CRIZA: De ce intram in criza?
Capitalismul a fost scuturat ritmic de foarte multe crize. In 1929, Wall Street s-a facut bucatele.
A urmat criza Peso Shield, care este numai una dintre multele crize tipice economiei capitaliste, apoi dezumflarea balonului Internetului, piata Nasdaq, precedata de criza pietelor din Asia de sud-est si urmata acum de aceasta macro-criza, pornita de la dezumflarea bulei subprimelor.
Intre timp, ne-au mai scuturat si frigurile date de fluctuatiile pretului petrolului, care acum creste, si se bucura transnationalele, acum scade, si jubileaza state ca Venezuela si Iran.
Ce se intampla defapt si de ce ne aflam in aceasta situatie?
Eu cred ca principala cauza este la limita dintre economie si filosofie. Cea care influenteaza pietele este natura umana. Sa ma explic. Daca eu ma gandesc asa: vreau ca din acest moment frunzele acestei plante sa fie albastre, si nu verzi, nu se intampla nimic, in afara de cazul in care am calitati paranormale si pot intr-adevar sa-i fac rau acelei plante, iar frunzele ei se usuca.
Fenomenele naturii sunt obiective si nu depind de interventia noastra, decat daca ea este fizica si actioneaza asupra structurii naturale. Gandurile mele, care nu se transforma in actiuni concrete, nu afecteaza natura.
In schimb, daca o societate de brokeraj de pe piata de capital are un anumit “sentiment”, prin brokerii sai, privind piata si felul in care va evolua ea intr-o anumita zi, atunci va actiona pe piata intr-un anumit fel, cumparand, vanzand, inchizand sau deschizand pozitii.
Acest comportament influenteaza piata.
Cand suma comportamentelor actorilor unei piete da o anumita rezultanta, piata scade, ori creste. Aceasta scadere poate fi dramatica sau nu, asa cum cresterea poate fi spectaculoasa sau nu. In functie de ce? In functie de celebra expresie, privind “sentimentul pietei”.
Pana aici, nimic iesit din comun. In termeni rationali, actorii pietei respective si analistii sai se asteapta la curbe crescator-descrescatoare succesive. Doctrina dominanta este ca piata se autoechilibreaza si, in general, ca piata e buna.
Dar ce ne facem atunci cand caderile sunt spectaculoase si duc la crahuri in serie, cum sunt cele care se petrec acum? Cum se mai autoechilibreaza atunci piata? Mai e buna piata? Are sau nu ea nevoie de interventia unui factor exterior reglementator, ca sa nu ajungem mai apoi sa ne plangem zilele?
Raspunsul meu este ca, atunci cand instrumentele de analiza ale pietei si, in general, autoritatile de reglementare ajung la concluzia ca o anumita piata a crescut destul de mult incat sa se apropie de un punct de maxim periculos, din care poate sa urmeze crahul si recesiunea, cresterea sa trebuie ponderata. Interventionism.
Suna ca naiba, o sa mi se spuna, si voi fi de acord cu aceasta succesiune de trei cuvinte nu tocmai reverentioase, dar cred ca este singura solutie ca dupa aceea sa nu ajungem cu totii sa plangem, sa dam faliment, sa nu ne mai luam salariile, profiturile si asa mai departe.
Evident, o astfel de ponderare a cresterilor pietelor, cu mici scaderi si mici cresteri in jurul punctului de echilibru (oricare ar fi acela si orice va fi insemnand el) ar duce la o cu totul alta filozofie a acestor afaceri. In primul rand, marjele de profit scad.
In al doilea rand, sunt perioade in care unii dintre actorii pietei pierd, cand pietele scad putin ca sa nu creasca prea mult si sa poata sa creasca ulterior din nou, pentru a aduce iar profituri.
Scad putin, nu mult, nu decisiv, iar daca firmele au o politica economico-financiara bine pusa la punct rezista pe piata si apoi castiga din nou. Profiturile sunt mai mici, dar mai sigure. Personal, alta solutie nu vad. Mai usor cu tunurile, ca duc la distorsiuni de piata. Evolutia de acest gen a unei piete seamana cu neregularitatile microscopice care se vad pe o suprafata aparent plana, la care tolerantele sunt cand cu plus, cand cu minus, insa dau, una peste alta, o suprafata destul de lina si asperitatile sunt abordabile. Daca nu procedam asa, vom evolua din criza in criza, ca pana acum.
Evident ca aceasta idee presupune o cu totul alta abordare a notiunii de afacere si o alta filozofie a businesss-ului. Marele nostru pacat astazi, din punctul meu de vedere, este ca am construit o lume de companii-predatori, care se lupta pentru putere cu orice pret, calcand in picioare totul, absolut totul.
Concurenta este una, canibalismul de piata la care s-a ajuns acum cu totul altceva. Acest canibalism duce la situatia ca in acest moment mii de firme de pe mapamond se gandesc cum sa mai dea afara cateva milioane de oameni, ca sa devina mai rentabile.
Si mai rentabile. Tot mai rentabile. Ideal ar fi sa nu mai aiba nici un angajat si sa fie cat se poate de rentabile, din acest punct de vedere. Fundamentalism de piata. Iata o alta latura a sa, dincolo de dictonul ca piata e buna si de logo-ul asociat acestui, conform caruia pietele s-ar autoechilibra ritmic. Problema este ca astfel ajungem la haos social.
Trebuie sa fim insa foarte atenti, cred eu. Aceste crize prin care trece sistemul capitalist sunt tot mai ample, din cauza globalizarii pietelor si transformarii lor intr-o singura piata globala. Exista astfel riscul ca sistemul capitalist sa cunoasca o implozie majora, la urmatoarea buble care se va umfla excesiv, necontrolat. Trebuie sa redefinim rolul afacerilor in viata noastra si bazele conceptuale ale acestora.
Mai multi reputati economistii si viitorologi au atras atentia in ultimele decenii asupra acestui pericol. Nu au fost ascultati, ba chiar au si fost luati la shto, daca-mi este permisa expresia din argou. Exista posibilitatea sa fiu si eu luat in balon. Pot sa-mi asum acest fapt. Exista posibilitatea sa gresesc, iar teoria mea sa fie o aberatie sau sa fi facut greseli. Pot sa-mi asum si aceasta. Cine nu incearca nu greseste.
Exista si posibilitatea sa mergem inainte, ca orbetii, spre prapastie, poate ca o sa o pipaim cu piciorul si intr-o buna zi chiar o vom si nimeri. Singura solutie, continuu sa cred eu, este ca, din cand in cand, sa lasam aerul sa mai iasa si sa mai punem continut din realitatea economica, apoi sa mai crestem putin, si tot asa. Altfel nu ne va fi bine deloc.
in primul rand , buna descrierea dvs. referitoare la functionarea economiei de piata .
Problema acestui capitalist care il traim atat noi ca romanii cat si lumea intreaga , este putred din nastere.
economiile statelor sunt influentate de catre aceasta globalizare a pietelor datorita interconexiunilor realizate de catre companiile transnationale si a organismelor financiare .Practic acum traim o criza provocata de cateva banci si fonduri de investitii care nemaifiind multumite de profiturile realizate pe pietele lor nationale , au incercat si incearca sa ocupe pietele financiare din alte state , jucand carti de tip “mana moarta” , adica investesc intr-o economie care se dezvolta si merge bine , speculand nevoia de investitii , baga bani pe acea piata , chiar daca nu castiga pe moment . Apoi cu portofoliul de investitii facut , incep sa joace pe diferite burse , de actiuni si de marfuri . Modifica ratele schimburi monetare , fac lobby-uri ptr. diferite legi favorabile , (vezi sistemul american de lobby ) , manipuleaza forta de munca in interesul lor , creind presiuni sindicale asupra guvernelor locale , etc. Insa la un moment dat , ceva nu functioneaza ,(nu mai iese rata de profit speculata ) si din acel moment , acesti jucatori vand , vand tot . Vand cu viteza mare , inchid afaceri care depindeau de ele , scapa de tot si paseaza “pisica moarta ” la primul fraier .
criza actuala s-a petrecut din cauza ca sunt prea multe pisici moarte in acest moment si nimeni nu mai vrea sa fie fraier . Sau cum s-a petrecut in SUA , pisica moarta s-a transferat catre americanul de rand care a sperat sa aiba si el o proprietate , dar in acest moment nu mai poate sa o achite .
Judecand dupa evenimentele recente se pot numara pe degetele de la o mana cine sunt acesti jucatori farsori .(trisori)
mie ,personal , nu mi-au placut niciodata companiile financiare care se joaca cu banii clientilor .
si ma bucur foarte mult ca AIG A LUAT-O PE COCOASA .
Companiile financiare care nu aduc plus valoare prin crearea de bunuri si servicii sunt companii periculoase , sunt companii care trec peste orice si oricine numai ptr. a-si vedea profiturile cat mai mari , fara sa mai conteze cine sufera sau ce sufera .
exemple sunt destule , eu le compar pe aceste companii cu agentii de paza care ne asteapta la iesirea dintr-un supermarket.
Nu fac nimic , nu au nici un rol benefic in economia respectiva , sunt PARAZITI.Si noi trebuie sa ii suportam (sa le suportam) .