Ibericii au incercat sa aiba o posesie cat mai buna si explozii in atac sau pe contraatac. Jocul lor a semanat foarte mult cu cel al romanilor intr-o zi buna. In minutul 33, pe un astfel de contraatac, pe centrul rigid al apararii germane, Fernando Torres a explodat pe contraatac si a inscris subtil, peste batranul portar Jens Lehmann, dupa ce l-a depasit in fuleu pe Phillip Lahm.

Sa fim corecti: a existat o dezechilibrare a lui Lahm, pe care Tores a facut-o, ajutandu-se clar cu mainile ca sa-l depaseasca pe acesta. Fermecatoare insa aceasta echipa a Spaniei care, dupa acest gol, a dominat tot mai vizibil jocul, exclusiv pe considerente tehnice, pana la finalul primei reprize. Phillip Lahm a fost inlocuit la pauza de Low cu Marcell Jansen.

Nemtii au introdus un al doilea varf de gura portii, pe ungurul Kevin Kurany. Au devenit mult mai periculosi in atac, creindu-si ocazie dupa ocazie, dar riscand mult mai mult in aparare. De aici si spectaculozitatea jocului.

In minutul 63, Aragones l-a scos pe Fabregas, facand aparent pasul inapoi, prin introducerea lui Xavi Alonso. A intrat apoi si Santi Cazorla, in locul lui David Silva, iarasi o alta mutare aparent defensiva, si totusi spaniolii au ramas peste nemti, atacand in valuri.

Toata repriza a doua, spaniolii s-au aparat, atacand pe tot terenul entuziasmant, s-au aparat inclusiv in careul german, facand pressing pe tot terenul acolo unde a fost mingea, iar cand preluau mingea creindu-si faza de gol dupa faza de gol.

Cand au avut mingea la picior, au reusit sa ofere din nou lungi perioade de fotbal total, ca si in semifinala cu Rusia, asa-numitul tika-taka spaniol, cu pase dintr-o bucata succesive, care au creat superioritate in fata unei echipe germane vizibil inferioare tehnic, tactic si tot mai disperate pe masura ce a trecut timpul.

In mod evident, spaniolii au avut cel mai calitativ si spectaculos joc de la acest turneu final si au meritat acest titlul, pe care l-au castigat pe deplin meritat.

Mi-a placut foarte mult acest spaniol, brazilian naturalizat, Senna. Gluma: cred ca o sa-l luam la Rapid. Serios acum, este metronomul acestei nationale spaniole, aproape nu face nici o greseala. Seamana cu marele nostru Lita Dumitru. In continuare, spre mijlocul primei reprize, flancul stang al rusilor mi s-a parut vulnerabil.

Cele doua echipe apoi s-au calmat si au intrat intr-un joc de asteptare, pandindu-se reciproc la greseala adversarului, care se speculeaza si rezulta gol. Mare pierdere in minutul 34 pentru Spania: David Villa accidentat, dar intra in loc Cesc Fabregas!

Si repriza se termina nul na nul, ca sa zic asa, iar ostilitatile adevarate au fost amanate pentru urmatoarele 45 de minute.

Aparitie surprizatoare, intr-o actiune fulgeratoare a Spaniei. Inesta a sutat, de-a dreptul, spre poarta, iar Xavi Hernandez a resutat mingea in poarta, din 12 metri, fata-n fata cu portarul rus. Acum, normal, jocul s-a deschis mult, fata de sahul fotbalistic din prima repriza.

Sa fie oare spaniolii bestia neagra a rusilor la acest Euro? I-au surclasat in grupa. Oare asa va fi si acum? Iar acum fazele periculoase ale spaniolilor au inceput sa se poarte pe flancul drept al Rusiei.

Rusii au inceput sa se deschida, incercand sa inscrie si spaniolii sa iasa pe contraatac, in replica, imediat. Dar Spania a intrat in cu totul alt registru tactic: in loc sa se apere si sa contraatace, ibericii au continuat sa joace cu fundasii extrem de sus, simultan anulandu-l in zona pe Arshavin, facand un fel de temporizare la mijlocul terenului si explodand ritmic, dinspre marginea careului spre centrul acestuia, pe zona centrala a apararii ruse, formata din jucatori inalti si rigizi.

Probabil cea mai complexa partitura tactica pro-activa pe care am vazut-o la acest turneu final. Si exact pe acest tip de actiune de atac Daniel Guiza inscrie al doilea gol, in minutul 73.

Da, Spania este, la Euro 2008, bestia neagra a Rusiei. Care pare resemnata. Cheia partidei mi s-a parut anihilarea lui Andrei Arshavin, dar foarte interesant este cum. Decarul rus a fost lasat sa joace, dar toti cei carora le-ar fi putut pasa acesta au fost marcati perfect.

Bomboana pe coliva rusa: in minutul 82, Fabregas a pasat, iar David Silva a inscris si el, dupa un joc excelent, in care a alergat enorm. Am tinut cu Rusia, dar Spania a castigat absolut meritat si am terminat prin a fi impresionat de partitura tactica complexa si eleganta jucata de iberici.

Nebunia este ca germanii au aratat slabiciuni in aparare, o aparare asa cum o stim, rigida si lenta, dar si la mijloc, unde au pierdut mingea foarte rapid, din cauza unei circulatii defectuoase a balonului.

Dar turcii, dupa ce au inscris, au gresit tactic, continuand sa atace cu toate echipa si, in minutul 26, Schweinsteiger a inscris pe contraatac, dupa ce Sabri a demonstrat ca nu este fundas dreapta si a alergat in dans sincron, alaturi de Lucas Podolski, care i-a centrat marcatorului.

A urmat o a doua portie de dominare turceasca plina de idei interesante si ocazii de gol, in contrapondere insa cu prea putine faze periculoase realizate de germani, aflati in criza de idei. Asa cum ii stim de prea multi ani.

Repriza a doua a avut un debut cu alte ocazii ale turcilor, apoi acestia au inchis jocul, la conservarea fortelor fizice imputinate. In minutul 79, la o centrare stupida a nemtilor de pe extrema stanga, Miroslav Klose a inscris, dupa o minge care trebuia sa fie a portarului Rustu, care inca odata a demonstrat ca este depasit.

In urmatoarea faza, Sabri a scapat pe langa Lahm pe extrema dreapta, iar Semih Senturk a inscris, strecurand mingea pe langa Lehmann. In urmatoarele momente, la un triunghi cazon pe flancul stang acelasi Lahm ajunge fata-n fata cu Rustu si il executa.

Portarul turc iar a gresit: a ales coltul lung si s-a culcat la firul ierbii, sa apere, dar Lahm a tras la coltul scurt, la semiinaltime. Rezultat nedrept, dupa un meci dominat de turci de la cap la coada.

Ca sa continuu in aceeasi nota: asa cum se obisnuieste pe aici, prin acest blog, voi face taitei acest interviu pentru Libertatea. Zicatorile lui Victor Piturca sunt cu caractere normale. Comentariile mele sunt cu italic bold.

Libertatea: Ce va reprosati acum, dupa Euro? Unde s-a gresit?
Victor Piturca: Nu s-a gresit deloc.
Hai, nu zau? Daca intr-adevar nu se gresea, eram in sferturi.
Daca tot e moda sa gasim tapi ispasitori, unii jucatori au fost poate intr-o forma mai proasta, mai ales la ultimul meci, cel cu Olanda.
Adica, daca tot este moda sa gasim tapi ispasitori, acestia nu pot fi decat jucatorii, in nici un caz antrenorul, el este dincolo de bine si dincoace de rau.
Dar nu e vina lor, ca doar nu si-au dorit ei sa fie tocmai la Euro intr-o forma mai slaba.
Cu alte cuvinte, asa cum se acrediteaza-n draci acum, in primele doua meciuri au fost in forma, apoi brusc “s-au taiat”.
Dar, asta e, in fotbal uneori picioarele nu te mai asculta!
Iata! Exact cum spuneam. Pe jucatori nu i-au mai ascultat picioarele. Exact trasnaile pe care le scotea din sinele sau framantat Olaroiu, cand lua bataie Steaua. “Jucatorii nu au respectat planul meu tactic”.

L: Ati gresit la selectie? N-ati riscat?
VP: Prostii, vorbe aruncate din lipsa de respect pentru sport, pentru baieti si pentru mine. Ce inseamna a risca? Eu pregatesc si faza ofensiva, si faza defensiva in acelasi fel. Trebuie insa sa si poti face asta.
Evident. Daca esti un antrenor bun. Evident, daca nu joci cu opt fundasi, un mijlocas si un atacant.
“Specialistii” care apar precum vitejii dupa razboi puteau sa observe o crestere sensibila a jocului in repriza a doua cu Olanda.
Evident, este vorba despre cresterea in joc, intr-o repriza la sfarsitul careia Piturca i-a lasat sa atace, prin minutul 75, dupa ce urlase la el Mutu de pe tot terenul de ragusise, si au luat bataie cu 2-0.

L: Ati fost tentat sa plecati de la Nationala?
VP: Daca n-as fi semnat prelungirea contractului cu FRF inainte de Euro, pana in 2010, plecam sigur.
Daca nu ma fortau astia de la Federatie, daca nu ma legau cu lanturi de masa, nu-mi puneau pistolul la tampla si nu-mi spuneau “hombre, ori semnezi, ori iti zburam creierii!”, plecam sigur.
Atata mizerie, nerecunostinta si lipsa de apreciere doar in Romania pot exista!
Nu, exista si in alte tari ale caror nationale s-au facut de ras, ca Italia, Franta si, in general, cand ai o echipa care nu se califica, dupa ce a jucat penibil si s-ar fi putut califica, iti dai demisia. Cand faci selectia cu trei atacanti, dintre care doi se dovedesc incompetenti in joc, alergand de-a-ndaratelea, iti dai demisia. Cand selectionezi 89.572 de fundasi si 0,5 atacanti, iti dai demisia.

L: Mircea Sandu a numit jucatorii neprofesionisti dupa 0-2 cu Olanda. Sunteti de acord cu el? Va simtiti vizat si dumneavoastra?
VP: Nu sunt deloc de acord cu Mircea Sandu, chiar i-am reprosat acest lucru. Si el procedeaza ca anumiti presedinti din fotbalul nostru, care fac declaratii neprofesioniste, dupa momentele nefericite. Desi amaraciunea era mare, asemenea lucruri nu se spun. Echipa era aceeasi care batuse Olanda in preliminarii, cu care castigasem grupa de calificare.
Asta imi place. Oamenii acestia seamana cu doua blocuri care stau prea aproape unul de altul si, in timpul cutremurului, apar fisuri, pana cand unul sau altul mai si cade. Daca se mai trag mult reciproc de urechi prin presa, o sa vedem sange de demisii. Si, cum Mircea Sandu pare imortela-n functie…

L: N-am fost in stare sa batem rezervele Olandei…
VP: Daca Olanda intra cu titularii impotriva noastra, cu siguranta ii bateam! Asta e gogonata de tot. Si, daca in locul olandezilor veneau pe teren, cu masina timpului, Cruyff, Neeskens, Haan, fratii Willy si Renee Van De Kerkoff, Rensenbrink, Yongblood, Van Basten, Davids, Seedorf, Gulit si Rijkaard, ii kafteam cu 12-0!
Titularii lor dadusera oricum totul cu Italia si cu Franta, in timp ce rezervele Olandei au vrut sa se afirme.
Sigur ca da, am vazut in prima repriza cat de mult au dorit sa se afirme, cand Van Persie facea yoko-tobi-geri prin aer, o dadea peste poarta, apoi se intorcea spre suporterii din tribune si radea cu ei, complice.

L: Cat va considerati vinovat in infrangerea cu Olanda si ce merit credeti ca aveti in egalurile cu Franta si Italia?
VP: In aceeasi masura, ca si echipa in sine.
Minunat! Echipa in sine, domnule Piturca, simte in aceste momente nevoia sa va linseze. Daca o autoritate imanenta le-ar permite acestor oameni sa o faca, v-ar jupui de viu. Manual cu mana.

L: Va simtiti inselat de cineva in aceste momente?
VP: E mult spus inselat. Corect ar fi dezamagit. Sunt unii care ne fac praf aiurea, pe mine si pe jucatori. Cand am preluat echipa, eram pe locul 32 in lume, acum suntem pe 12.
Va multumim, ati fost un antrenor foarte bun pentru locurile 12-32, dar acum avem nevoie de unul de locurile 1-11. Pana nu cadem iar pe 32.

L: Vi se pare corecta impartirea banilor incasati de la UEFA?
VP: Nu ma intereseaza, nu e treaba mea. Primele se dau conform regulamentului FRF, in functie de minutele jucate de fiecare.
Ramane valabila chestia cu jupuitul. Va dati seama, domnule antrenor, cat se bucura elevii dumneavoastra de la Nationala ca ii lasati cu fundul in balta si nu sunteti solidar cu ei?

[...]

L: Aveti oferte de afara?
VP: Intotdeauna exista. Insa am contract clar, iar rezultatele nu mi le poate lua nimeni. Intr-adevar, statul cu fundul in poarta, arma preferata a lui Cristian Chivu, nu vi-l/v-o poate lua nimeni.

L: De ce va imbracati numai in trening in ultimul timp?
VP: Dupa meciul cu Bulgaria, am decis sa stau numai in echipament sportiv. Cand esti in trening, esti mai conectat la joc, esti mai ager, mai pe faza. Dar cat de ager poti sa fii? Cat sa nu stii sigur pe cine vrei sa inlocuiesti? “Pe Cocis, pe Cocis. Ba nu, aaa, pe Codrea, pe Codrea!”.

L: Mircea Sandu vorbeste de antrenor strain la lot.
VP: Fiecare isi face strategia cum doreste. FRF poate angaja pe oricine. Rea e pielea pe tine, mai nea Piti! Si limba ascutita… Daca mai scoti doua-trei de-astea, te mazileste Nasu, de nu se vad Ion Andone, Ioan Ovidiu Sabau si Razvan Lucescu, alaturea fiind.

Final roundup chappeau

Concluziile mele sunt ca, in acest moment, Victor Piturca s-a pus rau cu toata lumea. Cu jucatorii, daca mai aveam vreo indoiala, pentru ca ei sunt nemultumiti cati bani iau, iar lui i se rupe de Marin Sorescu; cu presedintele FRF, Mircea Sandu, care, dupa ce i-a aruncat, la finalul meciului cu Olanda, ca “eu te-am facut antrenor”, acum ii trimite castane prin presa; cu jumatate din presa cotidiana, adica cu Gazeta Sporturilor; cu suporterii echipei nationale, pentru ca sunt cel putin 3.160 de suporteri care doresc plecarea sa din fruntea Tricolorilor.

Ideea este ca, daca ar lua-o mai pianissimo, cum se spune prin muzica, macar pentru o vreme, ar mai avea o sansa, dar asa isi taie destul de rapid legaturile pe care le are cu actualul establishment din fotbalul romanesc mafiotizat. Singurul care il apara este Mitica Dragomir, dar acesta este si el in conflict cu toti…

Am avut insa impresia, inca de la primele faze ale meciului, ca Italia a revenit la jocul sau tipic: “ascundem mingea in gazon cat putem, o scoatem din iarba in careul mic al adversarului si o strecuram in poarta”.

Culmea, o explicatie ar putea sa fi fost lipsa lui Andrea Pirlo, omul care leaga la mijloc. Pana in minutul 22, un meci de-a dreptul adormitor. Poate cel mai urat din tot turneul. Antijoc provocat de catre italieni. Un antijoc manifest, fatis, sfidator, din punctul meu de vedere o sfidare la adresa fotbalului.

Repriza a doua s-a desfasurat pe aceleasi coordonate: doua echipe pandindu-se reciproc, cu spaniolii mai ofensivi si cu momente de dominatie pe teren si cu italienii scotand mingea din gazon exact in careul spaniol si incercand avan sa inscrie.

Meci fara istoric in primele 90 de minute. Ma calmez, spunandu-mi ca, probabil ca daca in locul Italiei ar fi fost Romania, probabil ca obsesiv-defensivul Victor Piturca ar fi impus jucatorilor sa faca acelasi joc kisnovatic ca si macaronarii.

Cateva contre in prima repriza de prelungiri, in rest m-a luat somnul. Minutul 98, nimicul. Italienii, spre rusinea lor, trageau de timp ca sa ajunga la penalty-uri, in sferturi. Si se ajunge la lovituri de departajare. Mai bine decideau de la inceput asa: “Joaca Italia, deci direct la penalty”.

David Villa inscrie. 1-0 pentru Spania! Fabbio Grosso inscrie, 1-1. Cazorla inscrie 2-1. Toate goluri au fost pana acum in dreapta portarului. De Rossi trage tot in dreapta portarului, iar Casillas apara! Marcos Senna, pe centru, 3-1 pentru Spania! Mauro Camoranesi inscrie, 3-2 pentru Spania. Guiza trage in Buffon si ramane 3-2 pentru Spania. Di Natalle rateaza! Cesc Fabregas (foto) inscrie si 4-2 pentru Spania. S-a facut dreptate!

A castigat fotbalul…

Acum trebuie sa spun ca vad altfel lucrurile. Croatia, Olanda si Portugalia au jucat in ultimul meci din grupa cu echipa a doua si titularii nu s-au mai putut aduna sa joace. Nici una dintre aceste trei echipe nu au mai jucat la fel, cel mai aproape de jocul din grupa fiind Portugalia, si totusi nu a fost indeajuns.

Pe de alta parte, invingatoarele lor, Turcia, Rusia, respectiv Germania, care nu si-au menajat titularii, nu au avut nicio problema. Culmea, Turcia este gata sa nu mai aiba jucatori valizi de trimis pe teren, si totusi a calcat in picioare Croatia.

In toata repriza intai din meciul Rusia – Olanda, rusii au reusit sa creeze un pericol mai mare decat olandezii, intr-o lupta continua pentru suprematie la mijlocul terenului, condimentata cu explozii in atac, trecute prin catalizatorul Arshavin, cheia jocului acestora.

In minutul 56, Arshavin a centrat de pe stanga, iar Pavlyuchenko a inscris. Schema asemanatoare celei de la primul gol inscris de germani cu Portugalia, din centrarea lui Podolski. Dupa gol, cu olandezii si mai ofensivi, rusii au devenit si mai periculosi, stand foarte sus in presing.

A aparut oboseala. Cele doua echipe, dupa minutul 75, au dat impresia de oboseala, avand numai explozii, jucand in echipe rupte. Intr-una din aceste explozii, pe o schema identica aceleia de la celelalte doua goluri ale Germaniei cu portugalia din primul sfert, Ruud Van Nistelrooy a primit o centrare din lovitura libera, cap, gol.

In ultimele secunde ale celei de-a doua reprize regulare, m-am delectat si eu, vazand cum isi bate joc de fotbal acest arbitru incompetent, Lubos Michel. De data aceasta pe pielea altora. Un jucator rus, Denis Kolodin, a sarit cu picioarele pe langa un olandez, dupa ce mingea aparent iesise afara, apoi reintrase in teren.

Arbitrul i-a dat lui Kolodin al doilea cartonas galben, i-a dat cartonasul rosu, l-a eliminat, apoi a revenit si l-a reprimit in joc, pentru ca mingea iesise din joc inainte. Eronat, mingea nu iesise defapt din joc, iar Kolodin nu l-a atins pe olandez.

A doua gafa a slovacului a fost in a doua repriza de prelungiri, cand Lubos Michel i-a refuzat lui Jirkov un penalti clar. Am remarcat tot timpul acestui joc, dar si in precedentele, ca Rusia rateaza exasperant si imi aduce aminte de marea echipa a lui Dinamo kiev de acum cativa ani.

Paralela Piturca – Van Basten – Hiddink: in timp ce Piturca s-a aparat trei meciuri ca disperatul, cei doi antrenori olandezi nu au jucat la trecerea timpului si la aparare de tip Rovine nici macar pentru un moment.

Rezultatul, un meci spectaculos, in care pana la urma superioaritatea ruseasca s-a concretizat, in minutele 112 si 116. Intai, Torbinsky a inscris dintr-o centrare a lui Arshavin, api acesta a scapat fata-n fata cu Van Der Saar si i-a dat mingea printre picioare in plasa. Nici coltul lung, nici cel scurt. “Urechi”!

Exact cand scriam aceste cuvinte, Croatia a iesit la joc, echilibrand, cu linia de fundasi la centrul terenului. Bara Olic, dupa o pasa de pe extrema dreapta, prin spatele fundasilor, a lui Luca Modric. Si turcii, si croatii au jucat tot meciul cu o ardoare extraordinara.

Apoi, incepand cu partea de mijloc a primei reprize, Croatia a echilibrat meciul si si-a creat cateva mari ocazii, in timp ce turcii au scazut in intensitatea jocului ofensiv. Oricum, se constata scaderea in joc a croatilor, care joaca bine, dar parca nu mai pun aceeasi sarcina fantastica pe adversar ca in grupa, iar turcii cunosc o crestere de forma deosebita.

Au jucat ca o echipa obscura in primul meci, ca o echipa de lupta in al doilea, iar acum sunt in unele momente chiar eleganti. In ultima parte a primei reprize, jocul cade complet ca intensitate si cele doua echipe dau impresia ca asteapta pur si simplu pauza.

In a doua repriza, am avut tot mai pregnant impresia ca vad doua echipe uzate, obosite, care ori nu mai pot sa alerge, ori isi conserva fortele imputinate. Tin minte de la Cupa Mondiala de handbal feminin ca se petrecea un lucru asemanator. Cred ca pur si simplu, din dorinta de a economisi bani, organizatorii au programat meciurile prea des si jucatorii nu au timp sa se refaca fizic.

S-ar putea ca acesta sa fie unul dintre motivele pentru care Tricolorii au cazut in repriza a doua. E posibil ca olandezii, obisnuiti cu clima umeda, sa fi rezistat mai bine fizic, mai ales ca majoritatea celor aflati pe teren nu jucasera in primele doua meciuri, spre deosebire de situatia de la noi.

Repriza a doua, fara istoric. Doua echipe complet cazute fizic, care au avut momente de explozie, dar foarte putine si palide. Si cele 90 de minute se termina fara gol.

Urmeaza inca doua reprize de prelungiri chinuite, la finalul carora omul cu transplant de rinichi, Ivan Klasnic, inscrie cu capul din fata careului mic, in minutul 118. Final absolut incendiar: la ultima faza a jocului, in ultima secunda a meciului, Senturk trage si este 1-1!.

Urmeaza lovituri de la 11 metri! Luca Modric rateaza! Arda Turan inscrie, 2-1 pentru Turcia. Dario Srna inscrie, 2-2. Semih Senturk marcheaza, 3-2 pentru Turcia. Dansul penalty-urilor continua. Rakitic rateaza si el. Jucatorii croati sunt tineri. Cei mai tineri, Modric si Rakitic, au clacat psihic. Hamit Altintop inscrie si este 4-2. Mladen Petric trage, Rustu apara, din papagalul meciului devine unul dintre eroii meciului, iar turcii se califica in semifinala cu Germania.

Senzational si dramatic meci, in ultimele sale minute…

Un om de care se roaga jucatorul providential al echipei sa-l lase sa joace, sa nu-l mai foloseasca pe post de fundas stanga aditional, nu are ce cauta la echipa nationala.

Din stenograma reprodusa azi de Gazeta Sporturilor tragem concluzii foarte grave referitoare la Piturca. Chiar nu are gandire tactica nici macar in cea mai mica masura.

Un om care, la 1-0 pentru Italia in meciul cu Franta, care a ramas in noua jucatori de camp, nu discuta nici macar la pauza despre schimbarea tactica si trecerea la o atitudine mai ofensiva decat dupa minutul 75 nu are ce cauta la echipa nationala.

Un om care nu stie sigur ce schimbare are de facut si se balbaie in fata jucatorilor, subminandu-si astfel autoritatea pe care ar trebui sa o aiba asupra lor, nu are ce cauta la echipa nationala.

Victor Piturca a reusit sa ma pacaleasca pentru un rastimp. L-am poreclit si excelent tactician, daca nu ma insel, saptamana trecuta. Dupa acest meci, mi-am adus aminte cum mergea Steaua lui Piturca.

Va mai aduceti aminte cine era, in viziunea lui Piturca, atacantul ideal de gura portii? Penibilul acela de Claudiu Raducanu, pentru care juca toata echipa, tot meciul, ca sa rateze noua ocazii de gol din zece.

Va aduceti aminte cum huiduiau tribunele pe Ghencea si scandau “Piti, lasa-ne!”? Va amintiti cum juca Steaua, de castiga numai cu 1-0 meciurile cu penultima clasata si isi exaspera suporterii, pana s-a suparat Gigi Becali si i-a administrat un spit in posterior, exact “la siret”?

Va amintiti cum efectiv a explodat valoric Steaua dupa plecarea lui Piturca si venirea lui Protasov? Cam asa se vor petrece lucrurile si la Nationala. Cand va pleca acest antrenor mediocru si fricos si in locul sau va fi adus unul bun, Nationala va avea o explozie valorica.

Nu sunt de acord cu jurnalistii care au tras concluzia ca Piturca a ales jucatorii cei mai buni, care sunt slabi si asta este fotbalul nostru. Piturca a ales cei mai buni jucatori sau nu, nu am cum sa apreciez acest lucru, dar nu i-a folosit cum trebuie, gresind tactic.

Cu cat pleaca de la Nationala mai rapid, cu atat mai bine.

Pe de alta parte, portughezii foarte fantezisti si individuali, cu slabiciuni in zona centrala a apararii, ca si la germani, precum si straluciri in atac.

La ambele echipe am vazut efectul preponderentei tot mai mari a blestematului acesta de dispozitiv tehnico-tactic, care strange culoarele, cenzureaz aimaginatia si impune reguli clare de joc colectiv, fara de care iei bataie frumos.

A venit apoi un gol tipic german al lui Bastian Schweinsteiger, in minutul 22. Minge paralela cu poarta sutata efectiv de Podolsky, iar Bastian a reluat in plasa simplu. Ritmul jocului s-a schimbat si Portugalia a fost obligata sa iasa la joc, ceea ce inseamna cresterea spectaculozitatii.

Minutul 26, acelasi Schweinsteiger centreaza in careu, din lovitura libera, pentru Miroslav Klose, neamtul polonez care reia cu capul in plasa. Sec. Gol. Heil! Drepti! ce simplu si enervant este fotbalul uneori. Voi posta zilele acestea un clip cu fantastica masina de biliard fotbalistic care era nationala Perului in 1978…

Germania a apasat pe frana, pentru a tine jocul, a se apara si a contraataca. Viclenie. Dar Portugalia are forta de joc. Culmea, Germania prinsa pe contraatac, iar Nuno Gomes inscrie oportunist, din sapte metri, in minutul 40.

In debutul reprizei secunde, nemtii au aratat ca au inteles ca nu pot sa tina rezultatul, daca nu ataca si, eventual, inscriu. Jocul a debutat deschis, spectaculos, pe contre. Apoi figura de la primul gol. Germanii au lovitura libera, centrare, Ballack isi impinge fundasul portughez care l-a luat in marcaj si inscrie cu capul, in minutul 61.

Portughezii au reactionat, marind viteza de joc considerabil si atacand furibund. Incantatoare glezna fina a portughezilor, dar scorul i-a facut sa devina precipitati si sa traga foarte mult de la distanta.

Minutul 87: Helder Postiga a inscris tot cu capul, tot din careu, tot din fata portarului advers, ca si nemtii la doua dintre goluri. Acum portughezii, disperati, s-au aruncat spre poarta adversa. Dar a fost deja prea tarziu, pentru ca Germania a fragmentat jocul cat poate.

Nu ma bucur, dar este o realitate. Fotbalul pragmatic german a invins pirueta portugheza.

Apoi, tot din Der Spiegel: “Echipa a oferit imagini înfricoşătoare marţi seară… Au părut lenti, fără forţă şi fara convingere. Adrian Mutu, marea lor vedetă, a fost mai preocupat să îşi înjure coechipierii decât să joace fotbal. Aceasta nu a fost o echipă funcţională”.

Reuters: “Trebuie sa marchezi pentru a te califica”

Reuters pune problema urmatoarelor examene sportive pe care le va avea Nationala: “Dacă echipa lui Piţurcă va reuşi să se califice la Campionatul Mondial din 2010, trebuie să ia în Africa de Sud o învăţătură esenţială în fotbal: oricît de bine te-ai apăra, trebuie să marchezi goluri pentru a te califica.

România a fost o echipă foarte bine organizată, însă în cele trei jocuri din grupă nu a impresionat deloc nici din punct de vedere al spectacolului oferit, nici din punct de vedere ofensiv”.

Cotidianul olandez Algemeen Dagblad pune degetul pe rana. Iata, pe rand, cum s-au comportat romanii de pe teren si cei din tribuna: “Românii au jucat ca şi cum calificarea nu avea legătură cu acest meci. Golul lui Huntelaar a transformat atmosfera galeriei romane din tribuna într-una de mâhnire, după care au urmat strigăte, apoi s-a făcut linişte. După 2-0 se auzeau doar sunete slabe şi gâfâieli. Ca într-un recviem românesc”.

Mitica Dragomir: “Nu trebuia sa-i dea drumul lui Mutu in America”

Mitica Dragomir, la primele declaratii, pentru Sport.ro, a fost mai critic: “Atit au putut saracii. Asta ne e valoarea. Cei care au spus ca olandezii s-au dat la o parte nu au avut minte. Cu Olanda parca am fost hipnotizati”.

Apoi a revenit si a declarat pentru Gazeta Sporturilor, mult mai retinut: “Îi respect prea mult pe jucători şi pe selecţioner ca să îi critic cu ceva. Sigur că au fost lucruri care nu mi-au plăcut, dar eu nu pot spune nimic”. De ce s-a sucit Mitica Dragomir? Cine il opreste sa spuna ceva? Nasul, adica Mircea Sandu?

Ce poate sa spuna seful LPF si nu o face? Revenim la primele sale declaratii. De data aceasta, una pentru Fanatik, in care Corleone, cum s-ar spune, “s-a scapat”: “Nu ma asteptam la mai mult de la Mutu. Nu trebuia sa-i dea drumul sa plece in America. Tonusul muscular se reface greu, dar Mutu este Mutu, si nu avem altul ca el”.

Aha! Aici este buba! Ce a cautat Mutu in America? De ce? Cum este posibila o asemenea gafa din partea lui Victor Piturca?

Piturca, da-ti demisia, frationare!

O greseala impardonabila facuta de antrenor. Numai pentru acest lucru si ar merita sa spunem toti in cor: “Piturca, da-ti demisia, frationare! N-ai nici o legatura cu psihologia sportiva. Ai o vedeta in echipa, iar tu ii dai drumul la nevestica, la papica, la relaxare, peste Ocean, sa-si piarda concentrarea si conditia fizica, toate acestea cu doua saptamani inainte de Euro 2008? Du-te! Altul la rand”.

Tot Dragomir, tot pentru Fanatik, criticandu-l de data aceasta pe Victor Piturca: “Obiectiv neindeplinit pentru Piturca. Cum sa spui ca, daca a facut doua puncte, a reusit o performanta? Trebuie sa vedem lucrurile asa cum sint. Jucatorii care au jucat la Olanda nu sunt rezerve. Noi nu avem asemenea jucatori la dispozitie”.

Poate ca da, poate nu a stiut sa-i aleaga Piturca, iar ei exista. Poate ca nu exista. De ce? Din cauza becalizarii campionatului intern, in care jucatorii fac nani pe teren?

Criticile lui Dragomir la adresa antrenorului continua, dar ma tem ca ele se vor atenua in zilele si saptamanile urmatoare: “Eu am fost dezamagit de faptul ca nu am intrat mai mult in contre cu Olanda. Am prevazut ca nu o sa ne calificam, am venit acasa cu un avion privat. Declaratiile dinaintea meciului au fost mult prea optimiste. Jucatorii ce impresie credeti ca si-au facut?”

Comentariu: de curand, la plecarea la Euro 2008, Mitica Dragomir a ajuns in Elvetia pe cont propriu, cu avion particular, nefiind inclus in delegatia oficiala. Este Corleone in conflict cu oficialii FRF?

Chivu: “Am fost niste furnicute…”

Cristian Chivu a fost si el critic, dar ambiguu, fara sa arate cu degetul acuzator la antrenor, dar sugerand acest lucru: “Ar fi cazul sa ne vedem lungul nasului. Am fost niste furnicute care nu au facut altceva decat sa alerge si sa-i paseze lui Mutu. Astazi am gresit mult si am suferit la capitolul creatie. Nu am simţit nici un moment că putem câştiga. Poate doar un 0-0, dar personal cred că nu puteam învinge. Am alergat în gol, asta a fost senzaţia mea. După ce am luat primul gol, nu am mai reuşit să facem nimic”.

Razvan Rat: “Probabil ca fost de vina si starea de oboseala. Dar cred ca Olanda a jucat extrem de bine. Cred ca noi am si stat rau pe teren, pentru ca e ei au reusit sa paseze foarte bine. Ei au reusit sa paseze foarte bine si noi a trebuit sa alergam de la unul la altul. Am avut in prima repriza citeva ocazii. Daca marcam altul era finalul. Cred ca astazi ne-a lipsit foarte mult si experienta. Cred ca ne-am speriat, ne-a fost frica sa jucam”.

Tot Rat: “Din păcate nu am făcut faţă presiunii! Am greşit în apărare şi asta ne-a costat”. Nu inteleg. A fost presiunea mai mare la acest meci decat la primul meci, cu Franta, ori la al doilea, cu Italia? Mi-e greu sa cred. Parerea mea este ca intre meciul cu Italia si cel cu Olanda in lotul nostru s-au intamplat lucruri pe care nu le cunoastem.

Anternorul CFR Cluj, Ioan Andone: “Puteam sa ne calificam daca Mutu reusea sa inscrie penalty-ul din meciul cu Italia sau daca riscam de prin minutul 60 cu Olanda. Piturca a pregatit meciul pentru un 0-0 si vroia sa forteze la sfarsit, aia s-a vazut. Trebuia poate putin mai devreme cu 20-30 de minute sa riste, pentru ca pana la urma a venit si golul doi. A riscat in ultimele zece minute, dar a fost prea tirziu. A dus mai multi jucatori in atac prin schimbarile facute, dar daca risca mai repede aveam alta sansa”.

Fostul international Aurica Beldeanu critica din plin Nationala: “Cand te bate o echipa care are in componenta numai jucatori de rezerva este grav. Suntem de risul Europei! Sa nu ai sut pe poarta, sa nu contezi, mai ales ca nici olandezii nu s-au omorat cu firea. Sunt multi jucatori care nu meritau sa imbrace tricoul nationalei. Tot respectul pentru Nicolita, Cocis, cei doi Niculae, dar nu au valoare pentru a fi la Nationala, mai ales la un turneu final”.

“Costea si Stoica puteau fi în lotul de 23. A fost insa numai decizia selectionerului”, a declarat antrenorul Universitatii Craiova, Nicolo Napoli, adaugand: “Ma asteptam ca Romania sa faca un meci mai bun deoarece calificarea depindea numai de ea, insa nu a reusit acest lucru”.

Eu nu stiu daca Florin Costea si Dorel Stoica erau solutiile pentru Nationala, insa cred ca selectia defectuoasa a conservatorului Piturca a redus disponibilitatile fizice si tehnico-tactice ale echipei.

Sa contrapunem un Van Basten stana de piatra, sigur pe sine, unui Piturca isteric, haotic, urland si facand gesturi disperate cu mainile, cu picioarele, cu amandoua. Aparati-vaaaa! Aparati-vaaaa! Inchideti culoareleeeee! Am mai vazut o a doua repriza care probabil ca a fost cea mai slaba facuta de Nationala la Euro 2008. Si ultima.

Mingea nu a mai circulat ca in primele doua meciuri, cand parca se lipea de picioarele romanilor. Moticul principal? Eu cred ca acesta este in indicatiile tactice date de Victor Piturca. In astfel de situatii, antrenorul este factorul decisiv, depinde ce spune jucatorilor.

Cu obstinatie, ai nostri au aruncat mingile in fata pe Marius si apoi Daniel Niculae, pe Adrian Mutu si pe Razvan Cocis, la indicatiile antrenorului. Pana la acest meci, forta noastra a fost intr-un joc colectiv excelent organizat, din care, in meciul cu Italia, a iesit in evidenta Adrian Mutu, cu sclipirile sale.

Dupa ce ne-am aparat, ceea ce ne-a fortificat psihic, am si atacat. Uneori ne-a iesit, alteori nu. Una peste alta, ne-a iesit. La acest meci, pasele nu au mai functionat, in pofida faptului ca olandezii au jucat trei viteze mai lent decat in precedentele doua meciuri. Nu ne-am aparat bine, si atunci am cazut psihic si nu a mai mers nimic.

Nationala lui Piturca a demonstrat ca nu stie sa joace la atac, la victorie, pastrand simultan o aparare echilibrata. Parerea mea, amintindu-mi cum juca Steaua lui Piturca, aparandu-se in draci, este ca acesta nu gandeste dincolo de “ne aparam si contraatacam, poate ca vom inscrie”, una dintre criticile pe care i le-am adus intotdeauna selectionerului. Acestea sunt limitele sale.

Normal ar fi fost sa fim peste ei in fiecare colt al terenului, sa murim pe teren alergand. Un exemplu in acest sens este nationala Croatiei. Veti vedea ce va face in continuare aceasta echipa fantastica, care prefera sa joace pozitiv 90 de minute, riscand sa se sufoce fizic in minutul 75, decat sa ascunda mingea in gazon.

Ma ingrijoreaza atitudinea lui Adrian Mutu, care, dupa fiecare greseala pe care o facea, se uita la Piturca. Ce influenta are acest om asupra jucatorilor? De ce a spus, la conferinta de presa de ieri, “se poate intampla orice, putem sa invingem, putem sa luam bataie la scor” etc. Cum adeca, fratele meu? Asta le spui tu jucatorilor, ca pot pierde la scor?

Antrenorii romani nu vor pentru nimic in lume sa-si angajeze un psiholog la echipa si, cat nu o vor face, asa vor pati in momentele critice. Ma uit acum la televizor la Mircea Sandu. Mai are si forta sa rada. Eu in locul lui m-as ascunde.

Victor Piturca le-a indus prin declaratii fotbalistilor ideea ca meciul e ca si castigat. Acum a inceput deja sa transforme acest esec intr-o victorie. Oh, mamma! we did two null scores with Italy and France, uau! Impressive.

Acum, Nationala va reveni in tara si Piturca va fi antrenorul Nationalei inca doi ani, pentru ca este sustinut de Federatia Romana de Fotbal. Acum doi ani, am spus ca Piturca va distruge o generatie cu mai multi fotbalisti talentati decat in asa-zisa “Generatie de Aur”. Acum spun ca, chiar daca ne vom califica la turneul final al Campionatului Mondial, se va petrece acelasi lucru si atunci.

Sa vorbim si despre greselile de selectie facute de Piturca. A lasat acasa un fundas dreapta extrem de valoros, pe George Ogararu. A luat doi “piticoti” lipsiti de orice forta fizica in contactul direct cu adversarul, in conditiile in care trebuia de mult sa caute, sa selectioneze si sa joace din preliminarii cu alti jucatori mai in vana decat Nicolita si Petre: Vlad Munteanu, de exemplu.

A lasat acasa un atacant pursange, pe Florin Bratu, luandu-l in loc pe Marica, iar acesta s-a accidentat stupid, confirmand orice previziuni despre faptul ca nu trebuia selectionat. L-a luat pe Nicolae Dica, un jucator care joaca bine atunci cand are jucatori puternici in jurul sau, care sa-i faca culoare de joc, sa aiba loc sa fantazeze.

A mizat excesiv pe Cocis, care mi s-a parut lipsit de imaginatie si pe picior gresit incontinuu, in loc sa gaseasca un mijlocas ofensiv central puternic si inspirat. Nu stiu cine, nu e treaba mea, ci a antrenorului.

Raman cu imaginea lui Ciprian Marica, cu tricorn pe cap, jucand intr-o reclama in care spune ca poate ca ar trebui sa ne dorim sa castigam un picior de pahar cu el. Dupa ceea ce a devenit post-era Lucescu, nici nu este bun de altceva decat de picior de pahar. De bere. Cu multa, multa spuma.

In acest caz, a fost vorba despre cei doi mari antrenori Karel Bruckner si Fatih Terim. Ei au reusit, primul gresind tactic, al doilea determinandu-si elevii sa joace amarnic pana in ultima secunda, sa scoata din ritmul de tren orb un meci enervant.

Sa revin. Vad niste baieti imbracati in sorturi si tricouri, alergand ca nasarambii pe teren pana la sufocare. Cand unul se sufoca, antrenorul sau il scoate de pe teren si il inlocuieste cu un alt nasaramb. Cand se termina inlocuirile, antrenorul le spune nasarambilor care nu mai pot sa mai poata.

Intr-un astfel de desen tactic savant, cand apare o paluga inteligenta ca Jan Koller, care se ridica la doi metri si jumatate deasupra solului si arde o daradoanga cu capul sub bara, in minutul 34, daca esti comentator de fotbal, te numesti Cosmescu si ai de comentat un meci, ce poti sa faci decat sa-l lauzi, sa amintesti ca joaca de 150 de ani in nationala Cehiei si ca a inscris un milion de goluri pentru aceasta echipa? Bietul Bogdan!…

Ei bine, cand Karel Bruckner, disperat, le cere elevilor sai sa iasa mai in fata, sa nu se mai apere la linia careului, inseamna ca nasarambilor din tabara cehilor li s-a cam terminat benzinutza si nasarambilor din cea turca nu. Ar fi momentul ca Bruckner sa faca niscaiva schimbari, pentru ca altfel cehii vor pierde. Prin urmare, turcii incep sa domine si sa preseze pe careul advers.

Cehia in corzi, reuseste un contraatac, prin Koller, apoi Plasil inscrie in minutul 62. Dar Turcia era in acel moment cu un jucator mai putin. Cand ai un astfel de nivel de alergare, orice jucator lipsa poate fi decisiv si orice daradoanga trimisa spre poarta adversa de un nasaramb alergator poate sa duca la gol.

Urmeaza 15 minute si mai bine de lupta oarba, in care dispozitive tehnico-tactice fara creier, pilotate de pe marginea terenului de doi mari antrenori, rascheteaza iarba de pe teren, iar Arda inscrie in minutul 75 primul gol al turcilor.

Imi vine sa glosez, ca Arkadi Nikolaievici Ostrovsky: “Munca, munca, munca, munca!”. Se joaca exact cu cutitele infinpte in masa. Ramane valabila partea cu nasarambii fara creier? Altfel nu se explica deloc contradictia care apare, de exemplu, in minutul 77 intre minge si Kazim Kazim, care alearga elegant, paseaza senzational si paradoxal are momente de cretinism fotbalistic.

In minutul 87, Nihat prinde o minge scapata din mana de Petr Csech, marele portar al cehilor, greseala carierei sale, si gol. Probabil ca vom avea, pentru prima data in istoria Euro, lovituri de la 11 metri inainte de finala!

Dar nu! In minutul urmator, Nihat inscrie din nou, pentru ca turcii se dovedesc superiori fizic si psihic cehilor! Mingea a zburat prin aer, s-a lovit aproape de incheietura barelor, in bara transversala, apoi a intrat in poarta! Finalul de meci este fantastic si in totala contradictie cu restul meciului, care nu mi-a placut deloc.

Turcia a inscris trei goluri in 15 minute! In ultimele secunde ale meciului, Volkan il impinge pe Koller in careu, complet gratuit, dar mingea nu era in joc. Volkan eliminat, Tuncay devine portar si, fara lovitura de la 11 metri (corect neacordata), cehii ataca disperati, incercand sa inscrie. Fantastic final de meci!

Inca odata, echipa pozitiva a invins, in momentul in care a iesit din starea de gasca de oameni care alearga decerebrati si au redevenit fotbalisti.

TPA il citeaza pe Van Basten spunand urmatoarele cuvinte, care formeaza o fraza extrem de ambigua, ce poate sa insemne orice: “The result may not be too important for us and we do not have to win, but we should give ourselves some aims and see if we can achieve those aims”.

Cum se traduce in limba romana asta? Voi da cu caractere normale traducerea si, in completare, cu italic, comentariul nostru. Iata:

“Rezultatul poate sa nu fie atat de important pentru noi (aha, deci Van Basten nu este preocupat in primul rand de rezultat) si nu trebuie sa invingem (cu atat mai mult, Van Basten spune ca Olanda nu trebuie sa invinga. exprimarea sa ambigua poate sa insemne la fel de bine un lucru stiut de toata lumea: ca Olanda nu este obligata sa invinga), dar va trebui sa ne propunem cateva teluri (care? ca nu spune clar) si sa vedem daca putem sa atingem acele teluri (despre care nu vorbeste)“.

Dar putem sa presupunem care sunt aceste teluri. Un paragraf mai sus, Marco Van Basten este citat spunand: “[...]we have an obligation to play well, to the players and the supporters”. Adica: “[...]avem o obligatie fata de jucatori si fata de suporteri sa jucam bine”.

Sa recapitulam: antrenorul Olandei este determinat si vrea ca echipa sa sa joace bine, pentru ca Portocala Mecanica are aceasta obligatie fata de suporteri, iar el, antrenorul, are aceeasi obligatie fata de jucatorii sai. In schimb, Van Basten spune ca Olanda nu trebuie sa invinga (sau nu este obligata de jocul rezultatelor sa invinga) si ca nu este in primul rand preocupat de rezultat.

Cu alte cuvinte, aceasta inseamna ca Olanda va juca bine, ca sa nu aiba nimeni nimic de reprosat, dar isi va propune sa nu invinga sau nu va urmari, ca scop in acest meci, in pirmul rand victoria. Ce inseamna aceasta (si aici intram in teritoriul presupunerilor)?

Daca Olanda nu castiga, dar nici nu pierde, soarta celei de-a doua echipe calificate este in cumpana, in functie de ceea ce se intampla in celalalt meci, Franta-Italia, care are loc simultan cu meciul nostru cu Olanda. Acum, este foarte simplu sa ne imaginam un mod de a tine legatura in timp real intre cele doua stadioane.

Astfel, sunt trei posibilitati. Prima: Olanda pierde, pentru ca Romania sa se califice, chiar daca Franta sau Italia invinge in celalalt meci. A doua: Olanda tine pe Romania la meci egal (daca poate), in cazul in care si celelalte doua echipe sunt la egalitate, in celalalt meci. In mod evident, aceste doua versiuni sunt detereminate de asertiunea perfect verosimila ca Olanda se teme mai curand sa joace o semifinala cu Franta, in primul rand, apoi cu Italia, decat cu Romania.

A treia posibilitate: indiferent de rezultat, Olanda tine scorul la meci egal sau chiar invinge (daca poate), pentru ca asa sunt ei, batavii, caposi, si nu pot sa se lase batuti de romani in fata suporterilor olandezi, care ii vor huli, iar ei au mandria lor mai mare decat Bucharest Financial Plaza.

Un lucru este cert: indiferent ce isi propun, vor avea multa grija de oasele lor si sa nici nu ia cartonase galbene, iar Van Basten va juca exact cu cat de multe rezerve va putea, ca sa-si menajeze titularii. Aceasta oricum inseamna ca si intr-un joc “pe bune” tot vom avea parte de niste batavi mai putini feroci decat in primele doua meciuri. Avem sanse. Sa nu le irosim.