De unde si pana unde “Daca SUE nu e, nimic nu e?”
Evident, o noua disperare bantuie acum Europa : Europa. Daca e sa ne luam doar dupa ultima suta de ani (dar putem merge inapoi pana pe la 1300), disperarea in sine nu e nimic nou.
Aparent, cel putin, functioneaza aproape cicilic, cu valuri de dragoste si ura succedandu-se intr-o alternanta ce s-ar cuveni sa ne puna pe ganduri. Daca ne grabim inca o data sa salvam – degeaba – Europa de sine insasi?
Se vorbeste acum, tot mai insistent, in termeni disperati, despre nevoia trecerii de la Uniunea Europeana, la Statele Unite ale Euopei. Presedintele Basescu l-a dat drept exemplu pana si pe Churchill, care (curios ca n-a observat nimeni pana acum), era pentru o Europa Unita dar fara Marea Britanie ! Restul politicenilor locali, y compris Melescanu, nu ne intereseaza pentru moment.
Avem, asadar, ca romani si europeni, o agenda extrem de incarcata : regandirea sistemului electoral, regandirea Consitutiei, regandirea Europei si a rolului Uniunii Europene in lume, etc. O agenda facuta, insa, la disperare, fie si din motive bune, poate sa ajunga la rezultate catastrofale.
Daca nu ma credeti, uitati-va in istorie : drumul spre iad e pavat cu bune intentii. Da, Europa e acum in criza dupa cum in criza e o lume-ntreaga. Nu, situatia Romaniei nu e, din acest punct de vedere, speciala, dupa cum nu e nici situatia Europei sau a SUA.
Si nu, nu e catusi de putin sigur ca (1) Europa a pierdut pe termen lung competitia impotriva Americii, fiindu-i rezervat rolul muzeografic de « Batrana Doamna », dupa cum nu e catusi de putin sigur ca (2) America a pierdut competitia impotriva Asiei in general si a Chinei in particular… tot pe Contributors
[...] Articol StareaPresei.ro [...]