Salariile bugetarilor vor scadea cu 25%. Pensiile cu 15%. Vor fi eliminate subventiile, cu putine exceptii. Ajutorul de somaj scade si el tot cu 15%. Aceste masuri sunt dramatice. Prima tendinta este sa injuri noduros Cabinetul Boc si in primul rand sa-l injuri pe Traian 
Basescu. De obicei, nu impart vinovatii. De data aceasta, voi incerca sa stabilesc cateva.
===
Cel mai simplu lucru este sa spui urmatoarele: Basescu si Boc iau tot de la saraci, in loc sa ia de la cei care au bani (prin aceasta intelegand, evident, cei care au facut averi uriase pe spinarea statului si cei care, intr-un fel sau altul, sunt bugetari si castiga foarte multi bani, ori pensionarii care primesc pensii de lux).
In primul rand ca aceasta afirmatie, simpla si brutala, fara nuantari, este populista, incorecta si nedreapta, daca este rostita de un initiat in asemenea lucruri, asa cum este o dovada de lipsa de viziune de ansamblu si de reactie sub impulsul furiei, daca e spusa de un om obisnuit.
Omul obisnuit nu este interesat de abstractiunile pe care le voi detalia in continuare, nici de vinovatii, nici de istorie, nici de crizele globale. El vrea sa supravietuiasca.
Grila, grilele si grilisoarele
Sunt de acord cu principiul scaderii gradate a categoriilor de venituri aflate in discutie. Mi se pare normal ca acela care oricum castiga bani multi sa continue sa primeasca bani multi, ca salariu sau pensie, dar dramatic mai putin decat pana acum. Dupa cat merita pentru munca sa.
Mi se pare normal ca, pe masura ce discutam despre un venit mai mic, cota luata din acest venit, in aceste reduceri drastice, sa scada. 
Sa zicem ca exista o baza de echitate sociala, cu toate ca si Basescu are dreptatea sa, atunci cand spune ca e just sa se ia de la toti aceeasi cota. Are dreptatea sa cu care nu sunt insa de acord.
Avem o singura problema: pentru a se aplica o gradare a procentului pe toate categoriile de bugetari si pensionari, trebuie facute cel putin doua grile, apoi grila bugetarilor cu siguranta trebuie detaliata pe grile specifice diferitelor tipuri de bugetari.
Isi da seama cineva cat ar dura realizarea unui astfel de mastodont de grile si grilisoare? Crede cineva ca avem timp acum sa steptam ca aceste grile sa fie discutate cu reprezentantii acestor salariati si cu pensionarii, ca ele sa devina lege, legea sa treaca prin Parlament, unde sa fie negociata cu grupurile parlamentare si fiecare sa traga pe propria sa spuza politica tortul?
Se indoieste cineva ca va fi prea tarziu si daca reusim sa ajungem la un rezultat peste vreo trei luni?
Reforma trebuia inceputa de mult
De-a lungul anilor, inca din 1990, am fost in permanenta unul dintre jurnalistii si 
membrii societatii civile care a militat incontinuu pentru terapia de soc si pentru reforma institutionala.
In primavara anului 1990, am militat pentru inghetarea anului scolar 1989-1990, lustrarea cadrelor universitare care facusera parte din activul de partid (atentie, nu ma refeream la membrii PCR, ci la activistii PCR, in frunte cu rectorul de atunci si cel putin unul dintre decanii din Centrul Universitar Galati), reforma radicala a programei (ca sa invatam marketing, de exemplu, si nu organizarea si conducerea intreprinderii).
Am participat apoi la manifestatia din Piata Universitatii, care in fond avea aceleasi deziderate: reformarea profunda a societatii romanesti si, in primul rand, fara comunisti.
Am condus greva studentilor galateni, in decembrie 1990, cu aceleasi scopuri, concretizate in doua seturi de revendicari: studentesti si social-politice. As putea continua, amintind tot ce am facut in acesti a
ni.
Nu s-a facut nimic, decat sub presiunea societatii civile, cata a existat ea, ca si sub presiunea organismelor internationale: NATO, Comisia Europeana, Consiliul Europei, Parlamentul Europei etc., iar atunci cand s-a facut ne-am straduit avan sa mimam pe cat posibil ca facem, perpetuand in devalmasie formele fara fond – caracteristica tipic romaneasca inca de la fondarea statului roman, la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Bugetarii. Institutiile guvernamentale. Functionarii publici
In perioada cat am lucrat la Revista Bilant, am realizat mai multe anchete, analize si sinteze despre Romania fata cu integrarea europeana. Am afirmat in mod repetat ca noi, romanii, trebuie sa ne conformam la normele europene facand din aceasta un mod de a moderniza statul roman. Adica sa ne vedem interesul.
In timpul unei astfel de investigatii, am stat de vorba cu un lider sindical al functionarilor publici, care mi-a spus, spre consternarea mea, ca functionarii publici nu trebuie sa fie competenti, ci sa isi
indeplineasca exact indatoririle de serviciu. Nu ii dau numele din finete, pentru ca mi-a fost coleg de liceu.
Putin mai incolo, am facut o analiza de profunzime despre agentiile aflate in directa subordine a premierului Tariceanu. Am ajuns la concluzia ca numai cateva se sustin financiar (ca autoritatea din comunicatii), iar suma totala de bani care sa cheltuia in anul 2005 pentru bugetele combinate ale acestor agentii se ridica la peste 700.000 de euro.
Concluziile analizei mele erau clare: puterea politica trebuie sa faca un audit functional, organizational si financiar al institutiilor guvernamentale si, pe baza lui, sa purceada rapid la o reforma drastica. Nu s-a facut nimic.
S-a stiut ca vine criza din decembrie 2006
La sfarsitul anului 2006, in Statele Unite deja incepusera sa apara primele semne de criza, pentru ca lipsea lichiditatea si lipseau lichiditatile (meseriasii stiu la ce ma refer).
Defapt, criza ar fi trebuit sa inceapa tot din Statele Unite, in anul 2001. Pe 9 septembrie 2001, o mare banca de investitii americana declara public: Daca nu se intampla ceva, dam faliment. Si s-a intamplat 9-11.
Lichiditatile au inceput sa curga dinspre sectorul de stat american inspre sectorul privat militar, 
apoi prin intreg mediul de afaceri nord-american si ulterior occidental. Daca America ar fi cazut in 2001, am fi cazut mai de jos. Ne juleam putin. Am continuat sa ne umflam.
Era previzibil ca baloanele se vor dezumfla si ca momentul este aproape. In anul 2006 deja se stia.
Pe 6 august 2007, American Home Mortgage, una dintre cele mai mari societati americane independente de credit pentru locuinte, a dat faliment, dupa ce a concediat mare parte din personal.
Compania a declarat ca este o victima a prabusirii pietei de locuinte din SUA, care a antrenat multi creditori si debitori de credite subprime cu grad mare de risc. Nu voi nara in continuare ce s-a intamplat. Am mai scris despre aceste lucruri.
Nu numai ca am avut indolenta (cu totii, cu putine exceptii, ca Polonia, de exemplu) sa nu facem nimic ca sa punem niste “slanina” financiara pentru vremuri rele, dar nici nu am reformat institutiile. Ce conta ca vorbeste Budescu (si nu numai el), noi maream pensiile…
Am criticat aceasta masura si mi-am luat injuraturi pentru asta: La bietii oameni nu te gandesti? Dupa mine, au repetat ca sistemul nu este sustenabil insi ca Ionut Popescu, Radu Soviani sau Traian Basescu. Am criticat cresterile de salarii la bugetari, indiferent la care.
Mult mai tarziu, in anul 2009, criticam un post de televiziune eolian, la care un reporter nechemat, ageamiu afirma ca criza a inceput odata cu caderea Lehman Brothers, cu un an in urma.
Nu numai guvernele si politicienii, dar si mass-media a fost indolenta la semnalele despre venirea crizei. Acum, doua tembelviziuni au trecut in extrema cealalta, devenind isterice. Nu ne ajuta deloc.
Ok, sa stabilesc deci niste…
Vinovăţii
Traian Basescu (pentru a incepe chiar cu cel al carui aderent, adorator si lingusitor as fi) a gresit prin:
@ faptul ca nu a avut clarviziunea sa stie spre ce ne indreptam de la bun inceput. Chiar daca a stiut (si nu trebuia sa ne spuna noua, ca provoca panica), trebuia sa actioneze ferm, ca si cum stia bine despre ce este vorba;
@ faptul ca a acceptat cresterile succesive de pensii si de salarii. Ar fi trebuit sa-si asume blocarea legilor de crestere a veniturilor cu orice risc, actionand din timp pentru reforma institutionala. S-a temut sa nu-si piarda capitalul politic si nu a facut-o.
@ faptul ca l-a crezut pe Varujan Vosganian, atunci cand acesta l-a asigurat ca cresterea pensiilor este sustenabila. Nu trebuia sa-l creada. Nu pot sa cred pana la capat ca intr-adevar l-a crezut, stiind foarte bine ce fel de om este acesta si ca minte cu seninatate.
@ faptul ca isi creeaza un nou partid, format din transfugi cu bube negre in biografie, care sa-i reprezinte interesele, indiferent daca se numesc Micky Spaga, Gabriel Oprea sau Cristian Diaconescu.
@ faptul ca a disparut efectiv timp de trei luni, dupa ce a promis in campania electorala ca se va adresa romanilor odata pe luna, intr-un talk-show in care sa raspunda la o multitudine de chestiuni aflate in actualitate, astfel incat nu mai stim: promisiunea sa a fost slogan electoral sau asa gandea cu adevarat? Mai ales ca in aceste trei luni trebuia sa se ocupe de viitorul previzibil al actualelor masuri de austeritate.
Emil Boc a gresit prin:
@ faptul ca nu a facut nimic, pentru a se pregati pentru acest moment, in care ne aflam acum. In urma cu doua zile, si el, si ministrii sai se comportau de parca erau niste lunatici din picturile lui della Francesca, iesiti la plimbare pe strazi pustii, pe care cele mai interesante erau umbrele.
Nu stiau ce inseamna ce anuntase Basescu, erau abulici. Din punctul meu de vedere, Emil Boc si-a dovedit limitele si, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa plece. Impreuna cu cel putin doi ministri: Vladescu si Seitan, total paraleli si ei in urma cu doua zile si vinovati si pentru alte trasnai facute in ultimele luni.
@ faptul ca a venit si a inceput sa promita ca face sosele de centura, in loc sa explice romanilor de ce si cum si cu ce pret trebuie sa stranga centura la pantaloni.
@ faptul ca a acceptat in guvern politruci cu dosare, precum Gabriel Oprea, care continua astfel, cu ausvais de la Cotroceni, sa diabolizeze sloganul vrem sa facem un nou partid-alternativa, mai curat decat actuala mizerie politcianista in care traim.
Calin Popescu Tariceanu, Crin Antonescu, Mircea Geoana sau Ion Iliescu ori Adrian Nastase au facut atat de multe rele in toti acesti ultimi ani, incat nu am spatiu, nici timp si nici chef sa scriu acum despre ei. Am scris destul de-a lungul timpului. Sunt principalii vinovati pentru situatia in care am ajuns, impreuna cu actualul establishment politic putred.
Ce-i de facut?
Voi fi intrebat cu siguranta astfel: bine, si acum ce facem? Acceptam aceste masuri draconice? Ele sunt nedrepte!
Raspunsul meu este astfel: alta solutie nu exista. Cine crede ca, luand si facand fedeles salariile nesimtite din sectorul de stat si pensiile speciale, vor reusi sa nu ia bani de la cei multi si napastuiti, nu are o imagine corecta asupra dimensiunilor crahului in apropierea caruia ne aflam.
Din punctul meu de vedere, beneficiarii acestor pensii si salarii nesimtite pot sa nu mai ia nici un ban de maine. De jure e mai greu de realizat un astfel de deziderat. Ipotetica tragere a acestor bani insa nu aduce destula lichiditate in vistieria statului roman.
Patriciu spunea ca in strainatate sunt 18 miliarde de euro depuse din Romania. Bun, cum ii aducem in tara? Mai mult: cum confiscam acesti bani? In baza carei legi? Si, mai ales, nu ne gandim, dincolo de astfel de idei populiste, ca pana facem legile necesare acesti bani se evapora in alte banci? Ce spune Patriciu sunt, din punctul meu de vedere, aberatii dictate de interesele sale personale.
Unii se gandesc insistent la confiscarea averilor dobandite prin ilegalitati in 20 de ani. Ok, iarasi sunt de acord. Cum procedam sa le confiscam repede atunci, pentru ca este nevoie acum de bani? Nu putem nici asta? Atunci este bine sa intelegem care este diferenta dintre umorile noastre firesti si realitatea in care traim.
Si, mai ales, sa pricepem ce sa asteptam de la guvernantii nostri, ca intr-adevar, in afara de taiat de salarii, pensii si subventii nici ei, nici Basescu nu au vorbit de nici un fel de reforma sub presiunea austeritatii impuse in aceste zile. Iar aceasta este grav.
Treaba continua sa se agraveze la nivel european
Exista niste stirutze care curg pe Reuters, de mi se face pielea de gaina. Daca m-ar plati cineva sa ma ocup de asta, le-as da cu aldine. Nu ma plateste, asa ca le dau cu aldine:
News Alert Reuters:
•EU Finance ministers agree on mechanism to stop spread of greek debt crisis – EU diplomat.
•EU ministers agree on mix of loans and guarantees – EU diplomat.
•EU finance ministers to hold news conference shortly – officials say.
•EU ministers agree crisis mechanism of 500 bln euro mix of loans and guarantees – EU diplomat.
Anul trecut, la inceputurile aterizarii crizei globale in Romania, scriam ca solutia de rezolvare nu este la noi in tara, ci la nivelul factorilor de decizie din conducerile statelor si din inalta piata financiar-bancara mondiala, constituita de niste inconstienti, care au crezut (si mai cred inca si acum) ca piata regleaza totul.
Piata nu regleaza totul si ei nu au facut aproape nimic de la inceputul crizei, in afara de a pompa bani in economiile nationale aflate in criza. Acum se pregatesc, la nivel de Uniunea Europeana, sa pompeze 500 de miliarde de euro in economiile statelor europene cele mai afectate de criza.
Probabil ca este vorba despre Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania, Italia, Marea Britanie. Daca acesta este singurul lucru pe care intentioneaza sa-l faca si nu vom auzi, in lunile urmatoare, despre o schimbare radicala a filosofiei afacerilor, atunci putem sa ne asteptam la ce e mai rau, pentru ca criza aceasta, exact asa cum am afirmat si acum un an, nu va trece.