorasera oameni si bagasera in sperieti un oras intreg.

Ca sa multumesti insistent si public cuiva si sa-l inviti gratios si hotarat sa plece acasa, trebuie ca anterior sa-l fi chemat sa vina. Sa revin: in inregistrarea despre care amintesc, mai putin cunoscuta decat notoriul discurs de la Romexpo, oroarea numita Ion Iliescu le da practic ordin minerilor sa faca nenorocirile pe care le-au facut apoi in Piata Universitatii si in intreg Bucurestiul.

Oroarea Ion Iliescu se prevala atunci de o asa-zisa apartenenta a manifestantilor din Piata Universitatii la Miscarea Legionara. Daca mai este nevoie sa amintesc, presa pro-FSN a vremii sustinea ca in Piata exista prostituate si consumatori de droguri. Avea dreptate, chiar SRI si celelalte oficine ale puterii ii trimiteau in piata, ca sa ii compromita pe golani.

Acestia organizasera noaptea patrule, care ii dadeau afara pe provocatori, pe bisnitari si pe prostituate sau drogati din perimetrul ocupat in Piata Universitatii de catre manifestanti. Am fost acolo, ca manifestant si membru al Grupului Independent pentru Democratie (GID) si am facut parte din astfel de patrule.

Prima la care am participat era formata din doi oameni: eu si Octavian Radulescu, pe atunci presedintele AFDPR, sa-i fie tarana usoara. Prin tufele de bradut din fata Teatrului National gaseam boschetari drogati cu aurolac. In pasajul de la Universitate, in afara perimetrului pietarilor, se vindeau sticle de votca “Doi ochi albastri” si tigari Kent de contrabanda.

Tiganii abundau si conduceau “afacerile”. Dimineata, pe la 5.00, apareau tot felul de ciudati care dansau prin fata baricadei facute de manifestanti, se scalambaiau, sareau, injurau si in general se comportau de parca nu mai luasera de 24 de ore plegomazin.

S-a demonstrat ulterior (ca sa revin la povestea cu legionarii) ca insusi Ion Iliescu si clanul sau creasera conditiile pentru a afirma magaria cu legionarii, prin serviciile secrete. Unul dintre cei doi lideri ai Ligii Studentilor, Marian Munteanu, facea parte dinainte de Revolutie dintr-un grup cu orientare de extrema dreapta, ai carui membri il vizitau pe filozoful Petre Tutea, aflat in ultimii ani ai vietii sale.

Toata Facultatea de Litere stia ca acest grup era monitorizat de catre Securitate. Membrii sai erau invitati sistematic sa dea note informative despre ceea ce vorbisera cu batranul ganditor. Dupa Revolutie, Munteanu a devenit treptat liderul Ligii din Universitate. Mai ales dupa ce din fruntea Ligii s-a retras charismaticul Bogdan Mierla, moment care ramane destul de cetos si greu de priceput.

Dupa Mineriada, Marian a infiintat Miscarea pentru Romania, o formatiune politica neolegionara. Un timp a fost si liderul Ligii Studentilor din Romania (LSR), si al nou-infiintatei MpR. In aceasta calitate, a incercat si partial a reusit sa faca filiale MpR pe filiera ligilor studentesti din unele centre universitare. La Galati, unde eram eu lider al Ligii, organizatie membra LSR, nu a reusit acest lucru.

Ulterior, a devenit “om de afaceri SRI”, cu business-uri grase in industria de armament si cu end-useri destul de stranii. S-a scris la un moment dat ca ar fi fost furnizorul de armament din Romania al unor grupari teroriste. Cum se scrie in Romania, pe surse, fara verificarea acestora… Ciudat sau mai putin ciudat, dar lucrurile au ramas asa, suspendate, ambigue.

Ion Iliescu (dimpreuna cu structura din spatele sau) ne-a manipulat de la bun inceput. Daca vreodata organizatiile din Piata Universitatii, din timpul manifestatiei, ar fi devenit mai periculoase pentru dictatura sa mascata in urocratie (sau democratura, cum i s-a spus atunci), atunci sunt convins ca “regimul criptocomunist”, prin filierele sale mass-media de atunci, precum “Azi“, “Dimineata” sau “Adevarul“, ar fi scos documente doveditoare ale colaborarii lui Marian Munteanu cu Securitatea, ori ce-ar fi fost ea, compromitand manifestatia-maraton, care in opinia publica se identifica practic cu Munteanu, chiar daca realitatea era mai complicata.

Bietul Marian, a fost o unealta, apoi a primit osul, dupa ce a luat cateva bate in cap de la mineri… In tot acest timp, Ion Iliescu a intoxicat Romania, a pervertit minti, iar cei aflati in gastile mafiote pe care le-a tutelat au umplut Romania de toxina sociala.

Aceasta toxina sociala (de care, ipocrit, Ilici Iliescu se disociaza ambiguu) ne sufoca insa azi si acum. Este o rusine ca, dupa ce oricum raul a fost facut cu varf si indesat, acest criminal nu primeste ceea ce merita: Puscaria, Bulaul, Intristarea si Mititica in acelasi timp. Faptul ca acest lucru nu se intampla intoxica si mai mult vascularizatia societatii romanesti.

Zeci, sute, mii de canalii din intreaga tara inteleg acum ca este posibil sa ucizi, sa furi, sa inseli si sa nu ti se intample nimic pentru tot restul vietii tale. Nu mai vorbesc despre mica mitocanie si ticalosie, practicata pe scara larga si la toate nivelurile in orice institutie din Romania, cu rare exceptii, pentru ca “asa sunt vremurile”, “altfel nu razbesti”, “banul conteaza” si “sa-ti faci loc cu coatele-nfipte-n ficatul celorlalti”.

Sa-ti vezi de crime si hotii, mitocanii si magarii, fitile si nenorociri linistit tot restul vietii tale, ca si urmasii tai, in vecii vecilor, pentru ca oricum lectia este ca, indiferent ce faci, nu ti se intampla nimic, ba chiar esti promovat, pentru ca pactizezi cu ceilalti care sunt ca si tine, un ticalos, si care sunt la putere. Aceste canalii oricum gandeau astfel.

NUP-ul care i-a fost dat lui Ion Iliescu, aceasta oroare vie a Alpilor Estici, le da un nou impuls sa faca nenorociri si mai mari, sa mafiotizeze si mai abitir tara aceasta nenorocita.

NOTA: Am publicat aici acest text pe 14 octombrie 2008. El este astazi mai actual decat oricand.