Eu cred ca alegerea acestei mascote este o lectie exemplara de prost gust.

Are pe dumneaei o rochie cu croi tipic celor imaginate de fetitele de 11 ani, lucru care mi se pare perfect logic, avand in vedere gandirea de copil razgaiat care zace in mintea oricarei femei aflate in staff-ul Eurovision Song Contest Romania 2010.

Rochia este lunga, infoiata, iar fustele multiple din care este constituita sunt steagurile statelor care participa la finala de la Oslo.

Carevasazica, probabil ca TVR va alege cele mai hanţuştoaice hanţuşte cu pile cvintuplate, din proximitatea membrilor staff-ului care organizează deplasarea la Oslo.

Pana cand alegerea finala se va face, pilele se vor cafti intre ele ca la asediul Plevnei, Rahovei si Verdunului la un loc, pentru a accede in capatul celalalt al Europei, pe fiordul capitalei norvegiene Oslo.

Apoi, vom merge la Oslo cu parţicaprotele după noi, imbracate ca sorcovele in toate steagurile tuturor naţiunilor participante, de o sa creada delegaţiile ca sunt porecoptapriţele EBU, European Broadcasting Union se va enerva si va spune nu, nu noi am adus pilitroţipoancele astea, sunt romanii de vina, iar atunci delegatiile vor reactiona.

Iar atunci delegatiile vor reactiona, cum am scris deja la finalul precedentului paragraf, vor spune a, deci sunt romanii, normal, anul trecut au venit cu tronul ala albastru-vinetiu pe scena si cu fata aia care se clatina pe picioare, acum cu parţicaprotele după dumnealor, ce se intampla cu romanii astia, sunt de pe alta lume.

Plus ca, fara discutie, daca organizatorul va băga parţicaprotele pilifluputice la inaintare, cântăciosul-cântăcioşii-formaţia aleasă va fi obligata-vor fi obligati sa se comporte ca decerebratul-decerebratii, integrand in discursul public prezenta profund intelectuala, extrem de spirituala si plina de imaginaţie a irezistibilelor parţicaprote pirţiricabile in delegaţie, despre care vor fi obligaţi sa scornească tot felul de aberaţii care sa explice prezenta hanţuştelor acolo.

Si uite-asa ni se va duce buhul din nou.

Incearca sa raspunzi la cel putin o intrebare inainte de 16:00 si pe langa sansa de a castiga Golful de diseara… vei avea de asemenea si o surpriza!

Bestial, mi-am spus entuziasmat, ca orice tip cu creierul spalat. Voi castiga Golful de diseara! Nici nu am avut timp sa meditez cat de putin la substratul enigmaticelor cuvinte trimise de Vodafone, ca am primit un nou mesaj:

Castiga 10 puncte: Care e cel mai inalt varf din Romania? 1=Moldoveanu 2=Ardeleanul. Trimite 1 sau 2 la 100.

Va dati seama ca, foarte incantat ca stiu raspunsul corect, am trimis imediat un SMS de raspuns la 100 si am incercat sa-mi vad de treaba. Dar nu, la 15:43, Vodafone mi-a trimis urmatorul mesaj:

Stii geografie. Continua in forta pentru Golf! Cum poti vedea lumea de la volanul noului Golf? Afla acum, e timp pana la 16:00! Ai 20 puncte.

Apoi:

Castiga 10 puncte: Cum se numeste basebalul traditional romanesc? 1=Rugby 2=Oina. Trimite 1 sau 2 la 100.

Innebunit sa castig Golfuletul, mi-am facut curaj si, sigur pe mine, am raspuns repede. Pana sa respir de doua ori, Vodafone cel Viteaz mi-a replicat:

Se poate mai bine de atat? Bravo, continua! 30 puncte te pot aseza confortabil la volanul unui Golf! Raspunde pana la 16:00 si mareste-le!

Astfel, la 20:56, din intrebare inteligenta si raspuns pe masura in intrebare inteligenta si raspuns pe masura, am ajuns la urmatoarea intrebare:

Castiga 16010 puncte: Cine prezinta ‘Din dragoste’? 1=Mircea Vintila 2=Mircea Radu. Trimite 1 sau 2 la 100.

Intrebarile de cultura rafinata si eruditie au continuat zilnic. Golful nu mai vine. Nici Touaregul de la sfarsitul saptamanii. Sau lunii. Sau anului. Ultimul mesaj pe care l-am primit de la Vodafone 100 suna asa:

Castiga 47010 puncte: Ce masoara clepsidra? 1=Timpul 2=Apa din lacuri. Trimite 1 sau 2 la 100.

Raspunsul corect este: clepsidra masoara timpul care v-a mai ramas la dispozitie, tot mai putin, pana cand romanii nu se vor mai lasa pacaliti de poantele voastre de doi lei si cincizeci de bani, cu care va imaginati ca veti face bani gramada, din SMS-uri croite pentru a prosti fraierii. Care oricum in Romania sunt prea putini ca sa va scoateti cu SMS-urile lor.

Hai noroc si la mai (ni)mic.

Acum insa fiorul ma incearca si visez la alte echipe care ar putea sa se nasca in Romania.

De exemplu, ce-ar fi daca am avea un club ilustru, numit Santierele Navale Brasov? Avand in vedere viteza ametitoare cu care se construieste tronsonul de autostrada Comarnic – Brasov, precum si faptul ca in curand Bucuresti, aria metropolitana, va fi port la Dunare si se va intinde pana la Comarnic, nave de mare tonaj ar putea fi construite de navalisti iscusiti la Brasov si lansate mai apoi, la vale, pe Valea Prahovei, la apa, spre batranul Danubiu milenar. Pleosc! ar ateriza acestea in apele fluviului, direct de pe infrastructura noastra rutiera ultramoderna.

Sau cum ar fi daca echipa Minerul Bucuresti, antrenata de patronul Gigi Becali, in acelasi timp si purtator de cuvant, si manager, si maseur, si farseur, si barjeur, ar ajunge in Champions League, finantata de minele de noroi radioactiv terapeutic, generate sub Pipera de pegra romaneasca sfantzosha si mandra, nascuta din complicata si sofisticata epoca a tranzitiei. Oameni capabili, in acelasi timp, sa asculte un concert pentru tzimbale si esapamente de BMW cu Adrian Copilul Minune, dar si o simfonie a flatulatiilor muzicale dance ale lui Dinu Maxer.

Ce-ar fi daca domnul Adrian Paunescu, retras din politica si producator de vorbe fara de numar, ar infiinta in Ardeal (Ardealul! Ardealul ne cheama!) echipa Marina Zalau? Pe valurile emotionale provocate de versificarile impresionante ale bardului, (1-3 + 2-4 rima-mperecheata, 1-4 + 2-3 rima-mbratisata) femeile singure varsa-vor fara numar lacrimi, care varsa-se-vor-ntr-o mare, una mai mare decat Lacul Balaton.

Idei mai am, si foarte interesante. Daca ma las la voia firii mele, cred ca imi mai doresc sa vad constituita si echipa de fotbal Dunarea Botosani, sau Pescarusul Cavnic, ori Caraimanul Arad si Timpuri Noi Scornicesti. Dar ma stapanesc. Altfel, ce le mai ramane de facut membrilor Cabinetului Boc?

Azi dimineata, m-am dus la vanzatorul de ziare, sa-l intreb daca are vreo carte pentru mine. Nu, mi-a zis acesta, cu o privire conspirativa. Dar Jurnalul, ceva? Nu, s-a uitat la mine vanzatorul, privindu-ma speriat. Dar ceva, orice, aveti? l-am intrebat.

Omul s-a uitat speriat in stanga, si mai speriat in dreapta, apoi mi-a soptit la ureche, dupa ce mi-a facut semn sa ma apropii: Lantzocul lui Basescu! M-am uitat stramb la el si am replicat: Ce tot vorbesti, omule? Ce lantzoc?

Cum, nu stiti? Toata lumea vorbeste despre lantzocul domnului presedinte! M-am mai uitat putin stramb la el, intr-o doara, apoi mi-am vazut de drum. Pe alee, soc! Bordura de la trotuar era ornata cu lantzoace tip Basescu. Cum, de unde stiu ca erau tip Basescu? Pen’ ca erau asa de groase, sigur cumparate de Basescu din vreun port, ca pe ele se vedea scris, pe fiecare in parte: “Si eu sunt lantzoc de-al lui Basescu!”.

Am mers mai departe, punandu-mi castile pe urechi, ca sa ascult, pe drumul spre redactie, matinalul de pe Sport Total FM. Na, gaina: si realizatorul de aici tot despre lantzoiul lui Basescu vorbea!

Am intrat in parc, si ce sa vezi, ce sa crezi? Cu cine credeti ca ma intalnesc? Vreti sa va mai si spun? Stiti cum radea? Ha, ha, ha! Ce faci, ma! Mai tii minte cand m-ai luat la misto in conferinta de presa?

Nu se poate, era chiar Baselu’. Ce cautati in parc, domnule presedinte? Stiti ce mi-a raspuns? Imi caut lantul, cred ca mi l-au furat Victor Ciutacu si Valentin Stan si vor sa i-l dea cadou Corinei Dragotescu! Va vine sau nu sa credeti, am intarziat la birou, pentru ca am stat de vorba in Parcul National, pe aleea Belvedere, cu Traian Basescu, presedintele Romaniei. Cred ca a durat vreo jumatate de ora. Nu va spun ce-am discutat cu tipul, e secret de stat.

Era in blugi, adidasi, avea fesul acela pe cap, i se vedea dintele de paliac in gura si avea, ce oroare! un imens, gros, oribil lantzoc de aur la gat. Nici nu mai conteaza ce mi-a spus, ce i-am spus, ca, de revolta, nu am putut sa-l urmaresc.

Problema este ca acum, sub efectul hipnotic al rasului homeric al presedintelui, am niste apucaturi marlanesti. De exemplu, despre una mi-e foarte rusine sa vorbesc: port la gat un lant, ca Basescu. Lumea crede ca e de argint, dar nu, m-a asigurat soacra mea, e de platina!

Nu ma pot infrana sa nu il port la gat si ma intreb: oare cat va dura pana cand ma va lua la ochi vanzatorul de ziare, pentru ca am astfel de obiceiuri barbare?

Acum insa vom propune infiintarea catorva ministere absolut necesare, pentru ca in viziunea noastra un executiv eficient trebuie sa aiba cat mai multe ministere, care sa se ocupe cu cat mai multe lucruri, daca se poate in acelasi timp, iar structura lor trebuie sa fie cat mai complicata, plina de arborescente pe organigrame, astfel incat sa fie cat mai greu de cuprins de catre mintea omeneasca.

De exemplu, nu credem ca trebuie sa lipseasca din acest nou guvern Ministerul Fantomelor.

citeste pamfletul pe Politica la Romani

Cand aveam cinci ani, tata m-a dus la primul meci de fotbal, pe stadionul cel vechi din nordul orasului. Atunci am vazut niste tipi alergand pe un teren dupa o minge. 22. Era fotbalul, un sport nobil. Ulterior, aveam sa descopar ca e jucat de oameni destul de ignobili. Apoi ca este patronat de insi si mai putin dusi pe la biserica.

Pe atunci, Focsanigeles, orasul meu natal, avea doua echipe: Automobilul si Luceafarul. Cei de la Luceafarul erau asa saraci, ca microbistii din tribuna ar fi putut sa le faca pomana si pungile de seminte pe care le rontaiau in timpul meciurilor. Cei de la Automobilul (nu incercati, nu veti gasi nimic despre ei pe Internet) si-au schimbat curand numele in Unirea Focsani si au fost pana in anul 2005 echipa fanion a orasului.

Un fel de Gloria Bistrita de pe vremuri, despre care toata lumea stia ca ar fi putut oricand sa intre in primul esalon, insa nu o facea, pentru ca era bine la caldurica, in Divizia B. Acasa, am inceput sa ma uit cu tata la meciuri. Tata era si este stelist, asa ca eu, prin contrapondere, la derbyurile Steaua – Dinamo, tineam cu echipa adversa.

Si pentru ca pe atunci la “echipa adversa” erau niste jucatori de senzatie, ca Florea Dumitrache, Mircea Lucescu sau Cornel Dinu. Intr-o buna zi, am aflat ca ne-a venit un jucator la Unirea, pre numele sau Bebe Nasturescu. Pentru ca numele mi se parea cunoscut, am inceput sa pun intrebari si am intrat in mitologia unui alt gen de fotbal, care incepea de pe atunci sa dispara.

Fotbalul driblingului romantic, care conteaza mai mult decat faultul, fotbalul barei mai importante decat golul, fotbalul portarului care ajunge atacant daca se enerveaza putin. Fotbalul lui Tataru, Lita Dumitru, Nicky Dumitriu, Necula Raducanu: Real Rapid Bucuresti.

Intre timp, l-am vazut pe Bebe Nasturescu manifestandu-se pe teren pentru Unirea, pe extrema dreapta si am vrut sa-l vad mai de aproape, asa ca m-am dus langa plasa gardului, sa-l vad cum dribleaza. Atunci l-am auzit. Ceea ce am auzit este ireal.

Ce credeti ca facea omul, cand primea mingea la picior si pleca in dribling? Vorbea cu sine insusi cu glas tare: “Hai, Bebita! Hai, ca esti cel mai tare! Nimeni nu mai este ca tine, o sa-i bati pe toti, o sa-i depasesti! Hai, Bebita!”, iar fundasul advers, uimit de ce-i auzeau urechile, se bloca si-l pierdea din ochi pe marele Nasturescu.

Acum, Unirea s-a transformat in CSM Focsani, fara un finantator, proprietatea CJ Vrancea, fosta Unirea 2002 Focsani, fosta Diplomatic Focsani, fosta FC Vrancea, fosta FC Acord Focsani, fosta…, iar pentru Rapid caut in continuare un sponsor. M-am saturat de Copos, de Taher si de tot neamul lor.

Caut un individ dedicat (si nu sunt singurul), care sa iubeasca fotbalul si sa fie dispus sa iubeasca si bara in care se duce mingea, in loc sa intre in plasa portii. Care sa investeasca bani in ceva ce intelege. Care sa aduca gloria sportiva unui brand ce a facut istorie in fotbalul romanesc.

Se aude? Ma aude cineva, sau trebuie sa ajungem iar in Divizia B, ca sa urcam din nou Golgota performantei cu un alt mafiot de onoare al tarii in fruntea bucatelor clubului?

Citeste reportajul pe Politica la romani

Dar nu sa scrii spam, ci sa scrii despre sex. Se vinde bine, repet. Si se enerveaza Andrei Vulpescu de la Vedeta.ro. De exemplu, sa vedem ce stire de mare caracter despre sex are azi Libertatea, pe site-ul sau, pe frontispiciu. Supereleva Andreea Marin, infatisata de colegiul editorial al ziarului poemnit intr-o poza in care nu se stapaneste si sta cu degetelul in gurita, face obiectul unui articol excelent, care numai despre sex nu este:

Zana obisnuia sa se confeseze bibliotecarei. Cadrele didactice de la şcoala din Roman, unde a invăţat diva, au doar cuvinte de laudă la adresa acesteia. Ecaterina Popa, directoarea Şcolii nr. 7, işi aminteşte cu drag de An­dreea, căreia i-a fost profesoară de chi­mie şi di­riginte in cla­sa a VIII-a.

Imi trece prin minte cantecelul “Un drac de fata”. Nu-l stiti? Normal, l-am inventat acum. Din categoria “Poarta e deschisa / Usa e inchisa / Mama s-a taiat cu lama stand in pat”, azi titlul genial “Copil bătut şi ars cu ţigara de mama lui”. Text (in care nu este vorba despre sex):

Un băiat de şapte ani, din Botoşani, a ajuns la spital in stare gravă, după ce a fost bătut cu sălbăticie şi ars cu ţigara de mama lui, in vârstă de 27 de ani, şi de concubinul ei. (intertitlu) Il izbea cu fata de pereti

Genial! Can-Can titreaza ca Elena Udrea, “Iin ciuda zvonurilor ca s-a retusat la greu prin operatii, Era “buna” inca din liceu!”. Zau? Mie, sincer, nu mi se pare. Aici e un esec: vrei sa scrii un articol despre sex, adica despre un simbol al sexului frumos, dar nu-ti iese ca lumea. Cat despre fetita bopcie si urata care a aparut ieri, in premiera, pe site-ul Antena3, si de atunci este preluata in draci de toti amatorii de senzatii tari…

Nu-mi provoaca nici un fel de senzatie. Nici macar una moale. In general, cu tot respectul, Elena Udrea mi se pare o femeie banala, lipsita de frumusete, cu parul saten vopsit galben, cu o fata de cal si un organism bine proportionat, dar cam atat. Ma bucur ca nu-i lipseste nici un deget la vreunul dintre cele doua picioare, Dumnezeu sa-i dea multa sanatate.

Este o prezenta fada, nu provoaca nimic prin libidoul unui om cu gusturi alese, iar atunci cand vorbeste se face intuneric. In mintea oamenilor care se uiuta la tembelvizor. Probabil de asta si este invitata, ca sa tampeasca telespectatorul. Sau, oricum, se insereaza. Asa ca nu inteleg si nu voi intelege de unde aceasta manie cu Elena Udrea, acest asa-zis simbol sexual, vezi bine, diva a sexului.

Trecem peste tanara violata cu degetul, de catre preotul care a tras-o de par, a busit-o de pamant si i-a dat jos pantalonii. Incerc o senzatie de penibil. “Salo si cele 120 de zile ale Sodomei” a lui Pier Paolo Pasolini este un film intelectual oricum. Acestea sunt abjectii. Orisicum.

A treia monstruozitate din presa noastra popolara: “Click”. Titlu de mare senzatie: “E partenera lui Florin de la Hi-Q. (nota blogerului: Aici este vorba despre sex, sau numai ma indexez ca sa ma aflu-n treaba?) Ea e stripteuza de la “Dansez pentru tine”!”. Hai, mai, nu zau, chiar asa? Dumnezeule, ce m-am emotionat… Text:

O nouă surpriză la “Dansez pentru tine”! Unul dintre concurenţii care luptă pentru marele premiu are o experienţă inedită într-ale dansului. Natalia Sandu, din Chişinău, lucrează ca stripteuză într-un bar de noapte, iar acum luptă în ringul de dans, alături de Florin de la Hi-Q, pentru a-şi ajuta rudele care au crescut-o.

Sa radem sau sa plangem? Sa ne bucuram, cu asemenea jurnalisti. Va dati seama ce caini de presa? Numai la sex le este capul. Imi imaginez un astfel de vultur de presa peste vreo cincizeci de ani, povestind nepotilor:

E-hei! Dragii mosului… Ce presa se facea pe vremea mea. Cate prostituate am prins facand felatie in tufe, cati copii ciopartiti mi-au trecut prin tastatura maiastra a desktopului!…

Eu propun sa desfiintam toate publicatiile serioase din Romania, ca tot nu sunt rentabile, fata de aceste gunoaie de grajd sexual. Mai propun ca toate televiziunile sa dea numai filme despre sex, reportaje despre sex, reclame cu, despre si inspre sex si aluzii sexuale. Inainte de 12 cu perdea, dupa 12 fara.

In acest timp, vom striga: “Nu-ti convine? Nu te obliga sa stai nimeni pe postul asta! Ai 40 de posturi la dispozitie in telecomanda”. Asa e, dar, daca ar fi dupa ceea ce imi doresc sa vad, as pastra numai vreo doua sau trei.

Pe de alta parte, Peseiro trebuie lasat sa lucreze la Nationala pana in ultimul moment: pana cand nu mai avem nici o sansa.

Asa este normal: daca Zota si cu Sichitiu au negociat cu el un contract pentru echipa nationala, este normal ca omul sa si-l duca pana la capat.

Mai mult decat atat, firesc ar fi sa fie lasat sa construiasca tot el echipa, pentru ca este stiut in lume ca Peseiro este unul dintre primii cinci antrenori in viata. Fathi Taher are dreptate: sa fie lasat pana cand se duc toate sansele matematice se duc pe apa sambetei!

Ce spun eu, “sanse matematice”? Despre ce matematici vorbim? Matematici speciale? Teorema reziduurilor? Sa facem ecuatii boleene, si dupa aia sa stabilim cand se termina sansele!

Cat despre Piturca… dom’le, omul a fost bun patru etape, dupa care i-a luat Dumnezeu mintile? Nu se poate, trebuie lasat un campionat intreg. Daca retrogradeaza echipa, nici o problema, e firesc sa-l lasi sa-si termine contractul. Mai ales ca saracul nu are baza de selectie! De unde sa ia jucatori?

Ce sa faca Lupescu? Ce sa faca Prunea? N-au adus destui jucatori la Rapid? Trebuie sa treaca timp. Merg pana la a spune ca normal ar fi sa-l mai lasam inca un sezon in Divizia B, sa puna la punct tactica si strategia: ne aparam cu noua jucatori, contraatacam de trei ori pe meci, si poate ca inscriem. Altfel, meci egal, daca avem noroc. Ca sa ajungi in varf trebuie sa atingi intai fundul gropii, sa-ti iei avant mai bine.

Eu ii propun lui Peseiro ca sambata sa joace, pe de alta parte, cu toti pustii: Gaman, Florinel Costea, cu Bogdan Stancu in spatele lui si cu Pantilimon in poarta. Sa le dam o sansa copiilor sa joace, ca Mutu, Chivu, Lobont mai au timp pana la 45 de ani.

Si tactica de joc? Sa mergem numai pe cartea atacului! Sa le dam zece bucati in primele zece minute, apoi sa ne bagam cu fundul in poarta, sa vedem: ce ne mai pot face? Mai si contraatacam…

Astia care striga “Jos Piturca!”, ori “Jos Peseiro!” n-au habar de fotbal, nu stiu tactica, nu stiu tehnica, nu vad nimic si sunt orbiti de interese meschine. De exemplu, Budescu ala de la blogul lui… pai stim noi ce prietenii are el prin fotbal si de ce scrie asa…

He-heeee…