În filmul lui Sidney Lumet din 1976, “Network“, un post de televiziune este supus presiunii tabloidizării, dar ironia face ca aceasta să debuteze dramatic cu un one man show al unui jurnalist  de ştiri care scapă hăţurile şi aude voci.

Nimeni nu pune la îndoială adevărurile rostite de Howard Beale și nici nu-și pune vreun moment problema că acestea vor schimba ceva, pentru că totul este show-bizz şi calculele sunt exclusiv cinice, financiare.

Rating, audienţă, venituri din publicitate, punct. Oamenii nu mai contează.

Vocile acestea îi spun totuşi lui Beale să trateze exact aceasta temă: ce a fost, unde este şi spre ce se îndreaptă presa de televiziune, precum şi legătura dintre aceasta şi marile interese economic-financiare, care sunt mai importante decât orice.

Un film mai complex decât la prima vedere, făcut cu o vervă şi un aplomb încântător, jucat formidabil de nişte actori grozavi, ca Peter Finch, William Holden sau Faye Dunaway, ideală în rolul femeii isterice, lipsite de caracter, obsedate de tabloidizare ca mijloc de atragere cinică de bani, provocatoare de stări de tensiune în jurul ei şi profund imorală.

Democraţie? Ha! O glumă de dânşii inventată. Ce mai contează că toată această poveste face victime? Totul e să curgă banii. Şi, ca să nu mai bat câmpii, vă las să lecturaţi acest minunat şi teribil script de scenariu, declamat ca la teatru de marele actor Ned Beatty, protagonistul rolului președintelui unei corporații media.

“Nu există naţiuni, nu există popoare! Nu există ruşi! Nu există arabi! Nu există Lumea a Treia! Nu există Vest! Există doar un sistem holistic de sisteme. Un vast, imens, interactiv, multi-variat, multinaţional dominion de dolari. Petrodolari, electrodolari, multi-dolari. Mărci germane, rini, ruble, lire şi şekeli!

Sistemul internaţional de valute determină totalitatea vieţii pe planeta asta. Asta e ordinea naturală a lucrurilor astăzi! Asta e structura atomică şi subatomică şi galactică a lucrurilor astăzi!

Nu există America. Nu există democraţie. Există doar IBM şi ITT şi AT&T… şi Dupont, Dow, Union Carbide şi Exxon. Acestea sunt naţiunile lumii astăzi. Nu mai trăim într-o lume de naţiuni şi ideologii. Lumea e un colegiu de corporaţii determinat inexorabil de legile imuabile ale afacerilor.

Aşa a fost de când omul s-a târât afară din mlaştinã. Şi copiii noştri vor trăi să vadă acea lume perfectă în care nu există război sau foamete, opresiune sau brutalitate! O companie vastă şi ecumenicã, în care toţi oamenii vor lucra să slujească un profit comun, în care toţi oamenii vor avea partea lor de acţiuni, toate necesităţile oferite, toate neliniştile calmate, toatã plictiseala distrată.”

Brrr… Nu vi se face, aşa, pielea zbârci? Este exact falsa religie care ne este predicată astăzi.

Realitatea.net

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, Camera Deputaţilor fiind primul for sesizat.

Victor Socaciu catre deputati: “Vă cer să gândiţi ca nişte parlamentari români şi nu ca nişte coafeze care nu pot dormi fără vocea lui Marlon Brando“

În cadrul dezbaterilor generale, desfăşurate îniantea sesiunii de vot final, deputatul PSD Victor Socaciu, iniţiatorul propunerii legislative, a motivat oportunitatea unei astfel de reglementări invocând comoditatea vizionării filmelor, păstrarea identităţii limbii române, limitarea preluării neologismelor de la “academicienii din Bronx”… citeste tot pe Mediafax

„Proiectele pe care le aveam eu nu mi s-a dat voie să le fac, iar cele care mi s-au propus nu m-au interesat pe mine. Eu am vrut să fac «Regele Lear» cu ţărani din Maramureş şi «Visul unei nopţi de vară».

foto: Cascar

fotoinfo: In cadrul celei de-a noua editii a Festivalului International de Film Transilvania (TIFF), Liviu Ciulei, personalitate marcanta a filmului si teatrului romanesc, va fi omagiat prin acordarea Premiului de Excelenta si prezenta a trei dintre filmele sale in sectiunea traditională a festivalului, 3X3 (20 mai 2010)

Am fost atât de tâmpit, nu mi-e ruşine să recunosc, să refuz un proiect cu «Baltagul» cu Ana Magnani în rolul principal. Scenariul era foarte bun, dar o transforma pe statuara, taciturna Vitoria Lipan într-o «ciociara» italiană care vorbea tot timpul.

În schimb, mi s-a propus să fac «Reconstituirea». Eu mi-am dat seama că o să fie un film cu probleme de cenzură, aşa că i-am spus lui Lucian Pintilie, un uriaş regizor de teatru care voia să lucreze şi în cinema: «Ia fă, tu, Pintilie, filmul ăsta!»”… citeste tot aici

FOTO: Amoeba

Story-ul filmului este de o simplitate care te izbeste in moalele capului. Un grup de ofiteri romani, in frunte cu un general de armata, se intalneste cu doi ofiteri superiori aliati nazisti, pe un hogeac tipic campaniei romano-naziste contra rusilor, din cel de-al doilea razboi mondial, pe frontul romano-german antisovietic din Ucraina.

Lucrurile o iau razna succesiv, in mai multe registre. In timp ce, la masa improvizata intr-o scoala fara geamuri, romanii halesc fasole si nemtii ciugulesc iepure, ca pentru oaspeti, unul dintre ofiterii germani, Von Klarenfeld, rememoreaza faptul ca, la origini, este roman, ca are si putin sange evreiesc si ca stramosii sai, de neam nobil, au fost traitori prin Franta.

Dintr-una-ntr-alta, discutia trece la un timbru foarte rar, pe care Klarenfeld il detine. Nu numai el insa. Mai exista si un ofiter roman care poarta la piept a treia copie a rarului timbru, in timp ce exemplarul numarul unu este in colectia unui miliardar american. Romanul pastreaza secretul.

Von Klarenfeld pierde timbrul, pentru ca ordonantele generalului roman, cand iau farfuriile metalice de campanie ale romanilor, dupa ce acestia au lichidat fasolea, iau si timbrul, lipit pe dosul uneia dintre farfurii.

Reactia romanilor este tragicomica si definitorie pentru ce suntem noi. Nu voi nara filmul, ar fi o greseala, el trebuie vazut. Germanul a fost in stare sa cumpere timbrul cu sange, dintr-un lagar de concentrare din Basarabia, ucigandu-l pe evreul care il detinea.

Ofiterul roman este in stare sa moara pentru onoarea sa. El nu spune ca are si el un timbru si refuza sa se dezbrace la piele, pentru ca stie ca la perchezitie ii vor gasi si ii vor lua timbrul, care i-a fost daruit de mama lui cand a plecat la razboi. Ei vor crede ca timbrul e celalalt, cel pe care il are germanul.

Ofiterul roman este dispus sa se sinucida, numai pentru a fi crezut de toata lumea, fara perchezitie, ca nu a furat el timbrul buclucas. Mai mult, dupa ce neamtul pleaca, cu timbrul sau lipit pe dosul farfuriei metalice, ofiterul roman se suie pe pervazul clasei si arde victorios timbrul sau “Cap de bour”.

Sunt incantat de simplitatea si complexitatea de cristal a acestui film scurt si frumos si am incercat sa o impartasesc cu cititorii website-ului meu.

Tertium non datur, regia – Lucian Pintilie (2005) ImdbID

Robert Mario De Niro , Jr . (născut 17 august 1943), este un actor american, dublu câştigător al premiului Oscar. Este, de asemenea, regizor şi producător. Este considerat ca unul dintre cei mai mari şi mai influenţi actori din toate timpurile.

De Niro este recunoscut pentru portretizări de personaje angrenate în conflicte puternice, personaje complexe, inadaptate, dar şi pentru colaborarea sa de durată cu regizorul Martin Scorsese.

Este cel mai cunoscut pentru rolul tânărului Vito Corleone în Naşul: Partea II; taximetristul Travis Bickle în Taxi Driver; boxerul Jake LaMotta în Raging Bull; gangsterul Jimmy Conway în Băieţi buni; directorul de cazinou Sam “Ace” Rothstein în Casino; Al Capone în Incoruptibilii; fostul puşcăriaş dornic de răzbunare Max Cady în Promontoriul groazei; Noodles în A fost odată în America; Michael Vronsky în Vânătorul de cerbi şi, mai recent, ca Neil McCauley în Heat, în regia lui Michael Mann.

Aici avem o scenă memorabilă din “Mad Dog and Glory”. Stilul său minimalist, aparent simplu, însă în realitate extrem de complex şi profund, îl face să fie pentru mine, alături de Peter O’Toole sau Robert Redford, unul dintre actorii mei preferaţi.

Oscarul pentru cel mai bun film a fost primit de catre regizorul Christian Colson, pentru filmul Slumdog Millionaire. Celelalte trei productii nominalizate au fost The Curious Case of Benjamin Button, Frost/Nixon, Milk si The Reader, despre care se credea ca va lua Oscarul.

Premiul pentru cel mai bun actor in rol principal a fost castigat de Sean Penn, pentru rolul din Milk. Au mai fost nominalizati Richard Jenkins pentru rolul din The Visitor, Frank Langella pentru rolul din Frost/Nixon, Brad Pitt pentru rolul din The Curious Case of Benjamin Button si Mickey Rourke pentru rolul din The Wrestler, despre care se credea ca ii va aduce un Oscar.

Cea mai buna actrita in rol principal este Anne Hathaway, pentru rolul din Rachel Getting Married, iar celelalte nominalizate au fost Angelina Jolie, pentru rolul din Changeling, Melissa Leo, pentru jocul facut in Frozen River si Meryl Streep pentru rolul din Doubt.

Las cinefililor placerea de a viziona aceste filme, precum si de a le urmari si pe celelalte care au fost nominalizate sau au castigat un mare premiu.

Pe masura ce voi vedea aceste filme, voi dedica fiecaruia cate o cronica. La sfarsit, imi voi exprima propriile pareri si voi spune care sunt, dupa parerea mea, cel mai bun film, cel mai bun actor si cea mai buna actrita dintre toti nominalizatii.

Si poate si dintre cei ce nu au fost nominalizati. Apropos: dar parerea dumneavoastra care este? Care au fost cel mai bun film, cel mai bun actor si cea mai buna actrita in rol principal?

Regizorul spaniol Pedro Almodovar reia filmarile impreuna cu actriţa Penelope Cruz, vedeta celui mai recent film al sau, “Volver”, pentru o noua productie, “Broken Embraces”, care va fi lansata in primavara anului viitor.

Citeste articolul complet pe Blogul lui Daniel Todoran

Acum, vreau sa spun ca nu sunt pe jos dupa Pedro Almodovar, care are cateva filme foarte mari, dar care a dat si destule chixuri.

De exemplu, “Volver”, precedentul sau film, este destul de artificial in contructie, in timp ce in 2004 chilianul Alejandro Amenábar a lansat un film de mare senzatie, Mar adentro, cu Javier Bardem in rolul principal, protagonistul unui film mai slabut, dupa capul meu, No Country for Old Men, in care insa face, dupa parerea mea, un rol mai bun decat filmul.