StareaPresei.ro

Vineri, am postat această pamfleuzerie amară, numită “Azi, noi manifestaţii de protest anti-Băsescu”. Este scrisă în cea mai neaoşă manieră Trombon. Se pare că am avut mai multă dreptate decât mi-am imaginat când am scris acele rânduri.

Exact aşa cum m-am aşteptat, actanţii manifestaţiei de ieri din Piaţa Universităţii şi aderenţii lor au citit superficial lead-ul postării şi au înţeles exact că eu anunţ noi manifestaţii de protest contra lui Traian Băsescu, nimic mai mult.

În acest timp, alţi cititori ai mei, mai iniţiaţi în stilul meu ironic şi autoironic (e autoironie, pentru că sunt membru GID, unul dintre golanii veritabilei Pieţe a Universităţii din Bucureşti, din lunile aprilie şi mai ale anului 1990) au înțeles exact despre ce e vorba și au reacționat, la rândul lor, ironic și flegmatic.

Aceste reacții definesc foarte bine ce se întâmplă acum. Cei prezenţi ieri în Piaţa Universităţii nici nu au avut răbdare să citească până la sfârşit ce-am scris. Altfel, în cazul extrem, dacă nu pricepeau până atunci, ar fi citit nota de final care i-ar fi lămurit. Aceasta le defineşte nivelul intelectual şi sorgintea.

Tipologii de demonstranţi anti-Băsescu

Le-am văzut feţele ieri pe sticla televizorului. Sunt vreo trei tipuri de manifestanţi pe care i-am putut categorisi:

Pensionarii năimiţi preponderent de PSD şi aderenţii lor, pensionari şi ei, însă lipiţi de manifestaţie spontan. Spun “năimiţi”, adică plătiţi de PSD la modul cel mai concret. Am văzut oameni care erau întrebaţi de reporter: ce caută acolo? de ce au venit? şi nu erau în stare să bâiguie ceva coerent, apoi începeau să bolborosească despre criminalul şi dictatorul Băsescu.

PSD procedează exact astfel: are puternice nuclee dure printre oamenii de vârsta a treia, pe care cu astfel de prilejuri le mobilizează, dizlocându-le în stradă. Îi vedem pe aceşti oameni la toate mitingurile anti-Băsescu din ultimii ani, indiferent dacă e vorba despre scandaluri privind scăderea veniturilor bugetarilor, asistenţa de sănătate, cazuri de corupţie, manifestări sindicale sau orice altceva.

Semihuliganii amatori de scandal şi dat cu pumnul, precum galeriştii Stelei, veniţi ieri de la un meci de futsal organizat de Iosif Rotariu la Sala Polivalentă pentru Casandra, fetiţa adoptată de el şi soţia sa, care are nevoie de noi operaţii.

Evident că şi în back-ground-ul acestor ultraşi există provocatori, scenarişti. Altfel nu se explică de ce la acest meci ultraşii Stelei au început să scandeze din tribune fonfleuri anti-Băsescu. Înseamnă că au fost unii care au anticipat că masa de manevră ultras stelistă va putea fi astfel manipulată şi apoi transmutată în Piaţa Universităţii, pe post de berbece, de sânge proaspăt în demonstraţie.

Provocatorii scenarişti, dintre care 41 au fost poate arestați de forțele de ordine astă-noapte. I-am văzut pe câțiva manifestându-se complet diferit de restul demonstranților. În timp ce manifestanţii era agitaţi şi scandau, acești oameni stăteau calmi, cu fețele imobile, măturând continuu manifestația, patronând-o din priviri şi coordonându-i pe manifestanţi din câteva cuvinte.

Ceva asemănător am făcut eu şi ceilalţi colegi ai mei din GID în Piaţa Universităţii, în 1990, dar de cealaltă parte a baricadei. Acum însă în aceste manifestaţii nu există o astfel de organizaţie. Noi eram organizaţi juridic, aveam ştampilă, legitimaţii galbene în piept, cu poza, seria şi numărul de buletin şi numele pe ele, aveam sediu social pe cheiul Dâmboviţei.

În timp ce liderii Ligii Studenţilor fantazau la microfon, noi ţineam Piaţa sub control, izolând provocatorii. Despre aceşti organizatori acum nu ştim însă nimic, decât că au exact feţele acelor provocatori pe care îi găseam în Piaţa Universităţii. Aceea, cea veritabilă, nu caricatura asta diabolizată.

Aşa cum uitându-mă la manifestanţii de ieri văd același amestec de pensionari nervoşi, isterici şi pegră vineție la faccies, cu aspect patibular și gândire brută, primară, oricât ar dori formatorii de imagine de la Realitatea TV și Antena 3 să-i ridice la rangul spiritualizat al lui Gavroche de la Revoluție, din decembrie 1989.

Mai există şi o altă categorie de nemulţumiţi de Băsescu şi cabinetul său. Aceştia sunt oameni de cu totul altă calitate umană, care se feresc să se manifeste alături de pensionari isterici şi ultraşi ai echipelor de fotbal. Ei ar putea să iasă în stradă, dar le mai trebuie foarte mult până atunci. Despre ei nu ştim cum se împart pe opţiuni politice.

În primul rând, ar trebui să rămână fără loc de muncă. Actualul pasiv personal pentru care muncesc le condiţionează comportamentul public foarte silenţios. Ei sunt sclavii creditelor pe care le-au făcut ca să-şi ia locuinţă şi maşină, iar singura modalitate prin care ar putea fi scoşi în stradă cândva ar fi în urma unui nou puseu de criză, mult mai dramatic decât cel din anul 2009.

Și ar mai trebui să facă şi legătura între această viitoare potenţială criză, situaţia lor personală şi Traian Băsescu. Sunt cam multe lucruri de îndeplinit. Genul acesta de oameni activi este greu de scos în stradă, la manifestaţie.

Fantoşe şi realităţi

În concluzie, o parte dintre cei de tipul celor care în decembrie 1989 au făcut diversiunea necesară lui Iliescu şi acoliţilor săi pentru a confisca Revoluţia, apoi, în timpul Pieţei Universităţii, ne huiduiau, ne făceau drogaţi şi legionari, apoi au pilotat minerii prin Capitală, sunt acum în stradă şi doresc să se legitimeze de la nobila manifestaţie de acum aproape 21 de ani, din Piaţa Universităţii, precum şi de la adevăraţii eroi ai Revoluţiei Române.

Foarte straniu este ce se întâmplă în spatele acestor fantoşe.

1. După ce a greşit, forţând o lege a Sănătăţii incoherentă şi victimizându-l inutil pe Raed Arafat, cam în aceeaşi manieră cum l-a victimizat vara trecută pe MS Regele Mihai I, Traian Băsescu a făcut un gest fără precedent: a retras un proiect de lege pe care până atunci l-a susţinut fervent.

Se pune întrebarea: ce l-a determinat pe Traian Băsescu să facă acest gest absolut fără precedent? Avea informaţii? Asupra a ce anume? Ce ştie Băsescu despre ce s-a petrecut în ultimele zile, iar noi nu ştim, de a dat înapoi?

2. Televiziunile de ştiri Antena 3, Realitatea TV (RTV nu am urmărit), dar şi Antena 1 parcă au luat între timp lecţii despre cum se face o campanie de imagine. De când au început aceste manifestaţii, au făcut permanent… apel la calm, în frunte cu Antena 1.

Perfecţionarea oficinelor de intoxicare publică

Televiziunile acestea au organizat o gherilă foarte inteligentă şi înşelătoare pe Internet. Grupurile create în aceste zile pe Facebook, printre care unele iniţiate chiar de Corporaţia Intact, au primit la fiecare postare mii de like-uri, au avut mii de comentarii şi – ceea ce este mai îngrijorător – tot mai multe, pe măsură ce ne apropiam de punctul culminant al mitingurilor.

Aceste televiziuni s-au extras ostentativ în permanenţă din manifestaţii, “obiectivându-se” ipocrit şi criticând “cu competenţă şi echidistanţă” greşelile (într-adevăr existente) făcute de Băsescu.

Sunt sigur că aproape toţi reporterii de teren mobilizaţi la manifestaţii, în Bucureşti şi în ţară, au fost convinşi că participă la momente istorice, când ne apropiem de o nouă Revoluţie, cam ca aceea din 1989. Nu: ar fi o contrarevoluţie.

Cu la fel de multă ipocrizie, jurnaliştii-comentatorişti, analiştii de tembelviziune şi păreriştii de serviciu ai mogulilor mai mari sau mai mici s-au comportat prob, onest, tăios, desfiinţând ce era de desfiinţat, criticând ce era de criticat şi creînd cu bună-ştiinţă o falsă ideologie intelectualist-revoluţionară a mnifestaţiilor.

Prin felul în care aceste organe de presă s-au extras, obiectivându-se, ele au încercat şi încearcă în continuare să legitimeze aceste manifestaţii, sperând că vor aduce astfel în stradă oamenii cu adevărat nemulţumiţi de consecinţele crizei şi încercând să-i magnetizeze împotriva lui Băsescu.

Falsă istorizare mitică a manifestaţiilor reacţionare

Strategii de la trusturile mogularde încearcă şi mitizarea, crearea unei false istorizări a acestor manifestaţii în realitate reacţionare, ce sunt acreditate ca fiind revoluţionare. Iată ce scrie “martorul istoriei care se scrie sub ochii noştri” Costi Rogozanu, pe VoxPublica, un website din familia Realitatea.net, sub titlul de tip “consemnare pentru posteritate”, “Protestele din 13/14 ianuarie 2012. De la faţa locului, adevăruri simple“.

Rogozanu încearcă să demoleze adevărurile, deranjante pentru facţiunea reacţionară din România, care se spun în aceste zile. Sunt lucruri pentru care noi, pieţarii din 1990, eram criticaţi:

- că vin galeriile echipelor de fotbal la manifestaţie (după un meci Steaua – Universitatea Craiova, cele două galerii au venit şi în adevărata Piaţă a Universităţii). Nu, atunci au fost două galerii care s-au aliniat exemplar la spiritul manifestaţiei, comportându-se foarte civilizat. Eram acolo şi depun mărturie. Acum, ultraşii Stelei au provocat repetate incidente cu forţele de ordine.

- că sunt partide politice. Nu, iar e incorect. Atunci eram acuzaţi că în spatele nostru sunt partidele politice, când Raţiu şi Câmpeanu au dorit să vorbească de la balconul Pieţei, iar noi i-am refuzat, spunându-le: “Nu suntem partide!”. Acum, partidele instigă la manifestaţiile acestea.

Manifestaţia maraton din Piața Universității, din aprilie-mai 1990, a avut loc pentru că Ion Iliescu şi clica sa au confiscat puterea, transformându-se în partid politic aflat la putere, din dorinţa de rămâne la putere. Ea a luat sfârşit când au avut loc alegeri despre care nu s-a putut demonstra că au fost falsificate.

Manifestaţiile de acum, din Piaţa Universităţii, au loc când Băsescu devine o miză politică tot mai mică, atunci când mai are doi ani de mandat, organizate exact de cercurile de putere şi de interese economice afectate de campania anticorupţie declanşată de procurori. Ea are loc când în România, în 2008 şi 2009, au avut loc alegeri despre care nu s-a demonstrat că ar fi fost falsificate.

- aceşti manifestanţi nu au un mesaj clar. Costi Rogozanu îi apără. ONG-urile care au organizat manifestaţia din aprilie-mai 1990 – Liga Studenţilor, ASA, GID, 21 Decembrie, 16-21 Decembrie, AFDPR şi Alianţa Poporului – au avut un program coerent de revendicări, care a fost mediatizat în întreaga lume de cele mai mari agenţii de ştiri din lume, prezente în piaţă. Aceste revendicări erau un codicil generos al Proclamaţiei de la Timişoara. În zilele noastre, singurul program coerent al manifestanţilor este: “Jos Băsescu!”.

Ce ne aşteaptă zilele următoare? Eu cred că urmează noi încercări ale partidelor de opoziţie să provoace ocuparea Pieţei Universităţii şi că astfel va continua ponegrirea acestui spaţiu liber din centrul Capitalei.

Cât de aproape de starea prerevoluţionară

Ne aflăm într-un moment extrem de delicat: este nevoie de o scânteie (de exemplu un manifestant tânăr despre care să se spună că a murit, ucis de forţele de ordine) pentru ca aceste demonstraţii să nu se sufoce şi la ele să se adauge şi mai mulţi demonstranţi. Dar acesta este un simplu punct local de inflexiune, ca să mă exprim în termeni de analiză matematică.

Sunt mult mai mulţi paşi care ar trebui făcuţi pentru a se ajunge cu adevărat la o stare revoluţionară.

În primul rând, ar trebui cu adevărat ca Băsescu să fie un dictator în devenire, ceea ce nu este cazul.

În al doilea rând, ar trebui ca în România să existe cel puţin o forţă politică, sindicală sau civică credibilă, care să organizeze la vedere aceste manifestaţii, ori ea nu există şi nici nu poate exista, pentru că nu are o cauză credibilă căreia să i se dedice.

În al treilea rând, este nevoie de câţiva lideri charismatici (sau cel puţin unul), care să conducă această manifestaţie, prin organizaţia credibilă depre care vorbeam anterior. Ei nu există acum.

În al patrulea rând, trebuie să existe concupiscenţa serviciilor secrete, ori cel puţin a unor facţiuni din acestea, pentru sprijinirea manifestaţiilor. Nu ştim cum stau lucrurile.

În al cincilea rând, trebuie să existe susţinere internaţională pentru o înlăturare a lui Băsescu. Nici din acest punct de vedere nu ştim cum stau lucrurile. Cred că Kremlinul îşi doreşte cu ardoare să scape de Traian Băsescu. Mai sunt convins că cercurile unioniste pro-UE europene îl susţin pe Băsescu, dar nu am o imagine de ansamblu.

În al şaselea rând, dacă Băsescu ar fi un dictator în devenire, ar exista o forţă politică, sindicală sau civică credibilă, unul sau mai mulţi lideri charismatici ai acesteia, interesele internaţionale şi cele ale serviciilor secrete ar trebui să conveargă în aceeaşi direcţie. Nu ştim nici din acest punct de vedere cum stau lucrurile.