FOTO: Nonciclopedia
FOTOINFO: Dormiti linistiti: Vantu continua sa lucreze pentru voi!

Nu avem de unde si cum sa ne dam seama daca Vantu a facut constient, gandind: “Platesc la gramada oameni verticali si dintre cei de teapa mea, pentru ca, atunci cand va incepe scandalul in jurul numelui meu, afacerilor mele si tepelor pe care le-am dat, voi arunca noroi asupra tuturor”.

Stim insa ca astazi toti acesti oameni au o problema, chiar daca unii dintre ei sunt profund corupti de banii lui Vantu (multi sau putini, nu conteaza), iar altii sunt din categoria celor consacrati public pentru faptul ca au fost sub contract cu una sau mai multe firme ale acestuia si au tinut steagul sus, respectandu-se si fiind verticali si consecventi.

De exemplu: cine ce poate sa-i reproseze lui Radu Beligan sau lui Florin Zamfirescu, mari actori romani, ceva? Stim bine ca Traian Ungureanu sau Sever Voinescu, ori Catalin Avramescu au fost sub contract cu cel putin una dintre firmele lui Vantu.

Si ce daca? Este un semn de ticalosie acesta? Nici vorba. Si totusi, oprobriul public ii atinge si pe ei, pentru ca in astfel de situatii asa se intampla. Astfel de lucruri se petrec atunci cand sunt amestecati la gramada tot felul de oameni, care nu s-au gandit sau nu au avut cum sa stie ce va deveni ceea ce odata era un grup de presa cu respectabilitate.

Concluzia este simpla: Vantu, asa cum am mai scris si altadata, este o otrava sociala, care face foarte mult rau, compromitand si frunza de cais pe-acolo pe unde isi lasa stampila inconfundabila, intoxicanta.

Mesajul din titlu – “Scapati Romania de intoxicatia SO Vantu!” – este, desigur, pentru autoritatile romane indrituite sa faca acest lucru. Cunosc oameni care s-au saturat sa se uite la iRealitatea, pentru ca se enerveaza numai cand vad in fata ochilor burtiera acestui post de tembelviziune.

Aceasta nu este insa indeajuns, pentru ca sunt altii intoxicati, care deja au prins gust de realitatea virtuala alternativa in care plutesc, ca bucatile de materie moale maro intr-o latina. Bietii oameni chiar cred in ceea ce li se toarna zilnic in ureche.

Deci, inca odata: “Scapati Romania de intoxicatia SO Vantu!”. Sulfuroasa. Pentru ca “S” si “O” vine de la sulf si oxigen.

De la începutul crizei monedei unice

“Dacă se prăbuşeşte euro, se va prăbuşi şi Europa“,  Angela Merkel, cancelarul german

După criza financiară acută de la începutul lunii mai, care aproape a scufundat uniunea monetară europeană, cancelarul german Angela Merkel a apărat în faţa Bundestag-ului atitudinea ei adeseori considerată ca fiind ezitantă cu privire la salvarea finanţelor greceşti de către şefii de guvern UE, sub forma unui împrumut de 110 miliarde de euro.

Cu fondul de stabilizare de 440 miliarde de euro menit a ajuta alte ţări slăbite din UE, acest plan de salvare şi intervenţia Băncii Centrale Europene erau cât pe aici să nu împiedice prăbuşirea pieţelor financiare în 6 şi 7 mai.

O bancă centrală puternică

În decursul dezbaterii care a urmat, criza a fost imputată defectelor patente din structura însăşi a uniunii monetare. În ciuda deficitului bugetar şi a datoriei publice, care depăşesc cu mult limitele definite în numeroase ţări din zona euro, vinovaţii nu au fost niciodată pedepsiţi.

Lipsa de contrapondere politică pentru Banca Centrală Europeană – o uniune politică sau un guvern economic – a fost punctată de către preşedintele francez Nicolas Sarkozy. Chiar şi fostul cancelar german Helmut Schmidt a dat dreptate  Franţei.

“În niciun moment din istoria lumii nu a existat o bancă centrală care să plutească liber în spaţiu“, a declarat acesta într-un interviu acordat revistei germane Cicero.

În pofida acestor critici, Germania se opune încă creării unei instituţii politico-economice la scara UE. Pentru guvernul Merkel, banca centrală trebuie să-şi menţină puterea şi linia de directoare anti-inflaţionistă.

În loc de a propune o reformă a Tratatului de la Maastricht [care a instituit moneda unică şi BCE], Merkel a ales să se încăpăţâneze şi să-şi joace atuul. Cancelarul a declarat că “ideea europeană” nu poate supravieţui fără euro.

O monedă unică supra-estimată

Dar ea prezintă astfel o atitudine profund elitistă, care merge oarecum împotriva istoriei. În dezbaterea care a precedat introducerea monedei comune acum 10 ani, argumentele în favoarea euro erau în general de genul: renunţarea la monedele naţionale va economisi companiilor costurile de schimb iar comerţul va spori în sânul pieţei interne.

Este adevărat că întreprinderile şi turiştii au făcut unele economii, dar totuşi, a atribui sporirea schimburilor comerciale monedei comune este mai mult o ipoteză decât o declaraţie verificabilă, întrucât atunci când euro a sosit în 1999, barierele vamale deja căzuseră iar aderarea noilor pieţe din Europa de Est era deja la ordinea de zi a UE.

Al treilea argument folosit era legat de beneficiile care ar fi rezultat pentru economiile europene din noul statut al monedei euro ca monedă de rezervă, în concurenţă cu dolarul american.

Cu cât s-ar fi făcut mai multe schimburi comerciale în euro, cu atât întreprinderile şi clienţii zonei euro ar fi economisit mai mult din costurile de schimb valutar. De altfel, a împrumuta în euro devenea mai ieftin pentru statele UE.

Până la criza din această primăvară, aceste avantaje au fost totuşi compensate de rata de schimb supraevaluată a monedei euro, care ridica costul exporturilor către ţările din afara UE. Dacă nivelul astăzi mai slab al monedei euro este un bine, acesta rezultă dintr-o criză a sistemului uniunii monetare.

Iar criza din mai s-ar fi putut extinde la nivel mondial, tocmai pentru că euro are statutul de monedă de rezervă. Beneficiile nu sunt deci evidente.

Riscurile acestui status-quo

În acest context, trebuie să ne punem deci întrebarea de ce şefii guvernelor europene şi Bruxelles se arată atât de vehemenţi pentru a lega strâns viitorul Europei de euro.

Desigur, o reintroducere a monedelor naţionale ar putea provoca o reacţie în lanţ de prăbuşire care le-ar putea scăpa de sub control. Pe de altă parte, este evident că statu quo-ul nu poate continua.

Sursa: Prioritate de dreapta

La sfârşitul secolului al XV-lea

Este vorba despre nunta sa – de două săptămâni!! – din iarna 1476-1477, cu Beatrix de Aragon, fiica regelui Neapolelui. O astfel de deturnare de fonduri nemaivăzută nu avea să îi lovească numai pe finanţatori, Papalitatea şi Casa de Habsburg fiind afectate în plan strategic în Europa Centrală şi de Sud-Est de extinderea puterii otomane.

Finalmente, şi Regatul Ungariei, în nesăbuirea sa, avea să plătească un preţ scump… chiar dacă abia 50 de ani mai târziu. Victoria lui Suleiman Magnificul în bătălia de la Mohacs din 1526 a avut drept principal rezultat ştergerea statului ungar de pe hartă, acesta fiind transformat în paşalâc turcesc.

Un exemplu bun al istoriei că risipa se plăteşte, ca şi lipsa de prevedere în ceea ce priveşte afacerile statului pe termen lung… citeste tot aici

FOTO: Bihor.ro

Nu neg faptul ca Vladescu ar putea sa aiba, in principiu, dreptate. Spusele sale insa sunt speculate politic. Imi voi expune in continuare punctul de vedere.

In primul rand, ceea ce trebuie sa intelegem este ca in Romania, de la inceputul anului 2005, cabinetele de la Tariceanu incoace au mimat, mai mult sau mai putin constient, volens – nolens, introducerea cotei unice de impozitare. In realitate, a fost pastrata o pletora de exceptii, care a gripat insusi scopul final al cotei unice: largirea bazei de impozitare.

Poate sa raporteze Varujan Vosganian dublarea, triplarea sau cvadruplarea veniturilor din impozitul unic timp de cincizeci de ani de-acum incolo. Daca ar fi fost eliminate exceptiile acestea toxice, veniturile ar fi fost mai mari, pentru ca exceptiile sunt exact pe categorii sociale care castiga multi bani.

Cu cat ar fi fost mai mari nu stiu. Este treaba subordonatilor domnului Vladescu.

In al doilea rand, ceea ce trebui sa intelegem este ca, dincolo de politizarea acestui subiect, cota unica (masura de esenta liberala) si impozitul gradual (masura de tip social-democrat) au fiecare rolul lor, in functie de momentul economic pe care il traim si de necesitatea unei politici fiscale pro sau contra-ciclice.

Astfel, daca in anul 2005 doream sa adunam venituri la buget, pentru a avea rezerve bugetare, in vederea timpurilor de criza pe care orice economist destept le prevedea deja (imi permit sa amintesc ce spunea inca de pe atunci Ionut Dumitru, care era luat in balon de unii pentru ca prevestea apocalipse fiscale), trebuia sa introducem o cota unica.

Una chiar mai mica. 14%. 10%. Completata cu un control fiscal intetit si sistematic, pe care ANAF nu l-a facut niciodata, pentru ca largirea bazei de impozitare sa aiba efectul scontat.

Pe de alta parte, daca doream sa nu umflam excesiv bulele de consum (si nu numai), trebuia sa interzicem, de exemplu, creditul cu buletinul. Si altele. Care ne-au facut foarte, foarte mult rau si ne dam seama de aceasta abia acum, cand ne-am trezit din benchetuiala.

In al treilea rand, ca adept al cotei unice, imi permit sa afirm ca exista perioade cand ar putea fi introdus, in anumite conditii specifice, impozitul gradual pe anumite categorii de venit.

Niciodata insa intr-un asemenea moment, pentru ca ar fi o masura pro-ciclica negativa. Tendinta ciclului acum este de incetinire a consumului. Daca impozitezi gradual, exact marii consumatori reduc consumul. Noi nu avem nevoie in nici un caz acum de asa ceva.

Impozitul gradual se aplica in state in care distributia capitalului privat este deformata spre un stratus opulent, cu o mare masa de oameni care au bani la nivelul subzistentei, ori sub aceasta. Cum se intampla in multe societati capitaliste.

Cum s-au petrecut lucrurile in Statele Unite pana la al doilea razboi mondial, cand nevoile conflagratiei au rimat cu echilibrarea veniturilor si au dus la redistribuirea avutiei private.

Astazi avem de ales: daca introducem impozitarea graduala a veniturilor, vom da un semnal negativ mediului de afaceri. Acesta a inteles de prin 2005, adica imediat, ca impozitul nostru unic era o fantosa, sub care se ascundeau eternele noastre forme fara fond.

Daca reintroducem impozitul gradual, vom spune practic adio teoriilor liberale, a caror aplicare a scos cu regularitate din criza mediul de afaceri dupa fiecare situatie de genul celei pe care o traim azi.

Atentie: ma refer la liberalism, nu la libertarianism, care este o doctrina extremista, toxica si care acum face ravagii pe mapamond, paradigma sa fiind cauza esentiala a crizei pe care o traim.

Companiile se împart mai nou în două categorii: cele care au avut deschiderea să se transforme în platforme deschise şi să stabilească relaţii directe cu utilizatorul final, organizându-se pe nişe, şi cele care au rămas împietrite în vechile tipare de producţie, distribuţie şi promovare.

Din prima categorie fac parte companii precum Google, Facebook, Starbucks şi altele care s-au folosit de inteligenţa mulţimilor şi au ştiut să profite de toate schimbările pe care Internetul le-a adus afacerii lor.

Reţeta prezentată în cartea recent publicată la editura Publica este Google, singura companie care a descoperit cum să prospere în era Internetului şi simbol al unei noi generaţii de oameni de afaceri.

“Această nouă generaţie şi noua sa viziune vor schimba percepţia asupra lumii, modul în care interacţionăm cu ea şi felul în care afacerile, guvernul şi instituţiile interacţionează cu noi”, scrie Jeff Jarvis.

Misticismul Google

Ce-are Google în comun cu Dumnezeu? Mai multe decât spun glumele virale de pe Net despre asta, ar răspunde autorul volumului “Ce-ar face Google?”. Titlul face trimitere la motto-ul creştinului american tipic (“Ce-ar face Iisus?”) şi la documentarul lui Morgan Spurlock care a făcut senzaţie, “Ce-ar cumpăra Iisus?”… citeste tot aici

Cand Romania nu era inca membru NATO si UE, puricii se potcoveau cu potcoave ca pentru cai si tara era plina de zone libere, pe care administratiunile locale democratice le dadeau la apa, prin hotarare in consiliile locale, asa s-au petrecut lucrurile si in Galati.

Anume, domnii din cel consiliu local dunarean au decis locatia viitoarei zone libere, iar un slot gros de insi cu buzunarele doldora de bani au achizitionat repede loturi de teren acolo unde era atunci Zona Libera.

FOTO: Zona Libera Galati. De unde se vede ca si pe vreme buna era evident cat de baltoasa era situatiunea

Dupa care alesii locali s-au razgandit si, netam-nesam-neham-neram, au mutat locul dintr-un loc in alt loc: acolo unde este acum, zona inundabila, la est de oras, unde Dunarea si Prutul se intalnesc cu blandete si fac pleasc-pleasc de bucurie.

Rezultatul a fost ca unii au saracit brusc, iar altii s-au ingrasat peste masura. De aceea nu-mi este mila de Zona Libera Galati. Pentru ca galatenii si-au facut-o cu manuta lor. Si a alesilor lor.

Vorba Ninei Cassian: “Am fost la fata locului. Si fata locului era umflata”.

Angajaţii incompentenţi

Între doi angajaţi la fel de competitivi, angajatorul decide să renunţe la cel cu care nu are nicio afinitate, spun jucătorii din piaţa locală de recrutare.

Dacă nu vrei să fii concediat în plină criză, trebuie să vrei să munceşti peste program, conchid cei mai mari recrutori din piaţa de profil.

Şomerii crizei provin, în mod arbitrar, din rândul performerilor, incompetenţilor şi al celor care nu sunt agreaţi de şef.

“Toţi pot fi vizaţi (de concedieri n.red.): cei competenţi, pentru că sectorul respectiv suferă şi cifrele scad dramatic, cei fără pile pentru că nu le au, cei incompetenţi pentru că sunt incompetenţi (iar aici intra în discuţie şi criteriile de evaluare ale unei anumite companii)”, a spus pentru MONEY.ro Florin Ochiana, HR Operations Manager la Lugera & Makler.

Sorin Faur, director consultanţă Resurse Umane şi coordonator regional la BDO Balkans, (poziţie din care coordonează activităţile de resurse umane ale firmei de audit şi consultanţă din şapte ţări), a spus că primii vizaţi de concediere sunt angajaţii care nu au un rol cheie în cadrul organizaţiei.

“Cei mai expuşi sunt incompetenţii, cei foarte scumpi şi care nu (mai) sunt esenţiali, cei slab integraţi în colectiv, cei cu “cazier” de absenteism, indisciplină, abateri de la program, cei aflaţi în pragul pensionarii”, a adăugat el.

Corina Diaconu, managing director la ABC Human Capital, spune că primii angajaţi la care o companie ar trebui să renunţe sunt cei incompetenţi, neserioşi şi demotivaţi. Dar realitatea contrazice acest principiu meritocratic.

Criza ne arată, încă o dată, că decizia de a concedia un angajat nu se bazează întotdeauna pe criterii obiective.

“Criteriile obiective, strict bazate pe performanţă şi rezultate nu sunt cele care primează tot timpul (n.red. în decizia de a concedia un angajat)”, mai spune Corina Diaconu.

Dacă trebuie să aleagă între doi performeri, angajatorul rămâne cu cel pe care îl agreează.

Astfel de situaţii, cand doi angajaţi sunt sensibil egali prin prisma criteriilor de concediere aplicate şi departajarea bazată pe criterii de performanţă e destul de dificilă, apar destul de des, spune Sorin Faur.

Expertiza şi performanţa la locul de muncă nu sunt o garanţie că nu îţi vei pierde jobul. Dacă şeful tău e constrâns să aleagă între tine şi un alt angajat cu care “rezonează” mai bine, cel mai probabil îl va păstra pe el în firmă şi te concedia pe tine.

“În măsura în care rezultatele profesionale ale celor doi angajaţi sunt foarte apropiate, decizia sa (de a concedia unul dintre ei) se ia chiar pe baza unor criterii subiective, de chimie şi înţelegere cu respectivul angajat”, spune Corina Diaconu.

Mihaela Scarlat, consultant HR în cadrul Advice EMA Partners, spune că firmele care vor să îşi menţină cota de piaţă vor păstra specialiştii, renunţând mai curând la angajaţii din departmentele de suport.

Ce trebuie să faci ca să nu fii concediat în criză?

“Angajamentul” faţă de firmă te poate salva de la pierderea locului de muncă. Performanţă, ore suplimentare şi dead-line-uri strânse, cam aşa s-ar traduce în această perioadă angajamentul faţă de compania în care activezi, spun recrutorii.

“Pentru a nu fi concediat, un angajat trebuie să demonstreze că e performant şi dedicat. Că poate să facă un efort suplimentar în folosul companiei acceptând sacrificii temporare pe perioada crizei (cu condiţia ca ele să rămâna temporare) pentru beneficii ulterioare. Ca reuşeşte să îşi păstreze acelaşi grad de motivare ca în perioadele de boom, dacă e posibil”, explică Florin Ochiana.

Dacă poţi să demonstrezi disponibilitate pentru efort prelungit, că eşti un om cheie în poziţia pe care o ocupi, că aduci valoare adăugată companiei la care lucrezi şi ai pretenţii salariale modeste, atunci e foarte probabil să nu fii concediat, spune Sorin Faur.

“Pe scurt, trebuie să demonstreze că nu s-a uzat profesional. Că angajatatul, în ciuda perioadei dificile pe care o traversează compania, poate să investească un volum mare de energie şi entuziam în activitatea pe care o desfăşoară. Trebuie să demonstreze că este flexibil, că se poate adapta rapid noilor situaţii, că este interesat să înveţe continuu, pentru a fi mereu cu un pas înaintea concurenţei”, explică Mihaela Scarlat.

Cum se explică deciziile de concediere subiective?

Puţine companii din România au un sistem funcţional de evaluare a performanţelor, spune Sorin Faur.

“În lipsa unui sistem obiectiv, sub presiunea momentului, fiecare s-a descurcat cum a putut, cerând, de obicei, şefilor de echipe, middle managerilor să se pronunţe asupra colectivului propriu. De aici multe decizii arbitrare, bazate pe subiectivism, amiciţie, păreri personale, nu mai vorbim de cazurile clare de încălcare a legii, concretizate în procese aflate acum pe rol”, adaugă el.

Cine rămâne în joc?

Specialiştii au fost cei mai ofertaţi de companii în primul trimestru din 2010, potrivit studiului Barometrul pieţei de resurse umane din România, realizat de compania de cercetare Daedalus Millward Brown, în parteneriat cu HR Management Club.

“În actualul context economic, slujbele cu un grad semnificativ de specializare din industriile IT&C, BPO, farma şi sectorul financiar-bancar, mai puţin afectate de efectele crizei din 2009 şi cele specifice unor profesii liberale (medicii) se situează în fruntea unui clasament al celor mai căutate joburi în 2010. La foarte mare căutare sunt joburile de director vânzări, buyerii, specialiştii în audit intern, contabiliii cu grad ridicat de specializare, vorbitorii de limbi străine nordice, medicii, specialişti în sectorul IT”, adaugă Corina Diaconu.

Sursa: Money.ro

Dar de ce sa luam avioanele astea? Mai bine le luam pe celelalte, sunt mult mai ieftine! Da, dar Basescu merge cu americanii, vrea sa le bage bani in buzunar! Dar nu suntem noi cu americanii? De ce ne mai trebuie avioane? Nu ne apara americanii? Suntem o tara saraca, e criza, nu avem bani de avioane!

Au murit zece militari romani! A fost eroare umana sau defectiune tehnica? Sunt fortele G care actioneaza asupra parasutistilor la momentul decolarii… plus ca este si carburatorul… Carburatorul?!?!? Militarii romani zboara cu avioane cu carburator?!?!

Avem de-a face cu un guvern criminal care trimite la moarte militarii patriei in avioane cu carburator! De ce nu au fost cumparate avioane noi? Sigur e cineva printr-un minister care a blocat achizitionarea unor aeronave moderne!

Guvernul Basescu este criminal, a ucis cu buna stiinta militarii! De ce se zboara cu avioane vechi de 60 de ani? Nu suntem in NATO?!?! Nu se poate asa ceva! Ne facem de ras fata de aliatii nostri, sa zburam cu avioane rusesti… Guvernul e criminal, nu se mai poate asa ceva!

Nu trebuie taiate pensiile si salariile bugetarilor! Ce, nu mai are de la cine fura guvernul lui Basescu? Batranii nostri care au muncit ani de zile, este dreptul lor! CEDO nu permite taierea salariilor bugetarilor!

Mai bine trebuie marit TVA! Trebuie masuri de relansare a a economiei! De ce sa fie dati afara bugetarii? De ce sa le fie scazute salariile? De ce? Guvernul Basescu e criminal!

S-a marit TVA! Criminalii din guvernul Basescu a marit TVA! Vor sa-i ucida pe bugetari si pensionari! Cum de s-a putut mari TVA?!? Cine le da dreptul acestor ucigasi sa mareasca TVA?!?! Nu mai este de trait in tara asta in care a fost crescut TVA in loc sa se faca reforma in domeniul bugetar! Criminalii! Criminalii! Criminalii!

Cordonul de jandarmi a fost rupt de valurile de protestatari furiosi care iau cu asalt Palatul Cotroceni! Chiar in acest moment doamnelor si domnilor pensionarii se lupta cu jandarmii!

Cei 200 de pensionari mai au putin si ii vor birui pe cei 100 de jandarmi prezenti la fata locului! Bestiile de jandarmi lovesc din toate puterile in mainile batrane care se inalta cerandu-si drepturile castigate printr-o viata de suferinta!

Cei 200 de pensionari vor lua cu asalt Palatul Cotroceni si vor alunga tiranul! Andreea transmite in direct de la fata locului: din pacate, interventia brutala a fortelor de ordine nu a lasat in urma nici o victima! Jandarmii au lovit din rasputeri, insa de la serviciul de ambulanta am aflat ca nu exista raniti din pacate!

Ba da, o doamna a cazut acum! Nu este nici un jandarm langa ea, din pacate! E un simplu caz de insolatie! Oameni buni, iesiti in strada sa biruiti tiranul si sinistra lui Elena! Luptati-va cu jandarmii, bestiile fara suflet, platite sa ucida!… citeste tot aici

FOTO: The Money Channel

Cand vorbesc despre discutii nu ma refer la palavre despre vreme, ci la chestiuni de doctrina, actualitate politica si economica, pentru care intotdeauna am avut apetenta.

Intre timp, Patriciu a devenit cu totul altceva. Unii ii spun Riciu. Indiferent cum ii spui, este de neinteles ce transformare s-a petrecut cu acest om, pe care l-am considerat mult timp ca fiind un intelectual rasat. Probabil ca m-am inselat, au poate ca puterea poate si sa te dezintelectualizeze.

Cert este ca exista un editorial consternant al lui Dinu Patriciu in Adevarul si un interviu pe The Money Channel, care contin cam aceleasi afirmatii. Mult timp am fost convins ca nu as face fata in acelasi studiou cu Patriciu, intr-o confruntare bazata pe exercitiul contradictoriului. In acest moment insa afirma niste enormitati incredibile, usor de demontat. Repet, cred ca i-au luat mintile banii.

In primul rand ca, daca eram in locul lui Patriciu, mi-era jena sa aduc din nou acasa la mine, printre floricele si fotolii de piele, reporteru’ de la TMC, sa-mi ia interviu. Nu stiu, e o chestiune de pudoare si nu simt neaparat nevoia sa fac exercitii de putere cu presa, vorbind din barlogul personal cu ei.

Pe urma, este o mare diferenta intre a fi invitatul lui Bogdan Baltazar, de exemplu, care este o gazda afabila si curtenitoare si un partener de discutie excelent si a merge acasa la Pinu Datriciu.

Pentru The Money Channel, Patriciu sustine ca se poate anula acordul cu Fondul Monetar International. Dinu se face ca discuta, asa, o discutie imaginara, cu oficialii FMI:

“Voi ne-ati facut sa cadem in greseala, acum am decis sa trecem la politici rationale de stimulare a cresterii economice si de taiere a cheltuielilor bugetare si va impunem sa restructurati aceasta datorie! O sa v-o platim! Peste 25 de ani!“.

Gresiti, domnule Patriciu. Nu ei ne-au facut sa cadem in greseala, ci patru ani de guvernare ai prietenului dumneavoastra Calin Tariceanu, de ale carui fapte de arme s-ar putea sa nu fiti strain. Dar presupun ca puterea v-a luat mintile.

Romania sa impuna FMI sa restructureze datoria? Imi vine sa rad! Probabil ca singurul stat din lume care are forta necesara sa faca asa ceva, ca mare finantator al institutiilor Bretton-Woods, sunt Statele Unite ale Americii. Presupun insa ca nici acest lucru nu mai poate trece prin filtrul gandirii dumneavoastra, blurate de forta dolarilor pe care ii detineti.

Sa platim datoria peste 25 de ani? Dumnezeule, ce bine ca Patriciu nu este prim-ministru! Va dati seama ca, daca el va face asa ceva, ca premier al Romaniei, ne-am pierde toata credibilitatea internationala.

Polonia si-a permis sa spuna: nu putem plati, dar era vorba de o datorie la mai multe banci transnationale si era anul 1990, iar in spate exista scuza ca sovieticii au distrus tara cu un regim tembel, pilotat de la Kremlin. Noi ce scuza avem, in afara de aceea ca minti unghiulare ca aceea a lui Dinu Patriciu radiaza strategii de distrugere a statului roman? Nici una.

“Credeti ca nu vor accepta? (n.n.: FMI)” – se intreaba retoric Dinu Patriciu, pentru ca imediat tot el sa-si raspunda singur, ca in filmele lui Woody Allen: “Ba da! Vor accepta, si nu numai atat: vom da un semnal tuturor celorlalti, lumii financiare, ca ne-a venit mintea la cap”.

Din contra, am da un semnal clar ca ne-am pierdut complet uzul ratiunii. In cateva zile, un euro va costa intr-adevar sase lei. Dar cine s-ar bucura? Cine detine banuti, altii decat lei? Cine oare, cine? Ghici ghicitoare.

Patriciu nu se opreste aici cu aberatiile. El sustine ca, fara un acord cu FMI…

“Guvernul ar fi fost silit sa ia masuri de stimulare a cresterii economice, incepand cu privatizarea a ceea ce a mai ramas la stat si terminand cu fiscalitatea”

Este bine sa ne amintim ca la stat au mai ramas, de exemplu, depozitele de gaz – iar Gazprom tocmai si-a exprimat interesul pentru ele, precum si Transgaz. Cine, oare cine a numit societatile autohtone de gaz birocratice, obosite si a cerut de mai bine de un an vinderea lor? Cine oare, cine? Ghici ghicitoare. Incepe cu “d” si se termina cu “u”. Dati cautare pe Google.

Fara un acord cu FMI, acum am fi fost de mult timp pe drumul de costise. Este un lucru atat de evident, ca toata lumea il stie, il vede si il intelege. Numai Dinu Patriciu nu. Probabil ca i-au luat banii mintile.

“(…) cota unica trebuie sa ajunga la 10%, TVA la 15%, toate celelalte nenumarate taxe speciale trebuie sa inceapa sa dispara”

Nu, eu zic mai bine sa facem cota unica 5%, TVA 7% si sa dispara toate celelalte taxe. Ca, nu-i asa?, prin largirea bazei de impozitare cresc veniturile, ca asa scrie la cartea liberalismului.

Si, daca lucrurile nu se vor petrece astfel, dati pe semnatura, domnule Patriciu, ca asigurati dumneavoastra banii care mai sunt necesari pentru echilibrarea bugetului, pe o tinta de deficit care sa nu ne trimita alaturi de bantustane? Se aude?

“Maximum 30 de agentii guvernamentale, ca sa ne armonizam cu Uniunea Europeana. Cel mult opt ministere pot conduce foarte bine Romania”.

Cu prima parte sunt de acord. Militez de mult timp pentru simplificarea structurii de stat si guvernamentale si una dintre probleme este agentiile guvernamentale fara numar din subordinea Guvernului, ca si cea a ministerelor.

Dar opt ministere… Asta e o chestie de un populism cras. Daca se reduce numarul de ministere la opt si sub ele este aceeasi birocratie de stat nu am rezolvat absolut nimic. Romania poate sa aiba si 30 de ministere. Problema nu este varful piramidei, ci baza si ce este pana la ea, acolo trebuie simplificate lucrurile. Restul sunt vorbe de claca.

Dar totusi de unde alti bani, in afara de cei de la FMI?

“Nu facem decat sa ne indatoram la o institutie care ne opreste dezvoltarea, in loc sa ne indatoram pe pietele de capital”

Huuuu-aaaa! (vorba lui Al Pacino in “Parfum de femeie”) Aceasta este, din punctul meu de vedere, mama tuturor tampeniilor spuse de Dinu Patriciu, in interviul pentru The Money Channel si in editorialul din Adevarul.

Numai daca analizam putin diferenta dintre dobanda preferentiala, la care am primit noi banii de la FMI (care defapt sunt o sindicalizare de la mai multe institutii, nu numai de la Fond), realizam ca imprumutand bani de pe pietele de capital (cu dobanda de peste 10% pentru moneda euro) ducem Romania la o indatorare crunta, imposibil de adus prea curand in recovering, de care am scapa cu un pret extraordinar de mare si cu rezultat previzibil probabil in decenii de saracie lucie.

Dar probabil ca Dinu Patriciu, un fost intelectual rasat, are prea multi bani ca sa mai inteleaga corect astfel de lucruri simple.

FOTO: CorfuToday

Acest gest vine după ce grecii au mai primit un împrumut de 110 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, după un deceniu de cheltuieli exagerate.

Potrivit ediţiei electronice a publicaţiei The Guardian, insula Mykonos una dintre destinaţiile turistice de top din Grecia, este de vânzare. Guvernul grec, care deţine o treime din această insulă, speră să găsească un cumpărător dispus să investească bani frumoşi pentru a dezvolta un complex turistic de lux.

Publicaţia britanică notează că mai mulţi investitori ruşi şi chinezi s-au arătat interesaţi să cumpere proprietăţi în insula Rhodos, dornici fiind să deţină un colţ de rai pe malul Mediteranei.

Printre aceştia s-ar număra şi Roman Abramovici, patronul clubului de fotbal Chelsea, deşi el a negat această informaţie. În ceea ce priveşte preţul cerut de greci pentru insulele scăldate de razele soarelui, insula Nafsika, care are suprafaţa de aproape 500 de hectare şi este amplasată în Marea Ionică, costă 15 milioane de euro.

Altele însă, mai mici, pot fi achiziţionate şi cu mai puţin de două milioane de euro. E drept, unele insule sunt atât de mici încât nu poţi duce pe ele nici măcar un pat.

Din cele aproape 6.000 de insule ale Greciei, doar 227 sunt locuite, iar decizia de a vinde o parte din ele vine şi din cauza faptului că autorităţile nu sunt capabile să dezvolte infrastructura de bază şi servicii.

FOTO: insula Mikonos pe City Pictures (click to enlarge)

Grecii speră însă că vânzarea sau închirierea pe termen lung a unei insule ar atrage investiţii şi ar genera locuri de muncă şi venituri la buget.

“Sunt trist. Vânzarea insulelor care aparţin poporului grec ar fi trebuit să fie ultima soluţie. Dar trebuie să creăm infrastructura necesară pentru a dezvolta economia şi a atrage investitori. Ideea este să facem rost de bani”, a declarat Makis Perdikaris, directorul Greek Island Properties.

În încercarea de a atrage fonduri, Grecia intenţionează să scoată la vânzare şi companiile de cale ferată şi de apă. Investitorii chinezi par să fie cei mai interesaţi de asemenea achiziţii, având în vedere că deja controlează câteva porturi.

Sursa: Imopedia

• Păianjenul Goldman Sachs şi-a ţesut o pânză de influenţă în toată Europa (Maria Cora pentru Curierul national)

Prabusirea AIG, “ascunderea” datoriilor Greciei, bonusuri imense, tratament preferential pentru unii clienti sau influentarea deciziilor politice prin intermediul fostilor angajati ajunsi in functii importante la Washington. Acestea sunt o parte din “palmaresul” cu care se poate lauda Goldman Sachs, cea mai hulita, dar si admirata banca din lume.

• New York Times ataca Goldman Sachs: Ar fi bine ca banca sa isi ceara scuze facand cadou o donatie de mai multe miliarde de dolari datoriei nationale (Ziarul financiar)

Ultimul episod care a adus in lumina reflectoarelor banca este cel potrivit caruia in 2001, la scurt timp dupa ce a aderat la zona euro, guvernul elen a apelat la Goldman Sachs pentru a face rost “pe sub mana” de un miliard de dolari prin intermediul unui swap al unei datorii in valoare de 10 mld. dolari. Scopul era sa tina ascuns deficitul bugetar al statului, ce atinsese cote alarmante.

• Goldman Sachs a prostit investitorii în obligaţiuni elene (Bursa)

Acest nou scandal vine dupa ce anul trecut banca a jucat un dublu rol, cel de castigator al celei mai mari crize financiare de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar si cel al personajului negativ, intorcand impotriva sa intreaga opinie publica.

In timpul crizei financiare, cand cele mai multe banci se luptau cu pierderi record si cu pericolul falimentului, Goldman Sachs anunta rezultate similare celor din perioada de dinainte de criza.

• Goldman Sachs, audiată din nou pentru declanşarea şi agravarea crizei (Curierul national)

Succesul bancii a atras atentia publica si la scurt timp au aparut primele critici. Multe voci au sustinut ca decizia sefului trezoreriei americane din 2008 Henry Paulson, care a ocupat anterior functia de director executiv in cadrul grupului, de a coordona din umbra vanzarea pe un pret de nimic a Bear Stearns si de a lasa Lehman Brothers sa se prabuseasca, a avut la baza dorinta Goldman de a-si elimina unii dintre cei mai mari competitori.

“Ataca tot ce miroase a bani”

Au existat si acuzatii mai dure, care tind spre teorii ale conspiratiei si care sustin ca grupul a orchestrat criza, fiind “un vampir” ce doreste sa profite de slabiciunile celorlalti.

Matt Taibbi, de la revista Rolling Stone, a scris intr-un articol ca Goldman este “o caracatita-vampir ascunsa sub o infatisare umana, care isi alimenteaza setea atacand orice miroase a bani”.

El a acuzat banca ca a stat in spatele oricarei crize de dupa Marea Recesiune din anii ’30, din dorinta de a se imbogati… citeste tot aici

Incepand cu 1 iulie, pentru toate facturile emise si platite aveti la dispozitie o procedura simpla prin care puteti sa va recuperati diferenta cu care a crescut TVA-ul, adica 5% din pretul produselor achizitionate.

Completati Formularul de solicitare 5% diferenta TVA cu datele facturii pe care tocmai ati platit-o si veti primi pe loc un voucher de cumparaturi egal cu 5% din valoarea achizitiilor facute.

Voucherele sunt transmisibile si pot fi folosite oricand in urmatoarele 6 luni de la emitere, se pot cumula, singura conditie este sa fie folosite intr-o comanda viitoare de cel putin 300 RON.

Aceasta este o lectie dura, pe care mediul de afaceri o da prevestitorilor apocalipsei fiscale. Am preluat cu placere editorialul excelent al confratelui Adrian Panaite de la Curierul national, care se refera exact la acelasi lucru.

Acum, reactia eMag este un exemplu concret. eMag a preluat stirea zilei si a folosit-o in scop de promovare, intorcand-o intr-un vehicul pentru marirea volumului de vanzari.

Celor de acolo le-a venit ideea ca pot absorbi in alte categorii de costuri incluse socul cresterii TVA cu 5%, pentru cate produse cumparate vor beneficia de astfel de cereri de returnare a TVA, care vor duce la noi cumparaturi de produse cu TVA marit s.a.m.d..

Practic, este o metoda de marketing. eMag este insa o companie bine scuturata de criza, care deocamdata a rezistat la socuri, spre deosebire de K-Tech, proprietarul magazinelor UltraPro Computers, care si-a dat duhul. eMag a rezistat, fiind achizitionat de fostii sai furnizori, conform informatiilor mele.

Asa cum vom vedea mai jos, socul maririi TVA va fi receptionat diferit, in functie de: marimea firmei; in consecinta, de prezenta ei pe multiple piete, care nu intra simultan in criza, astfel pierderile de pe o piata putand fi compensate cu profiturile de pe alta; experienta acesteia in situatii de criza.

Exista cateva categorii de produse pe care deja au inceput sa apara scumpiri. Toate sunt pe acele segmente de produse unde exista o cerere neelastica.

Adica: oricat creste (lent, desigur, nu cu 100%) pretul per unitate, cumparatorii continua sa consume cam la fel de mult. In aceasta situatie sunt de exemplu consumatorii de carburanti si tigari – produse pe care se stie ca exista cerere neelastica.

Astazi am constatat deja o crestere a pretului pachetelor de Kent cu 1 leu, adica 10%. Dupa cum se observa, nici o legatura cu 5%: cresterea pretului este de 10% din pret, deci este dictata de cererea neelastica existenta pe acest tip de produs si este menita probabil sa mareasca profiturile companiilor de profil.

Iata aici o explicatie mai monumentala si completa:

Ideea ar fi ca TVA-ul majorat duce, la randul sau, la majorarea accizelor, cum puteti constata incepand cu time-code 8:20. Gilda Lazar de la JTI spune ca Executivul ar putea sa reduca acciza (la tutun), dar sansele sa faca acest lucru sunt minime.

Incepand din aceasta luna, acciza la tigarete nu mai este de 74 de euro/mia de tigarete, cat scrie in Codul Fiscal, ci de 76 de euro/mie.

Baza de calcul a crescut: platim taxa la taxa si ce-i valabil si la tigarete e valabil si la energie, e valabil si la petrol, e valabil la toate produsele accizabile.

Este lucrul pe care am intentionat sa-l scriu de la bun inceput: cresterile vor aparea sigur la toate produsele accizabile, la care exista cerere neelastica. Imi face placere insa sa o citez pe fosta mea colega Gilda spunand acest lucru.

Acum, este clar ca la produsele accizabile, de care are nevoie toata lumea si care nu pot sa nu fie cumparate, preturile vor creste cu mai mult de 5%, din motivul spus de Gilda Lazar.

Problema este sa vedem anume cum se va reflecta aceasta crestere la preturile produselor accizabile in preturile celorlalte categorii de produse, neaccizabile, la care nu exista cerere neelastica.

Fara lapte, ori poate cu mai putin lapte poti sa traiesti. La fel si in cazul produselor de panificatie si, cu cat ajungem la produse care nu sunt absolut indispensabile traiului, cererea devine tot mai elastica.

FOTO: 1235

Efectul este ca furnizorii de astfel de produse vor face tot ce pot pentru a absorbi in structurile de costuri de pe produse majorarile pe care le vor resimti, in primul rand folosind combustibili si utilitati (care presupun alti combustibili si utilitati, deci se pot scumpi la randul lor).

Aici depinde cat de puternic este un actor economic. Primii care, in opinia mea, vor prelua socul majorarilor la accizabile vor fi marii retaileri si, in general, marile companii, ce au si experienta de piata, si disponibilitatile financiare sa amortizeze socurile de acest gen in struxtura de costuri si in fondurile de salarii.

Pe masura ce ne ducem spre magazinul de la coltul strazii de dupa colt insa lucrurile pot deveni dramatice. Practic, efectul va fi devastator in timp, pentru ca desertul comercial din jurul marilor parcuri de retail se va face si mai mare, concentrarile de capital accentuandu-se.

FOTO: ZF

Rezultatul? Preţul petrolului a urcat la maximul ultimelor opt luni.

Nu este nimic neobişnuit pentru traderi să se întrebe cum de au “mâncat” atâţia bani după o noapte de beţie în oraş, scrie The Telegraph.

Steve Perkins a întâmpinat dificultăţi mult mai mari în a-şi aminiti ce s-a întâmplat, comparativ cu colegii săi, atunci când şeful său l-a sunat într-o dimineaţă, pentru a-l întreba ce a făcut cu 520 de milioane de dolari din banii firmei… citeste tot aici