Ultima dată când am fost în Râmnicu-Vâlcea, părea un oraş de oameni normali (dar asta se întâmpla acum patru ani şi jumătate). 
O urbe de provincie. Prosperă. Cu oameni aşezaţi. Cu capsa pusă sau nonconformişti. Înalţi sau scunzi.
Lumea le zice olteni. Dacă vâlcenii sunt olteni, atunci e mare lucru. În Râmnicu-Vâlcea nu am auzit conjugări la perfectul simplu, tipice graiului oltenesc.
Oamenii aceştia, de la Vlădică la opincă, vorbesc limba literară fără nici un accent local, lucru extrem de rar, ce se mai întâmplă numai acolo unde Moldova dă mâna cu Muntenia, în Focşani.
Dar de atunci s-au întâmplat mai multe lucruri destul de ciudate. Popularul primar al oraşului, Mircia Gutău, a ajuns la puşcărie. Cât timp a stat la bulău a rămas membru PDL multă vreme. Vâlcenii nu au ţinut cont de faptul că e puşcăriaş şi l-au tratat ca pe un erou, pentru că era gospodar.
Gospodarul a fost eliberat în septembrie 2011 din puşcărie pentru bună purtare, după doi ani de detenţie, şi s-a înscris în… UNPR. Uuuuu-haaaa! Nu a mai candidat pentru un nou post de primar. Dumnezeu să-l înţeleagă.
De la localele din acest an, manelizarea vieţii politice vâlcene a atins cote de avarie: primar a fost ales fostul senator USL Emilian Frâncu, care a declarat la instalare:
“De azi Râmnicu Vâlcea se va înscrie pe o altă axă de dezvoltare”
Acest lucru se observă acum cu ochiul liber. E într-adevăr altă axă: cea a pauperităţii. Trăiască frâncul! Pe măsură ce plămânul financiar al acestui oraş monoindustrial, Oltchim, o ducea mai prost, şi viaţa politică locală se maneliza tot mai puternic.
Din această toamnă, Râmnicu-Vâlcea nu mai e notoriu în lume doar pentru hackerii săi plini de calităţi, pentru care îi urmăreşte cu osârdie Uncle Sam prin Carpaţi şi presa îi zice Hackerville, ci şi prin circoteca demnă de Mica Ţiganiadă a lui Budai-Deleanu, ocazionată de prevatezaricioasa combinatului, în care a intromisionat teleastul planetei, Dan Diaconescu Direct.
Acum au ajuns la trebunal, Piranda mea, mânca-ţi-aş. Remus Vulpescu şi-a dat demisia de la OPSPI şi a făcut plângere penală contra lui Dan Diaconescu, iar Dan Diaconescu anunţă că va acţiona OPSPI în judecată.
Într-o combinaţie ireală de telenovelă, manea, take-over de tip servicii secrete şi cazacioc, şi-a făcut apariţia şi brokerul tuturor oportunităţilor stranii, Eugen Anca, zis în vechime şi Proact SRL.
Pentru că în fapt despre asta vorbim, pare-se, nu despre bietul Dan Diaconescu, care e frontman-ul împins la derută în prim-plan. Cine este în spatele acestui om cu nume de familie frumos ca numele unei femei nu ştim cine ştie şi nici cine nu ştie.
Ultima dată când l-am văzut în peisaj pe Anca a fost în aprilie 2010, când, aducând în luminile reflectoarelor pe Cozmin Guşă şi Şavinia Landru, ne-ar fi propus aşa:
Voi vreţi tezaurul, dar ruşii nu vi-l dau. Vi-l dau eu!
A fost refuzat, desigur. Guşă a revenit din Rusia cu coada Laviniei-ntre picioare. Acum, Eugen Anca s-a întors. Se pare că ne vom reîntâlni cu el la privatizarea TAROM.
Sunt curios cu ce dealer de maşini o să mai încheie contract pentru demo car de data aceasta Dan Diaconescu, ca să-i facă gratuit reclamă televiziunile când umblă Dănuţ prin urbe.
Când viaţa publică se transformă-ntr-un circ, clovnul profesionist este trist.