StareaPresei.ro

Nu m-am putut stapani sa nu o remarc pe remarcabila, plenipotentiara, multilaterala si echilaterala prezentatoare Coca-Cola a TVR, care nu lipseste de la nici o emisiune de muzica si divertisment, Alina Sorescu, imbracata in harta Emiratelor Arabe Dezbinate.

Elvin Dandel (“am ales un barbat” – Titi Dinca) a scos-o: “Sa speram ca telecomanda inseamna TVR 1″. S-a uitat prea mult timp la televizor, cand era mic, la prezentarile tatalui sau.

O cantare haotica, handicapata de sonorizarea proasta. La “potpuriul” de inceput al “primadonelor” si “primadonilor”, tobarul de la Directia 5 mi-a mancat sufletul, auzindu-se mult prea in fata. Si Cotabita, si Cazan, si Monica Anghel se plansesera, zilele trecute, ca nu au avut timp sa repete. S-a vazut.

M-a impresionat sectiunea cu Aurelian Andreescu. Ce voce si ce interpretare. Stau si ma intreb cu ce este mai bun Charles Aznavour decat el (daca este sa trecem peste calitatea superioara a pieselor pe care le-a cantat francezul).

Directia 5 a macelarit armoniile

La aceeasi parte introductiva a festivalului, aproape nici o replica la cantecul din versiunea originala nu a fost reusita, in primul rand pentru ca unele piese nu s-au potrivit cu aceia care le-au cantat.

De exemplu, “Romanta cu parfum” a celor de la Compact nu are nici o legatura cu stilul Paulei Seling si l-a prins pe Gabriel Cotabita (smecherul, si-a pus ochelari de soare, ca sa nu vedem ca se uita-n scripte) pe registru prea grav, fata de locul unde este la el acasa-n voce.

“Un actor grabit” cu Nicola a fost o interpretare mai reusita. Cand a intrat Laurentiu Cazan, imediat s-a vazut capul poliinstrumentistului, iar interpretarea a fost mai unitara, cu tot cu premierul tobarului Directiei 5 prea in fata, ca si la “Say Something”, probabil pentru ca muzicianul si-a cantat propriile compozitii.

La intrarea lui Cristi Minculescu in scena (caruia i-a revenit vocea), s-a vazut clar, ca si la Laurentiu, ca, atunci cand exista o minte directoare care sa gandeasca ansamblul sonor, iese bine. Nemaivorbind ce se petrece cand esti la tine acasa-n formatie.

Ma bucur ca am vazut-o pe Aura Urziceanu, chiar daca as fi preferat sa cante jazz. Deopotriva, mi-a parut rau ca nu am vazut-o pe scena pe Anca Parghel. Sa-i dea Dumnezeu sanatate!

Una peste alta, mi-a facut mare placere sa vad practic cele mai mari nume ale muzicii usoare romanesti, dar nimeni din partea organizatorilor nu a stiut sa tina haturile si sa spuna: vedeti ca chitara bate campii in spatele Luminitei, pe “Let Me Try”, ori puneti-o pe Monica sa cante altceva, ca n-are nici o treaba cu rock-ul.

Contraexemplul este ce s-a intamplat la Mamaia, mai demult, cand fiecare dintre solistii aflati pe scena iesea pe rand la rampa, pe cate o piesa. M-a impresionat in mod neplacut Directia 5, care a avut momente de cacofonie muzicala evidenta, care au dovedit ca, la capitolul armonie, ii depaseste partitura. Zdranga-zdranga… Macel!

Idee: ar fi trebuit sa fie orchestra condusa de Ionel Tudor, dar prietenul nostru Duma s-a certat cu fiul sau, Andrei Tudor, dupa Eurovision. Asa-i la razbel. “Si da-i, si lupta…”.