După ce am criticat postul de televiziune B1 TV pentru o mare gafă de presă, sunt necesare pentru cititori câteva explicaţii.
Mai mulţi cititori mi-au spus, pe diferite filiere, că în opinia lor sunt răutăcios, atunci când îi critic pe cei de la B1 petru gafa lor de presă.
Primul lucru pe care simt nevoia să-l spun este că B1 TV face mereu gafe de presă mai mari sau mai mici. Cele mai uşor de constatat sunt literele mâncate, virgulele între subiect şi predicat, greşelile de topică şi etimologiile populare din burtieră.
Pe de o parte, este demn de subliniat că aceste gafe de presă sunt un trend general la noua generaţie de români şi de jurnalişti. Inculţi (chiar dacă nu realizează acest lucru), incapabili, în general, să se exprime cursiv şi coerent în scris (şi considerând despre ei acest lucru ca fiind cool, o virtute, trendy) şi de asemenea total lipsiţi de dorinţa de a se instrui.
Această generalizare a agramatismului în România noii generaţii nu scuză un organ de presă. Principala barieră pe care o puneau în anii 90 organele de presă pe print între carenţele de scriitură (mult mai mici decât acum) şi ochiul cititorului era instituţia corecturii.
Concret, la EvZ, România liberă, Adevărul, Tineretul liber etc. exista o cameră, în care când intrai tăiai fumul de ţigară cu cuţitul, unde nişte respectabile doamne citeau periile ediţiei la care se lucra şi făceau corectura. Ele ştiau gramatică pe pâine, mult peste jurnalişti, ca nivel.
Nu trebuie să idealizăm lucrurile. Pe atunci se făceau alte gafe mai mari. O colegă, devenită ulterior mare jurnalist de televiziune, m-a luat de o aripă într-o noapte, la EvZ, la Bulina Albastră, să mergem la o crimă. Problema ei era că, atunci când îşi făcuse documentarea, a stat de vorbă cu rudele criminalului, la care am şi mers… să întrebăm de crimă.
Revenind, între timp, subţierile de fonduri de salarii din cauza crizei, indolenţa patronilor de presă şi a jurnaliştilor angajaţi de aceştia să le facă managementul redacţional şi alţi factori au dus la eliminarea corecturii.
Ştiaţi că nu este permis ca acelaşi cuvânt sau expresie să fie pe o pagină de două ori, în două titluri şi că asta este o defecţiune numită “se bat titlurile”?
Ştiaţi că nu este admisibil să ai alături două titluri de aceeaşi factură (hard news, round up, descriptiv, info, fără predicat etc.)? Ştiaţi că, dacă deschizi cu un articol main de gen hard news, nu ai voie să mai dai dedesubt decât cel mult încă unul? De astea se ocupa capul limpede, care alerga, împreună cu secretarul de redacţie şi tehnoredactorul, între corectură, linotip şi redacţie.
Azi, lucrurile sunt mult mai simple. Este de ajuns să pui filtre pe traseul de redactare, susţinute de oameni care ştiu limba română şi sunt jurnalişti cu experienţă. Dar indolenţa e mare şi ignoranţa, ca şi fudulia, aşijderea.
Iar când apare un tip ce face astfel de corecturi în fluxul de info al unei redacţii, ceilalţi se coalizează contra lui, urându-l sincer şi lucrându-l, până îl fac să plece. Asta dacă nu e concediat.
Revenind la gafa de presă de pe website-ul B1: mereu văd prostii, şi pe sticlă, şi pe website-ul B1.ro. Dar nu numai pe acesta. De curând, am dat exemple din Gândul şi EvZ, mai demult din Adevărul.
Toate publicaţiile mainstream sunt un dezastru şi, culmea, micii publisheri online, de la liderul pieţei, HotNews, până la website-uri noi ca BN24 sau Aktual24, au conţinut scris mai curat decât la mainstream media, datorită calităţii superioare a jurnaliştilor de aici.
Cât despre mine… da, uneori fac greşeli, rareori sunt mari. Dar eu sunt unul singur şi colaboratorii acestui website, iar atunci când greşesc mă corectez şi mai şi mulţumesc public, în comentarii, pentru atenţionări.
Nu reacţionez ca elefantul atunci când este pişcat în talpă de un purice.