Ceea ce nu se intelege in Romania, sub presiunea mediatica, este ca Gorbaciov a fost intotdeauna si a ramas, ca si Ion Iliescu, profund impregnat de valorile comuniste.

Exista doua directii pe care probabil ca se perpetueaza aceasta imagine falsa: cultura urbana instaurata in constiinta lumii de tip occidental si, prin urmare, si in Romania; noile agresiuni mediatice ale tembelviziunii Realitatea TV, care incearca sa ne incredinteze ca Gorby = bun & intelept si, deci, Rusia nu e chiar asa de rea cum ni se spune si, in general, Kremlinul propaga o democratie pe care o putem lua in seama.

Concrescuta din aceasta agresiune, ni se aduce acum fantosa gorbysta in Romania, i se pun intrebari incomode, la care evident ca da raspunsuri telefonate, din care noi trebuie sa intelegem ca in decembrie 1989 a avut loc, asa, un fel de vals vienez, in care masele populare l-au inlaturat pe Ceausescu si, din spuma Rivulutiei, s-a nascut Ion Venusovici Iliescu si clica sa, care s-au cunoscut atunci si au decis spontan ca menirea lor istorica este sa salveze Romania de la dezastru, asa ca au constituit un irezistibil front destinat acestei operatiuni salvatoare.

Dincolo de aceste (repet) mituri urbane, realitatea istorica este cu totul alta. Nu o stim exact, dar putem sa o deducem din ceea ce s-a petrecut in restul blocului tarilor comuniste.

Au cerut insistent ajutor sovietic, inclusiv militar

Erich Honecker si Erich Mielcke (foto 3) au cerut cu insistenta URSS sa intervina inclusiv militar, pentru ca nu mai fac fata presiunii crescande a societatii civile din Germania de Est.

Comunistii cehi ai lui Gustav Husak (foto 4) si apoi ai lui Milos Jakes au facut exact acelasi lucru. Ca si cei maghiari, condusi pana aproape de revolutia budapestana de Kadar Janos. Ca si cei bulgari, condusi de Todor Jivkov, dar cazul sofiot este mai aparte si vom reveni asupra acestuia.

Ca si cazul polonez: ani in sir Wojciech Jaruzelski le-a cerut rusilor sa intervina militar, pentru ca Polonia este un stat anarhic pe care nu-l mai poate controla.

Peste acest plan cvasigeneral al cererilor interventioniste, se suprapunea starea de faliment financiar-economic din blocul comunist rasaritean. DDR vindea disidenti contra bani, ca sa isi sustina financiar economia falimentara. Polonia isi sugea continutul din maselele cariate, lipsite de calciu financiar. Exemplele pot continua.

Dar primul dintre bolnavii de lipsa de bani era maretul urs sovietic. Gorby stia bine ca nu mai poate sa reziste, simultan pompand in statele din tot blocul rasaritean si dand drumul la economia interna, aflata in stare de cvasifaliment, inglodata in arierate.

A crezut ca raman singuri in sfera de influenta sovietica

Cel mai important este insa (si trebuie sa intelegm cu foarte mare claritate acest fapt simplu si clar ca lumina zilei) ca Mihail Sergheevici, profund patruns de idealurile comuniste, dispretuindu-i suveran pe est-europeni, inclusiv pe tovarasii sai din guberniile neinglobate in URSS, a fost sincer convins ca, lasati de capul lor sa se descurce, europenii din sfera de influenta sovietica vor face niscaiva reforme, vor adopta un glasnost pe model gorbaciovist, ceva, acolo, dar vor ramane in sfera de influenta a marelui urs, care in acel moment se pregatea sa-si suga din pernute o vreme si sa hiberneze, ca sa prinda puteri.

Nici prin cap nu-i trecea lui Gorby ce-i aia notiunea de Havel, darmite ca in Polonia exista o grupare intreaga de inteligente de genul lui Jacek Kuron (foto 5), ori ce tipi isteti exista prin pusta maghiara, au poate ca in Sofia exista un individ aparent obscur si lipsit de charisma care va da cu roatele-n sus tot sistemul, pre numele sau Filip Dimitrăv (foto 6).

La strigatele de ajutor ale liderilor comunisti, Gorby a raspuns invariabil: descurcati-va! Bine-bine, dar cu Zidul ce facem? – intrebau acolitii lui Honecker. Raspusul lui Gorby: dati-l jos! Jaruzelski: nu mai rezistam! Gorby: daca nu mai rezistati cedati puterea! Kadar: nu mai pot! Gorby: esti pe cont propriu, descurca-te.

Da, pe acest pattern, ai fi gata sa spui ca Romania a fost pe cont propriu. Sa analizam insa putin ce s-a intamplat la Sofia. Jivkov, un catâr pe care Gorby il antipatiza profund, ca si pe Ceausescu, nu se lasa dus.

O conspiratie anti-Jivkov, condusa de Petăr Mladenov, a tinut luni de zile legatura cu reprezentantul Kremlinului de la Ambasada URSS, care o pistona cu acelasi mesaj: dati-l jos pe ala odata, cat va mai canoniti? Si acest lucru s-a petrecut pana la urma.

Cheia sofiota

Aici este cheia: la Sofia. Exista un model sofiot la Bucuresti. Un incapatanat care nu vrea sa dea drumul la chingi deloc, in conflict cu tatucul de la Kremlin. O grupare de conspiratori care se tot canonesc, cautand momentul cel mai potrivit sa actioneze.

Daca in fruntea FSN ar fi aparut, asa, de exemplu actorul Caramitru, disidentul Mazilu, omul Moscovei Brucan si universitara Doina Cornea, atunci am fi putut spune ca niste disidenti consacrati, de diferite facturi si extractii, s-au intalnit in CC, s-au cunoscut si au pus de o conducere incropita a statului roman.

Nici vorba de asa ceva. Nu numai ca aparatcicii de rangul al doilea si al treilea, care au constituit CFSN, erau oamenii Moscovei, dar au mai si propulsat in functii-cheie alti oameni cunoscuti ai Moscovei, ca Nicolae Militaru, cunoscut rezident GRU in Romania si supravegheat pentru aceasta de catre unitatea de contraspionaj a lui Ceausescu, specializata in supravegherea informativa a agentilor Moscovei, asa cum explica Pacepa.

Nu avem inca o proba directa ca Iliescu si Brucan au sunat la Moscova si au cerut ajutor militar. Avem insa doi tipi, Gusa si Iulian Vlad, care au fost sunati si intrebati daca au nevoie de ajutor militar.

Asa oportunist cum a fost, dandu-se cu Rivulutia la momentul propice, Gusa a avut onoare si s-a enervat cumplit, strigand la rusi ca nu. Apoi clica lui Iliescu l-a indepartat, punandu-l in loc pe agentul rus Militaru.

Oare ce le veni rusilor sa intrebe, asa, nitam-nisam-niham-niram, daca Bucurestiul se descurca? De ce Gorby, care le spusese Berlinului de Est, Pragai, Varsoviei si Budapestei “sunteti pe cont propriu”, a simtit nevoia sa-si puna cainii sa sune la Bucuresti, sa intrebe daca CFSN-ul lui Iliescu are nevoie de ajutor militar, daca nimeni de la Bucuresti nu i-o ceruse?

Ce trebuie sa aflam

Iata ce trebuie sa aflam. Pana sa fuga Ceausescu au murit oameni in Timisoara, Sibiu, Cluj.

Tragic, dar nu atat de tragic ca mia de morti de dupa aparitia lui Ion Iliescu.

Iata ce trebuie sa aflam: de ce au murit acesti oameni dupa fuga dictatorului? Pentru ce? Pentru cine? Din cauza cui? Din cauza carui fapt?

Altfel, trecutul acesta pierdut in ceata, pe care si-l doresc actantii de atunci ai loviturii de stat, suprapuse peste Revolutia de la 1989, va continua sa ne infiga pumnale in spate cand ne este lumea mai draga.

Armata Uniunii Sovietice nu a ajuns în România, însă pe teritoriul ţării noastre au fost infiltraţi, în 1989, zeci de mii de „turişti” şi „specialişti” care aveau misiuni secrete. Aceştia s-au retras abia în toamna anului 1990, după cum a admis fostul premier Petre Roman.

Concret, la cererea lui Iliescu, replica sovietică, păstrată în documentul din arhiva MAE polonez, suna aşa: „Răspunsul URSS – sunt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei trupelor”… citeste tot aici

Danny Huwe -ultimul articol

Mărieş a precizat, într-o conferinţă de presă, că informaţia apare în documentele recent desecretizate primite de Asociaţie de la Parchetul Militar. Mărieş a adăugat că autorităţile au ascuns faptul că militarii sunt vinovaţi de moartea jurnalistului.

Mai mult, la trei zile de la incident, fostul preşedinte Ion Iliescu a semnat un decret, prin care Petre Teacă era ridicat la gradul de general.

„Cadavrul jurnalistului a fost scuipat de mulţime, oamenii crezând că a fost un terorist. Cum să confunzi un jurnalist, care avea la vedere o cameră video, cu un terorist? Nu a fost vorba de o confuzie. Totul a fost premeditat.

Colonelul Petre Teacă (foto dreapta) este cel care a dat ordin subofiţerilor de la Comandamentul Trupelor de Grăniceri să tragă în parcarea din unitate, unde Danny Huwe filma cu acea cameră video. Împreună cu Danny Huwe au mai fost împuşcaţi alţi patru civili.

Criminalul jurnalistului belgian a fost ridicat în gradul de general, la trei zile, de Ion Iliescu“, a afirmat Mărieş. Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989 a prezentat şi declaraţia unui presupus martor, a cărui identitate nu a dorit să o dezvăluie… citeste tot aici

Times.ro

Dan Voinea a fost procurorul din procesul Ceausestilor, apoi din procesul Revolutiei, apoi din procesul mineriadelor.

Va dati seama ce tupeu trebuie sa ai ca sa realizezi asa ceva?

Dan Voinea a avut tupeu, domnilor.

Si, pentru a rasplati acest tupeu, Statul Roman i-a dat o pensie de 185 de milioane lunar.  Adica Dan Voinea ia intr-o luna pensia pe care bunica mea o ia in 5 ani. Asta da securitate sociala!

Ziare.com: Procurorul militar Dan Voinea a tras de timp cat a putut pentru a-i scapa pe cei responsabili de cei 1.000 de morti inregistrati dupa 22 decembrie 1989. Zece dintre acesti responsabili au fost pusi pe lista celor impotriva carora se cerea urmarirea penala abia dupa ce au decedat.

Dan Voinea a dispus inceperea urmaririi penale a fostului presedinte Ion Iliescu doar dupa ce acesta si-a terminat cel de-al doilea mandat prezidential, punandu-l alaturi de alti o suta de ofiteri de armata, militie si securitate pe o lista pe care o tinuse pana in decembrie 2004 secreta, informeaza Romania libera.

Procurorul Voinea se scuza spunand ca nu are sens “sa facem legaturi politice” cata vreme, in acel moment, Parchetul Militar era condus de Samoil Joarza, iar Parchetul General, de Ilie Botos.

Procurorul militar Dan Voinea a trimis in judecata zece dintre responsabilii pentru mortii de dupa 22 decembrie 1989 abia in 2004, printr-o rezolutie semnata si inregistrata cu data de 7 decembrie, dupa ce acestia au disparut pe cale naturala.

Pe aceeasi rezolutie se regaseste si numele lui Ion Iliescu, dar fara niciun fel de date de identificare… citeste in continuare pe Blogul lui Victor Roncea

De această dată însă, “teroriştii” care, conform lui Iliescu, “trăgeau din toate poziţiile”, erau inventaţi de autorii loviturii de stat coordonaţi de Victor Athanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu şi Ion Iliescu.

Deşi au trecut 20 de ani de la evenimentele din Decembrie, autorii diversiunii teroriste de atunci au rămas pe poziţii, refuzând să recunoască marea manipulare pe care au generat-o, în pofida faptului că procurorii militari au clarificat de multă vreme fenomenul terorist.

Concluzia anchetatorilor a fost clară: cei care au acţionat după 22 decembrie 1989 au fost militari români sau cetăţeni care au primit arme şi trimişi să tragă, aiurea, pe străzi sau prin locuinţe.

Teroriştii au fost inventaţi, deoarece, pe de o parte, armata avea nevoie să-şi justifice prezenţa pe străzi, iar, pe de altă parte, apariţia unui pericol iminent la securitatea cetăţenilor muta accentul şi atenţia de pe locul lăsat liber de Ceauşescu, pe îndepărtarea pericolului nou apărut.

“Teroriştii” lui Iliescu au acoperit, astfel, lovitura de stat militară dată de fostul prim secretar de la Iaşi în complicitate cu Victor Athanasie Stănculescu. Recent, deşi nimic nu-l mai împiedica să recunoască adevărul despre evenimentele de după 22 decembrie 1989, Victor Athanasie Stănculescu a reluat falsa teorie a existenţei teroriştilor.

Într-un interviu pe care l-a dat istoricului Alex Stoenescu, Victor Stănculescu, cel pe care Nicolae Ceauşescu l-a numit la comanda Armatei imediat după sinuciderea lui Vasile Milea, a reluat tema teroriştilor.

El a spus că “teroriştii” au fost agenţi ai KGB şi GRU care au tras atât la Timişoara, cât şi la Bucureşti. Mai mult, a mai zis Stănculescu, peste 1.000 de terorişti au fost prinşi atunci de armată, iar apoi au fost puşi în liberate… citeste tot aici

Adevărul despre „revoluţia” şi „teroriştii” lui Ion Iliescu

În decembrie 1989, în România n-a fost o revoluţie aşa cum a decretat Ion Iliescu (foto dreapta, alaturi de Nicolae Ceausescu). Cei care s-au grăbit să definească astfel evenimentele petrecute aveau experienţa unor “revoluţii” la care fuseseră părtaşi, ei şi înaintaşii lor pe linie de partid.

E vorba de revoluţia “democrat populară”, revoluţia “socialistă”, revoluţia “culturală”, revoluţia “tehnico-ştiinţifica” şi alte “revoluţii” mai mici sau mai mari. O revoluţie înseamnă o schimbare calitativa radicală a unui sistem, şi ea nu poate fi “construită” – cum au încercat comuniştii – şi nici declarată prin Monitorul Oficial – cum a procedat regimul Iliescu.

Dacă urci un om într-un elicopter nu înseamnă că ai făcut revoluţie, ci înseamnă doar că ai urcat un om în elicopter. Nu înseamnă că ai făcut revoluţie nici atunci când, ca să pari mai frumos, îţi faci o operaţie estetică, chiar dacă devii mai frumos. Revoluţia nu se face cu bilet de intrare şi nici cu atestat.

Doar istoria o consemnează şi îi dă măsură pe care o are. În decembrie 1989, în România a fost, mai întâi, o revoltă a populaţiei faţă de un sistem dictatorial. Revolta nu poate fi pusă la cale. Poate fi, cel mult, amânată sau “stimulată”, adică ajutată să se exprime. Ea seamănă oarecum cu un vulcan care izbucneşte pe unde crusta de pământ este subţire sau fisurată.

Revolta din decembrie 1989 a fost, pentru cei care au trăit-o cu adevărat, eliberatoare. Prin solidaritate, sute de mii de romani s-au scuturat de frică, au devenit liberi şi au sfidat un regim al terorii, o “ordine” impusă şi menţinută cu forţa. Prin revolta, şi nu prin forţă, a fost eliberat un oraş, iar apoi o ţară.

Primii care s-au revoltat au fost timişorenii, iar revolta lor n-a fost planificată. În Timişoara s-a murit pentru libertate şi asta a făcut ca libertatea să poată fi obţinută. Nu mai exista cale de întoarcere. Revolta avea să fie alimentată de ură şi durere.

Ura pentru cei care trăgeau şi durere pentru morţii care cădeau izbiţi de gloanţe. Revolta s-a extins şi s-a manifestat în alte oraşe numai după ce, la Timişoara, forţele de ordine au fost paralizate de mulţimea care, astfel, avea să cucerească oraşul… citeste tot aici