FOTO: Nonciclopedia
FOTOINFO: Dormiti linistiti: Vantu continua sa lucreze pentru voi!

Nu avem de unde si cum sa ne dam seama daca Vantu a facut constient, gandind: “Platesc la gramada oameni verticali si dintre cei de teapa mea, pentru ca, atunci cand va incepe scandalul in jurul numelui meu, afacerilor mele si tepelor pe care le-am dat, voi arunca noroi asupra tuturor”.

Stim insa ca astazi toti acesti oameni au o problema, chiar daca unii dintre ei sunt profund corupti de banii lui Vantu (multi sau putini, nu conteaza), iar altii sunt din categoria celor consacrati public pentru faptul ca au fost sub contract cu una sau mai multe firme ale acestuia si au tinut steagul sus, respectandu-se si fiind verticali si consecventi.

De exemplu: cine ce poate sa-i reproseze lui Radu Beligan sau lui Florin Zamfirescu, mari actori romani, ceva? Stim bine ca Traian Ungureanu sau Sever Voinescu, ori Catalin Avramescu au fost sub contract cu cel putin una dintre firmele lui Vantu.

Si ce daca? Este un semn de ticalosie acesta? Nici vorba. Si totusi, oprobriul public ii atinge si pe ei, pentru ca in astfel de situatii asa se intampla. Astfel de lucruri se petrec atunci cand sunt amestecati la gramada tot felul de oameni, care nu s-au gandit sau nu au avut cum sa stie ce va deveni ceea ce odata era un grup de presa cu respectabilitate.

Concluzia este simpla: Vantu, asa cum am mai scris si altadata, este o otrava sociala, care face foarte mult rau, compromitand si frunza de cais pe-acolo pe unde isi lasa stampila inconfundabila, intoxicanta.

Mesajul din titlu – “Scapati Romania de intoxicatia SO Vantu!” – este, desigur, pentru autoritatile romane indrituite sa faca acest lucru. Cunosc oameni care s-au saturat sa se uite la iRealitatea, pentru ca se enerveaza numai cand vad in fata ochilor burtiera acestui post de tembelviziune.

Aceasta nu este insa indeajuns, pentru ca sunt altii intoxicati, care deja au prins gust de realitatea virtuala alternativa in care plutesc, ca bucatile de materie moale maro intr-o latina. Bietii oameni chiar cred in ceea ce li se toarna zilnic in ureche.

Deci, inca odata: “Scapati Romania de intoxicatia SO Vantu!”. Sulfuroasa. Pentru ca “S” si “O” vine de la sulf si oxigen.

De la începutul crizei monedei unice

“Dacă se prăbuşeşte euro, se va prăbuşi şi Europa“,  Angela Merkel, cancelarul german

După criza financiară acută de la începutul lunii mai, care aproape a scufundat uniunea monetară europeană, cancelarul german Angela Merkel a apărat în faţa Bundestag-ului atitudinea ei adeseori considerată ca fiind ezitantă cu privire la salvarea finanţelor greceşti de către şefii de guvern UE, sub forma unui împrumut de 110 miliarde de euro.

Cu fondul de stabilizare de 440 miliarde de euro menit a ajuta alte ţări slăbite din UE, acest plan de salvare şi intervenţia Băncii Centrale Europene erau cât pe aici să nu împiedice prăbuşirea pieţelor financiare în 6 şi 7 mai.

O bancă centrală puternică

În decursul dezbaterii care a urmat, criza a fost imputată defectelor patente din structura însăşi a uniunii monetare. În ciuda deficitului bugetar şi a datoriei publice, care depăşesc cu mult limitele definite în numeroase ţări din zona euro, vinovaţii nu au fost niciodată pedepsiţi.

Lipsa de contrapondere politică pentru Banca Centrală Europeană – o uniune politică sau un guvern economic – a fost punctată de către preşedintele francez Nicolas Sarkozy. Chiar şi fostul cancelar german Helmut Schmidt a dat dreptate  Franţei.

“În niciun moment din istoria lumii nu a existat o bancă centrală care să plutească liber în spaţiu“, a declarat acesta într-un interviu acordat revistei germane Cicero.

În pofida acestor critici, Germania se opune încă creării unei instituţii politico-economice la scara UE. Pentru guvernul Merkel, banca centrală trebuie să-şi menţină puterea şi linia de directoare anti-inflaţionistă.

În loc de a propune o reformă a Tratatului de la Maastricht [care a instituit moneda unică şi BCE], Merkel a ales să se încăpăţâneze şi să-şi joace atuul. Cancelarul a declarat că “ideea europeană” nu poate supravieţui fără euro.

O monedă unică supra-estimată

Dar ea prezintă astfel o atitudine profund elitistă, care merge oarecum împotriva istoriei. În dezbaterea care a precedat introducerea monedei comune acum 10 ani, argumentele în favoarea euro erau în general de genul: renunţarea la monedele naţionale va economisi companiilor costurile de schimb iar comerţul va spori în sânul pieţei interne.

Este adevărat că întreprinderile şi turiştii au făcut unele economii, dar totuşi, a atribui sporirea schimburilor comerciale monedei comune este mai mult o ipoteză decât o declaraţie verificabilă, întrucât atunci când euro a sosit în 1999, barierele vamale deja căzuseră iar aderarea noilor pieţe din Europa de Est era deja la ordinea de zi a UE.

Al treilea argument folosit era legat de beneficiile care ar fi rezultat pentru economiile europene din noul statut al monedei euro ca monedă de rezervă, în concurenţă cu dolarul american.

Cu cât s-ar fi făcut mai multe schimburi comerciale în euro, cu atât întreprinderile şi clienţii zonei euro ar fi economisit mai mult din costurile de schimb valutar. De altfel, a împrumuta în euro devenea mai ieftin pentru statele UE.

Până la criza din această primăvară, aceste avantaje au fost totuşi compensate de rata de schimb supraevaluată a monedei euro, care ridica costul exporturilor către ţările din afara UE. Dacă nivelul astăzi mai slab al monedei euro este un bine, acesta rezultă dintr-o criză a sistemului uniunii monetare.

Iar criza din mai s-ar fi putut extinde la nivel mondial, tocmai pentru că euro are statutul de monedă de rezervă. Beneficiile nu sunt deci evidente.

Riscurile acestui status-quo

În acest context, trebuie să ne punem deci întrebarea de ce şefii guvernelor europene şi Bruxelles se arată atât de vehemenţi pentru a lega strâns viitorul Europei de euro.

Desigur, o reintroducere a monedelor naţionale ar putea provoca o reacţie în lanţ de prăbuşire care le-ar putea scăpa de sub control. Pe de altă parte, este evident că statu quo-ul nu poate continua.

Sursa: Prioritate de dreapta

La sfârşitul secolului al XV-lea

Este vorba despre nunta sa – de două săptămâni!! – din iarna 1476-1477, cu Beatrix de Aragon, fiica regelui Neapolelui. O astfel de deturnare de fonduri nemaivăzută nu avea să îi lovească numai pe finanţatori, Papalitatea şi Casa de Habsburg fiind afectate în plan strategic în Europa Centrală şi de Sud-Est de extinderea puterii otomane.

Finalmente, şi Regatul Ungariei, în nesăbuirea sa, avea să plătească un preţ scump… chiar dacă abia 50 de ani mai târziu. Victoria lui Suleiman Magnificul în bătălia de la Mohacs din 1526 a avut drept principal rezultat ştergerea statului ungar de pe hartă, acesta fiind transformat în paşalâc turcesc.

Un exemplu bun al istoriei că risipa se plăteşte, ca şi lipsa de prevedere în ceea ce priveşte afacerile statului pe termen lung… citeste tot aici

Poate unul dintre cei mai importanţi piloni pe care se clădeşte imperiul politico-economic al lui Sorin Ovidiu Vântu este cel format din politicieni şi analişti, o adevărată armată care împânzeşte societatea românească atât în instituţiile statului, cât şi pe ecranele televizoarelor la care ne uităm în fiecare zi, acolo unde ne sunt servite imagini şi portretizări apocaliptice ale peisajului actual, dar şi ale viitorului ţării noastre.

De la termeni clociţi în laboratoarele Realităţii lui Vântu, precum „grecizare“ sau „faliment statal“, până la „dictator“ sau „revoluţie“, Realitatea încearcă zilnic să inoculeze spectatorilor ideea colapsului şi să creioneze peisajul unei decadenţe irecuperabile a societăţii în care trăim.

Pentru a transmite aceste mesaje, analiştii care invadează zilnic ecranele televizoarelor stau aproape lunar la coadă la casieria lui Vântu. Mai grav este că la aceeaşi coadă stau şi politicieni din toate partidele politice, semn că reţeaua mogulului este multicoloră din punct de vedere politic.

Pentru numărul de astăzi, ziarul „Curentul“ va da publicităţii în exclusivitate sumele pentru care politicienii noştri şi formatorii de opinie din România îşi vând conştiinţa pe arginţii lui Vântu.

Sfetnic al lui Traian Băsescu plătit de Vântu

Unul dintre numele grele care apar în documentele obţinute de ziarul „Curentul“ ca fiind plătit de mogulul Vântu este chiar cel al şefului Cancelariei Prezidenţiale, Cătălin Avramescu.

Într-o emisiune TV realizată în primăvara lui 2008, SOV declara că statul este slab şi că are implantată o adevărată armată care lucrează pentru el din interiorul sistemului.

Mogulul a menţionat de asemenea că partidele din actuala clasă politică sunt incapabile de a creşte vârfuri pe care apoi să le propulseze în ierarhia statului român, motiv pentru care acestea apelează la specialişti din zona privată.

Pentru a întări această idee, SOV a numărat atunci mai mulţi oameni politici şi ziarişti apropiaţi ai PDL, printre care Sever Voinescu, Cătălin Avramescu sau Traian Ungureanu.

Ceea ce au în comun toţi cei enumeraţi de păgubitorul FNI este că la un moment dat s-au aflat în pontajul goarnelor media ale lui Vântu, reunite sub titulatura incorect folosită de „grupul Realitatea-Caţavencu“.

Pentru a ne lămuri şi a verifica informaţiile care ne-au parvenit vizavi de consilierul de la Cotroceni, Cătălin Avramescu, am mers pe fir până la sursă.

Acesta ne-a declarat că este adevărat că a semnat articole pentru publicaţiile lui Vântu şi că de asemenea a fost plătit pentru apariţiile sale la Realitatea TV, dar nu poate fi acuzat că este omul lui. „Din articolele pe care le scriam.

Pe atunci (2007 – n. red.) scriam la «Cotidianul». Ca să vă zic pe ani… întâi am scris la «Cotidianul», apoi la «Bursa». Mai erau drepturi de autor de la reviste unde scriam chiar ocazional, cum ar fi «Revista 22» sau «Dilema Veche»“, a precizat Avramescu.

Întrebat dacă a încasat drepturi de autor şi de la Realitatea Media, Cătălin Avramescu ne-a răspuns afirmativ. „Da, cred că da“, a declarat uşor timorat consilierul prezidenţial.

„Dar retineţi că nu am fost niciodată angajat al trustului Realitatea pentru că există o confuzie pe care herr (domnul – n. red.) Vântu a făcut-o odată. Dacă nu mă înşel, într-o emisiune a spus ceva de genul că Voinescu, Avramescu sau Ungureanu, la pagina de editorial, erau angajaţii mei. E vorba doar de drepturi de autor.

Să zicem că d-voastră trimiteţi o carte sau un articol la o revistă sau editură şi ea se publică. Nu sunteţi angajatul nici al revistei, nici al editurii, dar ţi se dau drepturi de autor. În perioada 2006-2007 am primit şi de la radio BBC pentru că era printre puţinele care plăteau celor care veneau în emisiuni.

De asemenea, Realitatea Media practica acest lucru şi chiar TVR“, a precizat consilierul prezidenţial. Trebuie subliniat că Avramescu a primit bani pe drepturi de autor de la Realitatea Media chiar şi în 2008, când a fost numit consilier de stat la Palatul Cotroceni, suma primită de la SOV fiind de doar 11.580.000 de lei.

Trebuie precizat însă că în 2007, Avramescu a încasat de la Vântu 285.090.000 de lei, iar adunat, în cei doi ani de colaborare fructuoasă cu firmele lui SOV, actualul consilier de la Cotroceni a încasat 296.670.000 de lei.

Interesant este că în declaraţia de avere Avramescu a specificat clar că a primit drepturi de autor de la „Bursa“ sau de la „Nemira“, dar în ceea ce priveşte Realitatea Media a păstrat sub tăcere asumarea publică a faptului că a luat bani, în timp ce era consilier la Cotroceni, de la una dintre firmele lui SOV.

Silviu Prigoană, la taifas cu Vântu pe drepturi de autor

În cazul lui Silviu Prigoană s-a petrecut un fenomen similar ca şi în cazul lui Cătălin Avramescu. Şi pe Avramescu, şi pe Prigoană Vântu i-a plătit generos în 2007 ca să înjure PSD şi PNL şi să susţină poziţiile PDL şi a preşedintelui Traian Băsescu.

Ulterior, pe principiul calului troian, Avramescu a ajuns consilier la Cotroceni, iar Prigoană – deputat PDL. Potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, Silviu Prigoană, cel care i-a „pasat“ Realitatea TV controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, a primit de la partenerul său de afaceri, în 2007, 168.147.200 de lei, bani daţi bineînţeles tot pe drepturi de autor.

Deşi oficial după încheierea tranzacţiei cei doi nu au mai avut nimic în comun, Silviu Prigoană intrând în Partidul Democrat Liberal şi de acolo în Parlament, acesta a fost văzut de foarte multe ori parcând pe strada Paris, de unde pleca deseori după ore de taifas cu SOV.

Mariana Bitang, pe lista lui SOV

Pe lângă oameni politici sau jurnalişti, pe statele de plată ale lui SOV au intrat şi consilieri din anturajul Cotrocenilor. Conform declaraţiei de avere depuse pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale în luna iunie a lui 2009, consilierul de stat şi marea antrenoare a lotului de gimnastică al României, Mariana Bitang, a încasat în 2008 suma de 21.740.000 lei pe „drepturi de proprietate intelectuală“… citeste tot aici

FOTO: Bihor.ro

Nu neg faptul ca Vladescu ar putea sa aiba, in principiu, dreptate. Spusele sale insa sunt speculate politic. Imi voi expune in continuare punctul de vedere.

In primul rand, ceea ce trebuie sa intelegem este ca in Romania, de la inceputul anului 2005, cabinetele de la Tariceanu incoace au mimat, mai mult sau mai putin constient, volens – nolens, introducerea cotei unice de impozitare. In realitate, a fost pastrata o pletora de exceptii, care a gripat insusi scopul final al cotei unice: largirea bazei de impozitare.

Poate sa raporteze Varujan Vosganian dublarea, triplarea sau cvadruplarea veniturilor din impozitul unic timp de cincizeci de ani de-acum incolo. Daca ar fi fost eliminate exceptiile acestea toxice, veniturile ar fi fost mai mari, pentru ca exceptiile sunt exact pe categorii sociale care castiga multi bani.

Cu cat ar fi fost mai mari nu stiu. Este treaba subordonatilor domnului Vladescu.

In al doilea rand, ceea ce trebui sa intelegem este ca, dincolo de politizarea acestui subiect, cota unica (masura de esenta liberala) si impozitul gradual (masura de tip social-democrat) au fiecare rolul lor, in functie de momentul economic pe care il traim si de necesitatea unei politici fiscale pro sau contra-ciclice.

Astfel, daca in anul 2005 doream sa adunam venituri la buget, pentru a avea rezerve bugetare, in vederea timpurilor de criza pe care orice economist destept le prevedea deja (imi permit sa amintesc ce spunea inca de pe atunci Ionut Dumitru, care era luat in balon de unii pentru ca prevestea apocalipse fiscale), trebuia sa introducem o cota unica.

Una chiar mai mica. 14%. 10%. Completata cu un control fiscal intetit si sistematic, pe care ANAF nu l-a facut niciodata, pentru ca largirea bazei de impozitare sa aiba efectul scontat.

Pe de alta parte, daca doream sa nu umflam excesiv bulele de consum (si nu numai), trebuia sa interzicem, de exemplu, creditul cu buletinul. Si altele. Care ne-au facut foarte, foarte mult rau si ne dam seama de aceasta abia acum, cand ne-am trezit din benchetuiala.

In al treilea rand, ca adept al cotei unice, imi permit sa afirm ca exista perioade cand ar putea fi introdus, in anumite conditii specifice, impozitul gradual pe anumite categorii de venit.

Niciodata insa intr-un asemenea moment, pentru ca ar fi o masura pro-ciclica negativa. Tendinta ciclului acum este de incetinire a consumului. Daca impozitezi gradual, exact marii consumatori reduc consumul. Noi nu avem nevoie in nici un caz acum de asa ceva.

Impozitul gradual se aplica in state in care distributia capitalului privat este deformata spre un stratus opulent, cu o mare masa de oameni care au bani la nivelul subzistentei, ori sub aceasta. Cum se intampla in multe societati capitaliste.

Cum s-au petrecut lucrurile in Statele Unite pana la al doilea razboi mondial, cand nevoile conflagratiei au rimat cu echilibrarea veniturilor si au dus la redistribuirea avutiei private.

Astazi avem de ales: daca introducem impozitarea graduala a veniturilor, vom da un semnal negativ mediului de afaceri. Acesta a inteles de prin 2005, adica imediat, ca impozitul nostru unic era o fantosa, sub care se ascundeau eternele noastre forme fara fond.

Daca reintroducem impozitul gradual, vom spune practic adio teoriilor liberale, a caror aplicare a scos cu regularitate din criza mediul de afaceri dupa fiecare situatie de genul celei pe care o traim azi.

Atentie: ma refer la liberalism, nu la libertarianism, care este o doctrina extremista, toxica si care acum face ravagii pe mapamond, paradigma sa fiind cauza esentiala a crizei pe care o traim.

FOTOINFO: O ultima tigara, uitata intr-un colt pe latriniera

M-am intalnit cu un fost coleg dintr-un anturaj si am discutat cu el despre faptul ca X, asa cum se vadeste din dosarele Securitatii, a fost informator. Mi-a spus asa: “Si ce daca? Sunt lucruri pe care le stiam sau le banuiam”.

Acelasi lucru se poate spune si acum. Ca despre Vantu de ani si ani de zile s- a stiut ca a fost la Mititica, ca a fost turnator, un delator ordinar, care ulterior a avut inteligenta sa-si racoleze racolatorii.

Ceea ce chiar este un motiv de mandrie pentru el, nu? Va dati seama ce destept e? Uau! Ce bafta pe capul nos’ s-avem un asa om de afaceri istet! Ca detergentul Rex!

Mai mult, se va spune ca Dan Tapalaga oricum avea ceva demult cu Vantu, pe care l-a mai atacat si ca el oricum are un ochi verde si altul caprui, ce sa mai vorbim despre HotNews?

Catalin Prisacariu evident ca a fost pus de Mircea Toma sa scrie asta, ca “astia de la Kami” au ceva razbel cu Vantu si oricum si Prisacariu are urechile cam lungi, ca elfii lui Tolkien.

Exista posibilitatea ca zilele viitoare sa iasa Vantu pe televiziunica sa preferata, iRealitatea TV, si sa-si ia singur apararea, cu mingi ridicate la fileu de jurnalisti aparent curajosi, care-i vor pune intrebacioase dificile foarte. Uau! Ce bafta pe capul nostru ca vom fi privilegiati sa vedem o astfel de emisiune cu senzatii tari!

In aceasta emisiune, cu dictia sa contrafacuta dupa ce si-a pus dinti de marmora de Carrara, Sorin Vantu ne va spune RAS-PI-CAT tot felul de lucruri foarte categorice. Ca, de exemplu, ca orice om are dreptul sa-si revina dupa ce a fost la bulau o vreme.

De acord, dar daca nu-si revine si devine o otrava nationala si profita de faptul ca statul este corupt, judecatorii si procurorii inchid ochii si legile sunt proaste, noi, romani, ce vina avem sa-l suportam?

Noi, jurnalistii romani, ce vina avem sa inghitim mizeria pe care a experimentat-o Vantu, a preluat-o Voiculescu si acum o monumentalizeaza Patriciu?

Si, mai ales, Ion Iliescu, la inceputul anilor ’90, a zis una tare de tot, care mi se pare foarte potrivita cu situatiunea de fata: “Pe valurile schimbarii, gunoiul iese la suprafata”.

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu a semnat un angajament de informator cu fosta Securitate în 1983, dosarul figurind ca inchis in 1988, cu numele conspirativ “Nuş”, după cum rezultă dintr-o serie de documente din ceea ce pare să fie dosarul personal. Un fost ofiţer de Securitate confirmă că Vântu a fost racolat în penitenciar, unde executa o pedeapsă pentru delapidare, şi preluat după eliberare în reţeaua unui ofiţer din Roman, oraşul unde SOV locuia înainte de 89.

• HotNews.ro şi Revista Kamikaze au realizat o incursiune în trecutul ascuns al celui despre care se spune că a schimbat soarta alegerilor prezidenţiale din 2009. Din documente şi mărturii rezultă că SOV a fost infractor de drept comun arestat în ’82 pentru delapidare, turnător la Securitate racolat în ’83 şi bişniţar pitoresc în Roman după eliberare, din ’85, până la Revoluţie. După, îl găsim tot aproape de foşti ofiţeri de Securitate, antrenaţi în afaceri complexe.

Contactat în două rânduri, la începutul şi la sfârşitul investigaţiei, Sorin Ovidiu Vântu a precizat că îşi rezervă dreptul de a avea o reacţie după publicarea materialului.

O serie de documente din Dosarul Personal arată că Sorin Ovidiu Vântu a fost racolat de Securitate la 28 de ani, în aprilie 1983, în timp ce executa, la penitenciarul Bacău, o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru delapidare. Direcţia a IV-a Contrainformaţii i-a deschis Dosarul Personal cu nr. 8046. Direcţia a IV-a se ocupa, între altele, cu recrutarea informatorilor din rândul puşcăriaşilor.

Potrivit raportului cu propunerea de recrutare, semnat de ofiţerul Constantin Stănescu, Vântu este ales dintr-un număr de patru candidaţi. Ofiţerul îl califică drept “cel mai corespunzător”, observă că “dispune de posibilităţi de informare în rândul deţinuţilor de pe punctul de lucru” şi notează că are “un dezvoltat spirit de sesizare şi discernământ”. Într-un alt raport de verificare, este descris ca “un element disciplinat care regretă fapta comisă, dovedindu-se recuperabil pentru societate”.

Dosarul este o ancheta demarata in 2008 si contine indicii temeinice de santaj, potrivit surselor noastre.

Intre timp, Tribunalul Bucuresti a motivat recursul in cazul primului dosar de santaj al patronului OTV, in care jurnalistului (arestat la finele lunii trecute de catre Judecatoria Sectorului 1) i-a fost ridicata masura arestarii si a fost pus in libertate, insa cu interdictia de a nu parasi localitatea si de a nu discuta cazul sau la OTV, in caz contrar urmand sa se repuna in discutie oportunitatea arestarii.

Tribunalul Bucuresti afirma ca la OTV “exista un grup infractional” si a criticat masura procurorilor de a solicita arestarea preventiva doar pentru infractiunea de santaj.

Surprinzator, judecatorii Anamaria Tranca, Andi Malaliu şi Dorel Matei au justificat de ce anume au hotarat ca Dan Diaconescu sa fie cercetat in stare de libertate – in pofida retinerii existentei unui grup infractional organizat – si anume ca nu are antecedente penale si are un copil minor in intretinere.

Revenind la grupul infractional retinut de judecatori, in motivarea tribunalului se arata ca “exista date ca prezumtivul grup infractional organizat foloseste mijloace laborioase mascate in spatele unui post de televiziune pentru a da o aparenta de legalitate activitatii infractionale, libertatea presei, denaturand insa sever sensul constitutional al acestui concept”.

In acelasi timp, judecatorii afirma ca este greu de probat existenta unei asemenea grupari, in conditiile lipsei unui flagrant sau a unor inregistrari in mediu ambiental care sa probeze o intelegere de natura infractionala… citeste tot aici

De asemenea, făcătura nu mai e video, ci audio, iar televiziunea care o lansează nu e a lui Vîntu, ci din localitatea de baştină a lui Vîntu.

Şi modul de lansare a diversiunii diferă: daca primul trucaj a fost plasat pe site-ul unei fiţuici pentru a fi preluat apoi de RTV, de această dată el a fost lansat pe site-ul unei televiziuni locale şi “descoperit” de o pseudo-agenţie de ştiri pentru a fi preluat apoi de fiţuici sau alte siteuri ale mogulilor.

FOTO: Agentia de Investigatii Media

În final, pentru că nu se putea altfel, el a fost preluat, cu semnul întrebării, şi de Realitatea lui Vîntu în emisiunea tonomatului Ursu. Că doar acesta era scopul.

Dar de ce sa luam avioanele astea? Mai bine le luam pe celelalte, sunt mult mai ieftine! Da, dar Basescu merge cu americanii, vrea sa le bage bani in buzunar! Dar nu suntem noi cu americanii? De ce ne mai trebuie avioane? Nu ne apara americanii? Suntem o tara saraca, e criza, nu avem bani de avioane!

Au murit zece militari romani! A fost eroare umana sau defectiune tehnica? Sunt fortele G care actioneaza asupra parasutistilor la momentul decolarii… plus ca este si carburatorul… Carburatorul?!?!? Militarii romani zboara cu avioane cu carburator?!?!

Avem de-a face cu un guvern criminal care trimite la moarte militarii patriei in avioane cu carburator! De ce nu au fost cumparate avioane noi? Sigur e cineva printr-un minister care a blocat achizitionarea unor aeronave moderne!

Guvernul Basescu este criminal, a ucis cu buna stiinta militarii! De ce se zboara cu avioane vechi de 60 de ani? Nu suntem in NATO?!?! Nu se poate asa ceva! Ne facem de ras fata de aliatii nostri, sa zburam cu avioane rusesti… Guvernul e criminal, nu se mai poate asa ceva!

Nu trebuie taiate pensiile si salariile bugetarilor! Ce, nu mai are de la cine fura guvernul lui Basescu? Batranii nostri care au muncit ani de zile, este dreptul lor! CEDO nu permite taierea salariilor bugetarilor!

Mai bine trebuie marit TVA! Trebuie masuri de relansare a a economiei! De ce sa fie dati afara bugetarii? De ce sa le fie scazute salariile? De ce? Guvernul Basescu e criminal!

S-a marit TVA! Criminalii din guvernul Basescu a marit TVA! Vor sa-i ucida pe bugetari si pensionari! Cum de s-a putut mari TVA?!? Cine le da dreptul acestor ucigasi sa mareasca TVA?!?! Nu mai este de trait in tara asta in care a fost crescut TVA in loc sa se faca reforma in domeniul bugetar! Criminalii! Criminalii! Criminalii!

Cordonul de jandarmi a fost rupt de valurile de protestatari furiosi care iau cu asalt Palatul Cotroceni! Chiar in acest moment doamnelor si domnilor pensionarii se lupta cu jandarmii!

Cei 200 de pensionari mai au putin si ii vor birui pe cei 100 de jandarmi prezenti la fata locului! Bestiile de jandarmi lovesc din toate puterile in mainile batrane care se inalta cerandu-si drepturile castigate printr-o viata de suferinta!

Cei 200 de pensionari vor lua cu asalt Palatul Cotroceni si vor alunga tiranul! Andreea transmite in direct de la fata locului: din pacate, interventia brutala a fortelor de ordine nu a lasat in urma nici o victima! Jandarmii au lovit din rasputeri, insa de la serviciul de ambulanta am aflat ca nu exista raniti din pacate!

Ba da, o doamna a cazut acum! Nu este nici un jandarm langa ea, din pacate! E un simplu caz de insolatie! Oameni buni, iesiti in strada sa biruiti tiranul si sinistra lui Elena! Luptati-va cu jandarmii, bestiile fara suflet, platite sa ucida!… citeste tot aici

FOTO: The Money Channel

Cand vorbesc despre discutii nu ma refer la palavre despre vreme, ci la chestiuni de doctrina, actualitate politica si economica, pentru care intotdeauna am avut apetenta.

Intre timp, Patriciu a devenit cu totul altceva. Unii ii spun Riciu. Indiferent cum ii spui, este de neinteles ce transformare s-a petrecut cu acest om, pe care l-am considerat mult timp ca fiind un intelectual rasat. Probabil ca m-am inselat, au poate ca puterea poate si sa te dezintelectualizeze.

Cert este ca exista un editorial consternant al lui Dinu Patriciu in Adevarul si un interviu pe The Money Channel, care contin cam aceleasi afirmatii. Mult timp am fost convins ca nu as face fata in acelasi studiou cu Patriciu, intr-o confruntare bazata pe exercitiul contradictoriului. In acest moment insa afirma niste enormitati incredibile, usor de demontat. Repet, cred ca i-au luat mintile banii.

In primul rand ca, daca eram in locul lui Patriciu, mi-era jena sa aduc din nou acasa la mine, printre floricele si fotolii de piele, reporteru’ de la TMC, sa-mi ia interviu. Nu stiu, e o chestiune de pudoare si nu simt neaparat nevoia sa fac exercitii de putere cu presa, vorbind din barlogul personal cu ei.

Pe urma, este o mare diferenta intre a fi invitatul lui Bogdan Baltazar, de exemplu, care este o gazda afabila si curtenitoare si un partener de discutie excelent si a merge acasa la Pinu Datriciu.

Pentru The Money Channel, Patriciu sustine ca se poate anula acordul cu Fondul Monetar International. Dinu se face ca discuta, asa, o discutie imaginara, cu oficialii FMI:

“Voi ne-ati facut sa cadem in greseala, acum am decis sa trecem la politici rationale de stimulare a cresterii economice si de taiere a cheltuielilor bugetare si va impunem sa restructurati aceasta datorie! O sa v-o platim! Peste 25 de ani!“.

Gresiti, domnule Patriciu. Nu ei ne-au facut sa cadem in greseala, ci patru ani de guvernare ai prietenului dumneavoastra Calin Tariceanu, de ale carui fapte de arme s-ar putea sa nu fiti strain. Dar presupun ca puterea v-a luat mintile.

Romania sa impuna FMI sa restructureze datoria? Imi vine sa rad! Probabil ca singurul stat din lume care are forta necesara sa faca asa ceva, ca mare finantator al institutiilor Bretton-Woods, sunt Statele Unite ale Americii. Presupun insa ca nici acest lucru nu mai poate trece prin filtrul gandirii dumneavoastra, blurate de forta dolarilor pe care ii detineti.

Sa platim datoria peste 25 de ani? Dumnezeule, ce bine ca Patriciu nu este prim-ministru! Va dati seama ca, daca el va face asa ceva, ca premier al Romaniei, ne-am pierde toata credibilitatea internationala.

Polonia si-a permis sa spuna: nu putem plati, dar era vorba de o datorie la mai multe banci transnationale si era anul 1990, iar in spate exista scuza ca sovieticii au distrus tara cu un regim tembel, pilotat de la Kremlin. Noi ce scuza avem, in afara de aceea ca minti unghiulare ca aceea a lui Dinu Patriciu radiaza strategii de distrugere a statului roman? Nici una.

“Credeti ca nu vor accepta? (n.n.: FMI)” – se intreaba retoric Dinu Patriciu, pentru ca imediat tot el sa-si raspunda singur, ca in filmele lui Woody Allen: “Ba da! Vor accepta, si nu numai atat: vom da un semnal tuturor celorlalti, lumii financiare, ca ne-a venit mintea la cap”.

Din contra, am da un semnal clar ca ne-am pierdut complet uzul ratiunii. In cateva zile, un euro va costa intr-adevar sase lei. Dar cine s-ar bucura? Cine detine banuti, altii decat lei? Cine oare, cine? Ghici ghicitoare.

Patriciu nu se opreste aici cu aberatiile. El sustine ca, fara un acord cu FMI…

“Guvernul ar fi fost silit sa ia masuri de stimulare a cresterii economice, incepand cu privatizarea a ceea ce a mai ramas la stat si terminand cu fiscalitatea”

Este bine sa ne amintim ca la stat au mai ramas, de exemplu, depozitele de gaz – iar Gazprom tocmai si-a exprimat interesul pentru ele, precum si Transgaz. Cine, oare cine a numit societatile autohtone de gaz birocratice, obosite si a cerut de mai bine de un an vinderea lor? Cine oare, cine? Ghici ghicitoare. Incepe cu “d” si se termina cu “u”. Dati cautare pe Google.

Fara un acord cu FMI, acum am fi fost de mult timp pe drumul de costise. Este un lucru atat de evident, ca toata lumea il stie, il vede si il intelege. Numai Dinu Patriciu nu. Probabil ca i-au luat banii mintile.

“(…) cota unica trebuie sa ajunga la 10%, TVA la 15%, toate celelalte nenumarate taxe speciale trebuie sa inceapa sa dispara”

Nu, eu zic mai bine sa facem cota unica 5%, TVA 7% si sa dispara toate celelalte taxe. Ca, nu-i asa?, prin largirea bazei de impozitare cresc veniturile, ca asa scrie la cartea liberalismului.

Si, daca lucrurile nu se vor petrece astfel, dati pe semnatura, domnule Patriciu, ca asigurati dumneavoastra banii care mai sunt necesari pentru echilibrarea bugetului, pe o tinta de deficit care sa nu ne trimita alaturi de bantustane? Se aude?

“Maximum 30 de agentii guvernamentale, ca sa ne armonizam cu Uniunea Europeana. Cel mult opt ministere pot conduce foarte bine Romania”.

Cu prima parte sunt de acord. Militez de mult timp pentru simplificarea structurii de stat si guvernamentale si una dintre probleme este agentiile guvernamentale fara numar din subordinea Guvernului, ca si cea a ministerelor.

Dar opt ministere… Asta e o chestie de un populism cras. Daca se reduce numarul de ministere la opt si sub ele este aceeasi birocratie de stat nu am rezolvat absolut nimic. Romania poate sa aiba si 30 de ministere. Problema nu este varful piramidei, ci baza si ce este pana la ea, acolo trebuie simplificate lucrurile. Restul sunt vorbe de claca.

Dar totusi de unde alti bani, in afara de cei de la FMI?

“Nu facem decat sa ne indatoram la o institutie care ne opreste dezvoltarea, in loc sa ne indatoram pe pietele de capital”

Huuuu-aaaa! (vorba lui Al Pacino in “Parfum de femeie”) Aceasta este, din punctul meu de vedere, mama tuturor tampeniilor spuse de Dinu Patriciu, in interviul pentru The Money Channel si in editorialul din Adevarul.

Numai daca analizam putin diferenta dintre dobanda preferentiala, la care am primit noi banii de la FMI (care defapt sunt o sindicalizare de la mai multe institutii, nu numai de la Fond), realizam ca imprumutand bani de pe pietele de capital (cu dobanda de peste 10% pentru moneda euro) ducem Romania la o indatorare crunta, imposibil de adus prea curand in recovering, de care am scapa cu un pret extraordinar de mare si cu rezultat previzibil probabil in decenii de saracie lucie.

Dar probabil ca Dinu Patriciu, un fost intelectual rasat, are prea multi bani ca sa mai inteleaga corect astfel de lucruri simple.

Controversatii Constantin Degeratu si Francisc Toba au  pus pe roate o structura civila buna la orice * Surse din SRI monitorizeaza infiltrarea unor fosti artizani ai serviciilor secrete militare in structurile civile * Formatiunea, fidela lui Gabriel Oprea, apare pe fondul scaderii veniturilor militarilor si se vrea un soi de sindicat * In fapt, este pregatita pentru o ampla revolta populara

FOTO: Ghilotina de campanie

A produs destul de multe valuri infiintarea Federatiei Militarilor din Romania (FMR), care in formula initiala il avea ca artizan pe controversatul Francisc Toba, cel care s-a remarcat la revolutia din decembrie 1989 si apoi, prin scandaluri de presa, ca acela care a sechestrat peste 400 de cadre ale MAI, cu un rezultat direct, moartea a 108 persoane. Toba a fost cercetat in dosarul “Revolutia” alaturi de Constantin Degeratu, Athanasie Stanculescu, Ion Iliescu etc. Pentru cei ce doresc sa aprofundeze chestiunea este plin Internetul.

Toba conduce acum o asociatie – Semperfidelis – cu caracter de “serviciu secret privat”, organizatie acuzata de presa ca se ocupa de culegerea de informatii, cu filaje, dar si cu obtinerea de documente in scopuri de santaj, cu penetrarea STS si SPP.

Sotia lui Toba, Daniela Toba,  a fost acuzata, apoi investigata intr-un dosar, de transmiterea de informatii cu caracter secret de la SPP. Scandalul a facut-o celebra si si-a capatat porecla de “Cicciolina de la STS”.

Aceeasi organizatie cu caracter de serviciu de informatii privat a mai fost acuzata de presa, prin persoana lui Francisc Toba, de tentativa de penetrare a directiilor de informatii militare si afaceri cu explozibil – C4 – inca de pe vremea lui Calin Popescu Tariceanu.

FOTO: eMaramures

Relatiile lui Toba cu PDL au devenit dupa ianuarie 2009 cunoscute in mediul militar. Toba, ca si Constantin Degeratu, plus o parte din cei care formeaza astazi noua structura de conducere a FMR, sunt apropiati ministrului Apararii Gabriel Oprea.

Surse ale AIM sustin ca insusi Oprea a dat unda verde pentru structurarea FMR, iar aparitia “la lumina” a organizatiei s-a facut pe fondul scandalurilor privind taierile “pensiilor nesimtite”, intre care si cele ale militarilor.

SRI, de pilda, nu priveste cu ochi buni infiintarea organizatiei, care are si adresa pe Internet la www.federatiamilitarilor.com. La un moment dat, prin 2007, in guvernarea Tariceanu, Toba a propus o lege de infiintare a unui Serviciu de Siguranta Nationala, care, practic, ar fi scos SRI de pe scena intai a serviciilor secrete… citeste tot aici

Confuzia este facuta ori intentionat, cu rea-vointa, de catre oameni interesati sa intoxice (iar aici vorbim despre televiziunile teroriste), ori poate de catre oameni care sunt intoxicati de puternica si persuasiva campanie de intoxicare facuta de acestea pentru cei care nu cunosc Galatiul.

Portul Galati – Foto Mircea Stoian – www.fotodesus.ro

Realitatea lucrurilor este insa alta. Vorbesc in cunostinta de cauza, pentru ca am locuit in Galati opt ani. Aici am facut facultatea, aprofundand pana la tembelism anii doi si trei de studiu.

Din cei opt ani, jumatate de an am stat in Mazepa I si alti sapte ani si jumatate in caminele studentesti de pe Strada Republicii (azi Calea Domneasca).

Realitatea este ca 80 – 90% din orasul Galati este construit prea sus pentru a se putea afla vreodata in pericol de a fi inundat de Dunare sau Prut.

Prima terasa inaltata natural este cea a cartierului Mazepa I, de-a lungul strazii Brailei, precum si a Caii Domnesti, pana la iesirea din oras, pe Calea Prutului.

Aici, pe Calea Domneasca, chiar vizavi de Teatrul Dramatic, sta chiar acum domnu’ Tatulici si ne da ragusit lectii de civism. Sa-i dea Dumnezeu multa sanatate!

Biserica Sf. Dimitrie din cartierul Badalan, langa Santierul Naval DAMEN, Galati – FOTO: ByzantineSearch

A doua terasa incepe din dreptul Dunarii, de-a lungul cartierului Tiglina I.

La capatul ei estic este Casa de Cultura a Sindicatelor si Hotelul Regina, chiar unde incepe bulevardul Cosbuc, pe care este tipografia unde au fost trase toate numerele Revistei Orientari, la care am scris in facultate.

Pe a treia terasa, in dreptul raspantiei numite “La Ultimul Leu”, dar si mai sus, este cartierul Micro 19, unde e Spitalul judetean, vizavi de care era celebrul restaurant supranumit “Om bogat, om sarac”. Terasa aceasta continua pana la iesirea din oras, precum si inspre prafoasa Tiglina III si spre alte Micro-uri mari si mici.

Dealuri, domnilor de la Realitatea TV, dealuri de pe langa Dunare. Exista o singura zona inundabila, denumita traditional, de catre toti galatenii, inclusiv de catre cei care stau in ea, Bădălan.

Numele de Bădălan vine de la denumirea in engleza (data in Evul Mediu tarziu de catre comerciantii greci, bulgari, francezi, englezi, turci si foarte multi evrei din Portul Galati, care foloseau uneori ca limba de comunicare engleza) bad-lands, adica pamanturi rele. Românizarea a fost, evident, Bădălan.

FOTO: Listal

Nu sunt lucruri noi si Grid Modorcea a scris chiar si un roman despre farmecul, miturile si interlopa acestui cartier al Galatiului. El se intinde acolo unde Prutul se varsa in Dunare printr-un liman, numit Brates.

Cand e soare si bine, vara, pe Brates se duc studentii la plaja, ca-i aproape de camine, iar pescarii trag la biban. Mai sus, pe Prut, taranii fac cu mana fratilor moldoveni si discuta despre recolta, sub privirile dintotdeauna ingaduitoare ale granicerilor.

Badalanul incepe acolo unde nimeni nu stie sigur daca este albia minora sau majora a Bratesului, teren mlastinos, tantari, panarame, iar terenurile sunt mai ieftine si de aceea oamenii saraci isi fac case aici, asa cum si-au facut dintotdeauna.

Uneori fara autorizatie. Initial, zona a fost locuita in majoritate covarsitoare de tigani, dar aceasta acum poate ca nu mai are nici o relevanta. Oricum, pentru mine nu a avut niciodata.

O parte din acest Bădălan a fost transformat in platforma industriala si se numeste Bazinul Nou, iar aici in mod normal nu sunt probleme, pentru ca terenul este gardat serios de catre patroni, care au banii necesari ca sa isi indiguiasca perimetrele.

Cea mai importanta societate de pe aceasta platforma industriale este Santierul Naval Galati, in care am facut, ca student, la practica in productie de mi s-au lungit urechile, mergand cu tramvaiul prin soare si praf.

Mai avem aici, printre altele, prospera MENAROM, in care faceam pe vremuri repetitii cu trupa Europolis, la care il aveam percutionist pe Bogdan Negru. Vizavi de MENAROM era SMM – locul traditional unde faceau practica in productie studentii de la Facultatea de Mecanica.

Zona inundabila a Galatiului include si gara centrala, si cartierul de case dintre gara si prima terasa de ridicare a orasului, ce incepe cu str. Al. I. Cuza. Stiu aceasta, pentru ca sediul Revistei “Noduri si Semne” a fost chiar pe str. Al. I. Cuza.

MENAROM PEC Galati, FOTO: Adevarul

Stiu aceasta, deoarece am avut un coleg de facultate care statea langa gara si imi marturisea, spre finalul anilor ’80, ca ai lui fac totul sa se mute de acolo, pentru ca apele vin mereu peste ei.

Zona inundabila continua spre Dunare, pana in portul civil, exact pana la Gara Fluviala. De acolo, malul incepe sa se ridice si Dunarea nu va inunda niciodata, decat poate drumul de faleza, dar galatenii si-au aranjat socotelile astfel incat acest fapt sa nu-i afecteze.

Singura zona oarecum buna inundabila este cea de langa Gara Fluviala: exista o alee de faleza (care oricum este mic copil pe langa marea faleza din dreptul Restaurantului Pescarul, din Mazepa I), apoi un parculet lung si ingust si o strada de faleza, apoi vreo doua randuri de blocuri, cateva de zece si restul de patru etaje.

In capatul strazii incepe zona industriala. In spatele acestor blocuri sunt vile frumoase, de care este mare pacat daca sunt stricate de ape. Deja insa inspre vechea Zahana (unde se manca pe vremuri cea mai buna ciorba de burta din sud-estul Romaniei) malul se ridica si nu mai e nici o problema.

Problema este exclusiv a oamenilor saraci, cu putini bani, care se incapataneaza sa stea aici si, din cand in cand, odata la cativa ani, sunt inundati. Iar marea problema este a politicienilor care vin si ii folosesc pe acesti oameni ca sa manipuleze o tara intreaga.

Si a televiziunilor care ii ajuta.