Dosarul este o ancheta demarata in 2008 si contine indicii temeinice de santaj, potrivit surselor noastre.

Intre timp, Tribunalul Bucuresti a motivat recursul in cazul primului dosar de santaj al patronului OTV, in care jurnalistului (arestat la finele lunii trecute de catre Judecatoria Sectorului 1) i-a fost ridicata masura arestarii si a fost pus in libertate, insa cu interdictia de a nu parasi localitatea si de a nu discuta cazul sau la OTV, in caz contrar urmand sa se repuna in discutie oportunitatea arestarii.

Tribunalul Bucuresti afirma ca la OTV “exista un grup infractional” si a criticat masura procurorilor de a solicita arestarea preventiva doar pentru infractiunea de santaj.

Surprinzator, judecatorii Anamaria Tranca, Andi Malaliu şi Dorel Matei au justificat de ce anume au hotarat ca Dan Diaconescu sa fie cercetat in stare de libertate – in pofida retinerii existentei unui grup infractional organizat – si anume ca nu are antecedente penale si are un copil minor in intretinere.

Revenind la grupul infractional retinut de judecatori, in motivarea tribunalului se arata ca “exista date ca prezumtivul grup infractional organizat foloseste mijloace laborioase mascate in spatele unui post de televiziune pentru a da o aparenta de legalitate activitatii infractionale, libertatea presei, denaturand insa sever sensul constitutional al acestui concept”.

In acelasi timp, judecatorii afirma ca este greu de probat existenta unei asemenea grupari, in conditiile lipsei unui flagrant sau a unor inregistrari in mediu ambiental care sa probeze o intelegere de natura infractionala… citeste tot aici

Cand Romania nu era inca membru NATO si UE, puricii se potcoveau cu potcoave ca pentru cai si tara era plina de zone libere, pe care administratiunile locale democratice le dadeau la apa, prin hotarare in consiliile locale, asa s-au petrecut lucrurile si in Galati.

Anume, domnii din cel consiliu local dunarean au decis locatia viitoarei zone libere, iar un slot gros de insi cu buzunarele doldora de bani au achizitionat repede loturi de teren acolo unde era atunci Zona Libera.

FOTO: Zona Libera Galati. De unde se vede ca si pe vreme buna era evident cat de baltoasa era situatiunea

Dupa care alesii locali s-au razgandit si, netam-nesam-neham-neram, au mutat locul dintr-un loc in alt loc: acolo unde este acum, zona inundabila, la est de oras, unde Dunarea si Prutul se intalnesc cu blandete si fac pleasc-pleasc de bucurie.

Rezultatul a fost ca unii au saracit brusc, iar altii s-au ingrasat peste masura. De aceea nu-mi este mila de Zona Libera Galati. Pentru ca galatenii si-au facut-o cu manuta lor. Si a alesilor lor.

Vorba Ninei Cassian: “Am fost la fata locului. Si fata locului era umflata”.

Flota este condusa de portavionul Harry Truman, insotit de 60 de aeronave de lupta si 6000 de puscasi marini.

Autoritatile portuare egiptene au impus masuri de securitate exceptionale pentru aceasta traversare. Traficul comercial si civil prin Canalul Suez a fost oprit si pe ambele maluri au fost postate importante forte de securitate.

Pana si pescarii egipteni au fost rechemati in port. Manevrele masive care implica forte navale si aeriene impresionante vin pe fondul tensiunilor in crestere din Orientul Mijlociu si al necooperarii afisate de Iran in privinta controlului international asupra programului sau nuclear.

Sursa: Agentia de Investigatii Media

VERY STRONG 7.7 MAGNITUDE EARTHQUAKE HITS WEST OF INDIA’S NICOBAR ISLANDS – USGS

Sursa: ForexPros

Un martor a povestit online ca se afla in Calcutta, in nord-estul Indiei, intr-o cladire de birouri, la etajul zece. Calcutta este foarte departe de Indulele Andaman-Nicobar, care sunt la vest de regiunea inferioara, sudica, a peninsulei indiene.

Si totusi, martorul a scris: “Sunt intr-o cladire de birouri, la etajul zece, in Calcutta, cutremurul a trecut, si totusi cladirea se mai zgaltaie inca”.

WASHINGTON, 12 iunie (Reuters) – Un foarte puternic cutremur de 7,7 grade a lovit Insulele Nicobar din vestul Indiei si nord-vestul marii insule indoneziene Sumatra in urma cu doar cateva minute, conform U.S. Geological Survey.

O alerta regionala de tsunami a fost lansata pentru aria Oceanului Indian, a anuntat Centrul de Alerta pentru Tsunami a Pacificului, pe website-ul sau.

Epicentrul puternicului cutremur a fost la 171 de kilometri-vest de Insulele Nicobar, la 33 de kilometri adancime, a informat USGS.

Sursa: Reuters

Iata exact localizarea cutremurului, conform USGS:

150 km (95 mile) W de Mohean, Insulele Nicobar, India
440 km (275 mile) WNW de Banda Aceh, Sumatra, Indonesia
1155 km (710 mil) SW de Bangkok, Thailand
2790 km (1730 miles) SE de New Delhi, Delhi, India

Cutremurul a fost resimtit in primul rand in cladirile inalte, la etajele superioare.

Ziare.com anunta ca seismologul Constantin Ionescu, de la Institutul pentru Fizica Pamantului, a declarat ca a fost vorba despre un cutremur…

“de magnitutdine medie, produs la o adancime de aproximativ 120 de kilometri, in zona Vrancea”

Potrivit acestui specialist, a fost vorba despre “un cutremur adanc”, care nu ar trebui sa produca pagube. Gheorghe Marmureanu, directorul Institutului de Fizica a Pamantului, a precizat ca in Bucuresti cutremurul a fost de gradul 3 pe scala Mercali.

“A fost un cutremuras mic”

a spus Marmureanu, apoi a explicat:

“Vrancea cand se rupe, se rupe, ceea ce inseamna ca nu poate veni un cutremur mai mare prea curand”

a afirmat Marmureanu, care a adaugat ca nu sunt asteptate replici puternice, in continuare.

Toader Victorin, de la institutul Roman de Seismologie Aplicata, a declarat pentru Realitatea TV ca seismul era asteptat:

“Asteptam acest cutremur. Trebuia sa fie mai devreme, noi il asteptam de trei zile. Zilnic facem astfel de predictii si stiam ca va avea loc acest cutremur”

Agramatii se manifesta si dupa cutremure

Ma distreaza follow-up-ul dat de Cancan, vizibil in rezultatele cautarii, tipic pentru inteligentele superioare de la aceasta publicatie de cultura:

Capitala a fost zguduită în urmă cu câteva minute, la ora 18:16 minute, de un cutremur simţitor.

Probabil pentru ca e muntean, din Bucuresti. Daca era un cutremur vrancean, probabil ca era mai simtit. Sau poate ca lucrurile stau invers, nu stiu.

Nu vreau sa fiu inteles gresit de catre bucuresteni. Interesul meu este altul.

Anume, este un lucru stiut de cand lumea ca exista cutremure sensibile, simtitoare, dar si altele care sunt pur si simplu nesimtite.

Seismologii nu ne spun aceasta, ca sa ne protejeze psihic, sa nu cunoastem varietatea de caractere pe care o au cutremurele. Cancan insa nu se lasa si ne informeaza obiectiv.

Asta asa, ca sa nu mai spun ca logic ar fi fost sa se scrie:

la ora 18:16

nu cum au scris cimpanzeii ganditori de la Cancan:

la ora 18:16 minute

, ceea ce se citeste cu gura de sub nas cam asa:

la ora optsprezece si saisprezece minute minute

Bine, ca Franta contesta regulile Eurovision, dupa ce a obtinut un rezultat bun, comparabil cu penibilitatea piesei de plaja, bere si stridii cu care s-a prezentat, aceasta mi se pare mai putin important.

Mult mai important mi se pare urmatorul pasaj:

Selon le groupe, dans les couloirs de l’hôtel qui accueillait les différentes délégations des pays européens à Oslo, les tractations allaient bon train. Les délégués s’échangeaient des points en passant des alliances, dénaturant ainsi le sens du concours.

“C’est un scandale ! Nous dénoncerons ces procédés lors du prochain comité de l’Eurovision”, indique Nicolas Pernikoff, directeur des variétés et divertissements du groupe.

Recunosc ca nu sunt un fan al limbii franceze, dar, dupa cate am impresia (si cred ca nu ma insel), fragmentul pe care l-am reprodus inseamna cam asa:

Conform grupului France Television, pe culoarele hotelului unde erau cazate delegatiile tarilor europene participante la concursul de la Oslo, tratativele erau in toi. Delegatiile faceau aliante si schimb de puncte, denaturand astfel sensul concursului.

” E un scandal! Vom denunta aceste procedee la viitorul comitet Eurovision”, anunta Nicolas Pernikoff, director al departamentului de divertisment in grupul France Television.

E foarte grav daca este asa. Inainte de concurs, The Guardian afirmase ca Romania, Finlanda si Rusia fac jocuri de culise si aliante. Aceste informatii ante-ludum rimeaza cu informatiile din surse franceze.

Francezii au idei fistichii. De exemplu, sa nu mai fie decat televoting. Sa ne aducem aminte ce s-a intamplat acum un an in Belgia, unde superba “Someday” a Herei Bjork a pierdut in Marea Finala in fata unei melodii mediocre, exlusiv pe televoting.

Deci nici asa nu e bine. Dar cum e bine? In primul rand, ar trebui, dupa parerea mea, eliminat cumva votul pe prietenii intertari si reciprocitati. Am avut aceasta discutie de mai multe ori cu oameni implicati in fenomenul Eurovision.

Nu cred ca actuala forma a concursului poate oferi solutii, pentru ca, chiar daca elimini miza financiara (in spatele celor pe care ii vedem se afla case de productie muzicala, care fac harcea-parcea valoarea muzicala concurente, prin interventii si presiuni enorme), tot ramane problema faptului ca orice membri ai oricarui juriu sunt oameni, sunt supusi influentelor si voteaza in functie de ele si de interesele lor.

In viziunea mea, Eurovision este un concurs muzical care a ajuns in impas.

Jimmy Jump, spaniolul care l-a intrerupt pe Daniel Diges, in timp ce canta melodia “Algo Pequenito” sambata, in finala Eurovision de la Oslo, a fost eliberat de la sectia de politie Asker Ogbaerum, dupa ce a platit o amenda de 15.000 de coroane norvegiene (1.880 de euro), informeaza website-ul ThinkSpain.

Inainte sa fie arestat, Jimmy Jump, un “invadator profesionist” de evenimente artistice si sportive, al carui nume real este Jaume Marquet Cot, isi updatase deja pagina personala de pe Facebook, cu un link la un videoclip care surprindea invazia lui.

Fanii paginii lui de Facebook au crescut ca numar in cateva ore de la 9.000 la 19.000 si in prezent se apropie rapid de 40.000. Propriul lui website a fost blocat de autoritati putin dupa ce a fost arestat.

Organizatorii norvegieni ai Eurovision au fost criticati de presa pentru lipsa de masuri de securitate.

Presa l-a numit pe Marquet nebun. Jimmy Jump a stat pe scena cel putin jumatate de minut, facand-o pe dansatorul la modul cel mai gratios si delicios cu putinta, in timp ce purta un tricou pe care isi facea reclama la propriul website, dimpreuna cu traditionala palarie rosie catalana “barretina”.  Intrarea sa pe scena a fost vazuta de 150 de milioane de oameni din intreaga lume.

Jimmy “Săritură” nu a facut nici un fel de secret din faptul ca se afla la Oslo, incarcand pe contul de Facebook poze cu el in capitala norvegiana in zilele dinainte de concurs, dar organizatorii au declarat ca nu au fost informati asupra prezentei sale in oras.

Dupa ce a fost eliberat din inchisoare, Marquet si-a petrecut ziua dand autografe si dand poze ale altor celebre “invazii” ale sale.

El neaga ca isi face numarul pentru motive politice sau economice si spune ca pentru el este modul de a-si manifesta “dorinta de a fi anti-establishment” si de “a se simti liber” pentru cateva minute.

Marquet, care s-a nascut in Sabadell (Catalunya) in anul 1974, a intrat pe teren la mai multe evenimente sportive majore, inclusiv anul trecut la finala French Open de la Roland Garros, unde a incercat sa puna traditionala “barretina” catalana pe capul lui Roger Federer.

A facut 12 luni de inchisoare pentru aceasta isprava. Inainte de aceasta, a alergat spre linia de start la Grand Prix-ul spaniol din 2004 si a intrat pe teren la inceputul celei de-a doua reprize a finalei Cupei Mondiale la rugby dintre Anglia si Africa de Sud.

Probabil ca “invazia” sa cea mai notorie a fost in timpul semifinalei Champions League din anul 2006 dintre Villarreal si Arsenal, cand a sarit pe teren si a alergat ca o pantera, inainte de a doua repriza a meciului cu un tricou al echipei sale de suflet, FC Barcelona, pe care a vrut sa-l puna pe atacantul lui Arsenal, Thierry Henry. Tricoul avea pe spate numele jucatorului si numarul acestuia, 14.

In fiecare stat cu televiziune membra EBU punctajul acordat de Vasili Telespectatorovich a reprezentat 50%, restul facandu-l punctajul acordat de un grup din Igor, Stepan, Grigori s.a.m.d. Jurizovschi (ca sa zic asa).

Acum voi vorbi despre Romania, pentru ca aici (poate ca) stim cum stau lucrurile. Nu am fost anuntati oficial cine sunt membrii juriului decat post-ludum, dupa ce s-a terminat competitia. E ca si cum in timpul unui meci de fotbal arbitru ar aparea mascat pe teren, influentand decisiv rezultatul, apoi, o zi dupa meci, i s-ar face public numele. Cand e prea tarziu si interesul scade mult.

Am aflat de pe Andrei Partos Forum ca TVR a catadicsit sa le publice numele acestor membri ai juriului din Romania, ca si felul in care au votat, pe 30 mai, exact dupa ce competitia s-a terminat si interesul pentru competitie a scazut mult, cum am explicat: Alexandra Cepraga – regizor muzical, Corina Despot – textier, Andrei Tudor – compozitor, Andrei Kerestely – compozitor şi Mihai Alexandru – compozitor şi preşedintele juriului.

Nu mai fac comentarii asupra acestor nume, ca mi-e lene. Daca nu stiti la ce ma refer, dati cautare pe site Andrei Tudor.

Nu este interzis: in ultima emisiune dinainte de saptamana de Eurovision, de pe TVR, sa apara Andrei Tudor, sa vorbeasca despre Eurovision, despre concurentii Romanii, despre orice, inclusiv despre castravetii blonzi, nemtesti din Arcadia, dar sa nu fie prezentat ca fiind unul dintre membrii juriului Eurovision din Romania?

Repet: nu este interzis, dar este normal?

Si noi de ce nu am aflat acest lucru oficial? De ce trebuie sa scormonim Internetul pentru aceasta? De ce nu ni se spune clar, tare si raspicat, ci se foloseste manipularea, dandu-se informatia post-ludum?

Un ONG

Raspunsul este simplu: EBU este o organizatie a broadcasterilor europeni si face exact ce vrea, ca si membrii sai, sub obladuirea statelor membre. EBU nu este legata de Uniunea Europeana si este un ONG, adica o asociatie a membrilor sai, televiziunile nationale.

Cum s-ar spune, este o societate non-comerciala de drept privat, care nu raspunde in fata europenilor nicicum, iar restul este vorbarie. Blablabla. Uguuguugu. Ca sa intelegem mai bine: este ca Federatia Romana de Fotbal, in care se petrec mari nelegiuiri de multa, foarte multa vreme si nu da socoteala in fata nimanui.

Cu greu reuseste DNA sa ancheteze mici portiuni din aceste nenorociri. Analogia este valabila si pentru felul cum manipuleaza si folosesc si EBU, si FRF fanii, respectiv suporterii, cu diferenta ca in fotbal acestia sunt mai organizati si uneori reactioneaza critic.

Cum a votat juriul roman

De exemplu, in Romania membrii juriului, trai neneaca, au votat cum i-a taiat capul astfel:

Semifinala 2:
Ucraina – 1 punct, Croatia – 2 puncte, Georgia – 3 puncte, Azerbaijan – 4 puncte, Israel – 5 puncte, Turcia – 6 puncte, Cipru – 7 puncte, Irlanda – 8 puncte, Armenia – 10 puncte, Danemarca – 12 puncte

in Finala:
Azerbaidjan – 1 punct, Islanda – 2 puncte, Israel – 3 puncte, Portugalia – 4 puncte, Albania – 5 puncte, Armenia – 6 puncte, Turcia – 7 puncte, Ucraina – 8 puncte, Belgia – 10 puncte, Danemarca – 12 puncte

Cumulat cu Televotul (date pe care nu le avem – explica autorul postarii de pe forumul amintit) notele Romaniei din finala au aratat asa:
Danemarca 12, Moldova 10, Turcia 8, Grecia 7, Armenia 6, Ucraina 5, Belgia 4, Germania 3, Spania 2, Albania 1.

De ce, Darie? De ce?

La prima vedere, ai tendinta sa tragi concluzia: da, bine, hai la culcare, ca m-au plictisit astia cu prostiile lor. Dar nu, ia mai uita-te odata la note! Hai sa comparam notele acordate in semifinala a doua cu cele din finala, pentru aceiasi concurenti.

De ce Ucraina, care a luat un punct (UN SINGUR PUNCT!) in semifinala a luat opt puncte in finala? Brusc, aceiasi membri ai juriului au avut o revelatie si baaaang! – si-au dat seama? De ce, Darie, de ce?

La fel, ma intreb cum a cazut Cipru de la sapte puncte in semifinala la nici un punct in finala? Darie, de ce?

Unde s-a evaporat Irlanda, de la cele opt puncte pe care le obtinuse in semifinala? A cazut valoric brusc, in ochii juriului, in numai doua zile? Darie, ce faci? Armenia de ce a luat 10 puncte in semifinala si numai sase in finala? Singura constanta este Danemarca. Aici, da, totul este ok, dar in rest miroase urat. Urat de tot. Pfuuuu! Ce duhoare vine-n jos pe Pangratti, Darie…

Cifrele nu se inchid nici cand analizam corelarea rezultatului cumulat televot + votul juriului. Sa o luam pe rand: Danemarca, ok iarasi, a obtinut 12 puncte si din televoting, pentru ca…

12 puncte (televoting) + 12 puncte (juriu) = 24 de puncte

24/2 = 12 puncte

In schimb, Moldova cum pulpana lui Parpangel Klingonianul a facut 10 puncte, daca nu a luat nici un punctulet de la juriu? Nu stim, este de neexplicat. Sa presupunem (si este foarte rezonabil) ca televotingul a dat pentru Moldova 12 puncte. Hai sa facem matematica de clasa a cincea:

x + 12 = 20 de puncte

20/2 = 10 puncte

Cat este atunci x? Raspuns:

x = 8 puncte

Carevasazica: pentru ca rezultatul cumulat sa fie 10 puncte pentru Moldova, juriul ar fi trebuit sa acorde Moldovei exact opt puncte. Unde sunt aceste puncte? Iata frauda. De ce, Darie?

La fel, Grecia nu putea sa ia pe rezultatul cumulat sapte puncte, decat numai daca televotingul s-ar fi diloxat brusc si i-ar fi decernat lui Giorgios Alkaios si prietenilor sai 14 puncte cu coronita:

14/2 = 7 puncte

Iata frauda. Hello! Membri ai juriului, de cand s-a terminat gimnaziul ce note ati luat pe la mate? Nu de alta, dar ati zbarcit-o rau de tot. Ia explicati-mi voi, copii, cum a luat Albania in finala un punct, daca juriul a punctat pentru melodia concurenta a Tiranei 5 puncte? Exista o singura explicatie logica:

5 - 3 = 2 puncte

2/2 = 1 punct

Adica: Albania a luat din televoting… -3 puncte! Iata frauda. Vorba lui Toma Caragiale sau Ion Luca Caragiu (nu mai stiu sigur, de cand umbla astia cu Eurovizionu’ prin Carpati): “Din aceasta dilema nu veti iesi!”.

Noi, romanii, suntem specialisti in a ne da singuri in cap si a ne califica fara sa ne-o ceara nimeni ca fiind lenesi, prosti, ticalosi, hoti si, pe cat posibil in orice domeniu, slabi, necompetitivi, incapabili.

Chiar si cand Romania, prin reprezentantii sai, reuseste ceva grozav, avem grija imediat sa o sucim ca pe Dambovita si sa spunem: da, aceasta a fost o victorie, dar in rest e jale, durere si naframa.

Exemplu: clasarea Romaniei, la Mondialul din Statele Unite, in primele cinci forte fotbalistice din lume. Imediat dupa acest mare succes, care nu a dus la o victorie (pentru ca nu am castigat Cupa Mondiala, asa ar trebui sa gandim daca am avea psihologia invingatorului), au aparut cel putin trei categorii de insi care au intelectualizat frana pe care ne-o punem singuri mereu in creiere.

Primii au fost cei care au spus ca am avut noroc, ca echipa a jucat defensiv si a beneficiat de o bafta chioara. Altii au spus ca oricum asta e o minune, un lucru care se petrece odata la nu-stiu-cate decenii, pentru ca nu suntem asa de buni cum ne-am clasat. Ultimii au facut filosofie, teoretizand asupra faptului ca asa este romanul si ca nu avem ce face, asta e soarta noastra.

Ceea ce au cartit acesti oameni inteligenti s-a adeverit, pentru ca am afirmat continuu ca asa stau lucrurile si ne-am impregnat cu neputinte: in anii urmatori nu am incetat sa jucam tot mai defensiv; de atunci “minunea” nu s-a mai petrecut; resemnarea mioritica ne-a curpins si acolo suntem acum.

De aceea, cand am iesit pe locul al treilea la Eurovision, in loc sa fim lucizi si sa vedem partile bune si cele rele (cum am incercat permanent pe acest site), reflexul de gandire al invinsului ne-a determinat sa spunem: pentru noi, la cat de prapaditi suntem, e o victorie si un mare succes!

Gustul amar…

… pe care il simt este dat de faptul ca peste noi a iesit invingatoare o melodie slaba, interpretata penibil.

Eu cred ca este foarte frustrant pentru Paula sau pentru Ovi sa faci demonstratie de forta si de meserie, la modul impecabil in care au facut-o ei, iar apoi sa te trezesti ca deasupra ta s-a clasat o fetiscana lipsita de talent, care interpreteaza un nimic muzical.

Si care se prezinta la conferinta de presa a invingatorului de parca ar fi sub influenta marijuanei.

Trebuie insa, cred eu, sa intelegem cat de mare a fost frustrarea Annei Bergendahl din Suedia, atunci cand nu a ajuns in finala cu o melodie care nu rupea, dar care merita sa fie in primii 25, si nu numai.

Incerc sa pricep ce se petrece acum in mintea lui Didrik Solli-Tangen, dat printre favoriti, constient de valoarea piesei si de calitatea exceptionala a interpretarii, care s-a trezit clasat pe locul 20 in Europa, cu… 35 de puncte.

Probabil ca renunta la ideea trasnita de a mai canta altceva decat muzica de opera, care probabil ca-i flutura prin minte, gandindu-se sa se afirme pe pattern-ul lui Andrea Bocelli.

Ce s-o fi petrecut cu Niamh Kavanagh nu ma intreb, pentru ca aceasta este prea experimentata si consacrata ca sa mai aiba probleme de discernamant si traseu in cariera, dar totusi mi se pare penibil ca s-a clasat pe locul… 23, cu 25 de puncte batute pe muchie.

In aceeasi situatie este Cipru (locul 21 cu 27 de puncte), Islanda (locul 19 cu 41 de puncte), precum si celalalt mare favorit valoric alaturi de Norvegia, Spania (locul 15 cu 68 de puncte), care poate ca mai cadea cateva locuri daca nu avea bafta chioara sa-i intre pe scena Jimmy Jumper.

Organizatorii de Eurovision din Norvegia, Suedia, Irlanda, Cipru, Islanda si Spania cred ca sunt acum extrem de suparati. Eu in locul oricarui organizator national mi-as pune urmatoarea problema, pe care au avut-o in cap, la timpul lor, italienii: pentru ce anume am dat bani si am mizat pe muzica de buna calitate?

Singurii dintre marii favoriti care s-au scos cat de cat cred ca sunt danezii, clasati sub Romania, pe locul 4. Este o expresie foarte fidela a felului in care sunt batjocoriti oamenii valorosi astazi, precum si cei care ii promoveaza pe acestia, si unii si altii meritand respectul nostru si gloria (artistica, in acest caz), si unii si altii primind otrava si venin.

Gustul dulce…

… al succesului este ca am reusit sa fim foarte sus, atat de sus, cu o sumedenie de state concurente reprezentate de melodii foarte valoroase. Este insa un gust dulceag, pentru ca, asa cum se poate vedea aici, votul a fost si anul acesta in mare masura unul politic, bazat in buna masura pe prietenii intertari, acest lucru mai mult ca sigur alterand ordinea fireasca (adica valorica) a clasamentului concursului.

Este un gust dulce totusi, pentru ca Romania a fost dintre statele care a luat multe puncte de la tari cu care nu se poate spune ca are prieteni sau relatii de rudenia, asa cum de la multe alte state a luat sistematic putine puncte, dar importante, care s-au adunat constant.

In total, este vorba despre puncte adunate din 29 dintre cele 38 de tari participante la Eurovision: constanta a fost marea calitate a felului in care a fost votata Romania anul acesta.

Mi s-a spus cu tupeu intr-un comentariu sa ma trezesc la realitate, ca Eurovision nu este un concurs de muzica, ci unul politic, intre state. Ok, daca este intre tari si e politic, eu propun ca in fiecare an vreo cincizeci de state sa-si trimita reprezentantii, care sa nu faca nimic si sa fie votati de tari prin televoting. Nimic mai mult.

Daca acesti reprezentanti sunt alesi pentru ceea ce canta, atunci este un concurs muzical. Daca este un concurs muzical, atunci trebuie sa castige cel mai bun, nu cel mai slab, ori aproape acela, asa cum s-a intamplat.

Gustul cel mai dulce in are acum Marina Almasan, care cu siguranta, daca este pe competenta, va organiza si anul viitor Eurovision, in pofida faptului ca a facut o multime de greseli, in cap cu rescrierea ultranationalista a Regulamentului si terminand cu faptul ca nu l-a respectat, asa cum se stie.

Aceasta este scena serii in marea finala Eurovision. Este vorba despre cercopitecul (despre care vorbeam aseara, in comentarii, cu un cititor) care a urcat pe scena, facandu-se membru al grupului de patru balerini ai lui Daniel Diges si maimutarindu-le acestora baletul.

Oricum, trebuie sa remarcam ca Daniel, actor de meserie, se descurca perfect, chiar daca, atunci cand esti deja avizat, il vezi cum rade si asta se simte in glasul sau.

Aceasta este motivatia repetarii evolutiei Spaniei in finalul show-ului. O motivatie pe care comentatorii TVR trebuiau sa o prinda din zbor, pentru ca ei nu scriau live commentary pe website-urile proprii.

Nu, eu cred ca defapt acest Jimmy Jump, cum a fost rapid botezat el, este Rodolfo Chikiliquatre de anul trecut sau acum doi ani, pus de actorul Diges sa maimutareasca din coregrafie, ca sa mai poata canta inca odata si la sfarsit, hi-hi!

Uitati-va cu cata gratie se insereaza tipul fix in mijlocul echipei lui Diges, de parca ar fi acolo de cand lumea. Si ridica mainile in sus ca Diges, exact odata cu acesta. Este de groaza. rar mi-a fost dat sa vad un asemenea spectacol.

~Lena, la conferinta de presa a invingatorului Eurovision~
Hi! Hello! My name is Lena. I’m 19 from Hannover. Today I have won. The Eurovision song contest. How legendary is that? And after that she’s completely freaking out!

Briliant, Lena! Cum ai avut ocazia ti-ai si dovedit inteligenta indiscutabila. Sa vorbesti cat mai mult in continuare…

Ani in sir, Germania nu a primit puncte aproape de la nimeni in concursul Eurovision si s-a clasat cu consecventa pe ultimele pozitii, ca rasplata pentru muzica execrabila cu care a inteles sa se prezinte la acest concurs european.

Aceasta in conditiile in care nemtii au muzica foarte buna pe toate stilurile posibile, de la muzica progresiva (sunt cateva semintii in lume care au reusit sa impuna subgenuri ale muzicii progresive; KrautRock-ul inseamna, in mare, rock progresiv teuton; mai exista: CanterburryRock, care e un atribut al britanicilor; Italian Symphonic Prog si ZeuhlRock – un stil muzical aparte, creat de grupul francez Magma), ce sa mai discutam despre toate genurile de rock posibile, Pop, Avantgarde, Blues, Jazz.

Cred ca anul trecut, cand s-au facut de panarama cu Jade si Andrew Lloyd-Webber, britanicii au avertizat inainte de concurs ca, daca se mai claseaza pe locuri penibile ochiului, se vor retrage din Eurovision. Si, in consecinta, concursul il va pierde pe unul dintre cei patru mari sponsori, care din anul 2000 se califica direct in finala.

Rezultatul a fost ca schelalaiala lui Jade s-a clasat subit, fara nici o explicatie logica, pe unul dintre primele locuri. Nu cumva si anul acesta s-a produs ceva asemanator? Nu cumva a fost randul Germaniei sa arate pisica spre EBU?

Cert este ca, asa cum arata un comentator la postarea precedenta si cum am semnale si din alte tari europene, ca si de la un prieten, victoria nedreapta a Lenei-care-nici-nu-stie-pe-ce-lume-traieste si considera ca aseara i s-a intamplat un lucru absolut freaky (!?&$*@) a fost si rezultatul unei campanii de marketing agresive.

Aflu ca un car de emisie german a transmis zilnic de la Oslo stiri despre intergalaptica Lena, care-i si intrece. Foarte bine, inseamna ca nemtii au bani de aruncat pe fereastra in timpuri de criza. Ii felicit! It’s really freaking! – ca sa parafrazez din clasicii in viata.

Mai aflu ca in Occidentul european, cand dadeai pe un post de radio, te intoxicai nonstop cu sateliti. Mai sunt informat ca discotecile au băhnit cu spor pe ritmuri pline de cuvantul magic “love”, care s-a mai demonetizat putin astfel in mintea tinerilor, ca si-asa nu prea mai stiu ei ce inseamna aceea, la cat de bombardati cu cretinisme sunt.

Putem si sa aflam care sunt statele in care Lena a fost promovata agresiv daca ne uitam putin la situatia voturilor. In timpul prezentarii punctajelor, am completat un tabel incluzand: primele trei pozitii, apoi punctajul acordat pentru Romania, Moldova si celelalte preferate ale mele, care au primit incredibil de putine puncte, ca Norvegia, Danemarca sau Spania.

Voi analiza acum numai cine a dat jignitor (sau rusinos) de multe puncte Germaniei, avand in vedere calitatea execrabila a melodiei. Carevasazica statul (punctajul – explicatie posibila):

Irlanda (8 – marketing, discoteci, radiouri – MDR);

Serbia (8 – in Serbia traiesc multi germani);

Albania (10 – antrenorul nationalei de fotbal e german);

Turcia (10 – pe bune – in Germania traiesc foarte multi turci);

Bosnia (8 – si in Bosnia traiesc multi germani, comunitatea de acolo e bine cunoscuta);

Finlanda (12 – MDR);

Slovenia (10 – poate ca sunt filogermani; explicatia ar putea fi valabila si pentru sarbi, si pentru sarbii bosnieci, dar atunci e de neinteles de ce croatii nu au dat multe puncte Germaniei);

Grecia (12 – si grecii sunt filogermani, iar antrenorul nationalei este neamt, Otto Rehhagel, Dumnezeu sa mai priceapa…);

Danemarca (12 – MDR);

Spania (12 – si spaniolii sunt filogermani, MDR);

Slovacia (12 – aici e pe bune, slovacii chiar sunt sub influenta puternica germanica, dar bulgarii de ce n-au votat cu Germania?);

Letonia (12 – iar e pe bune, stat sub influenta germanica);

Norvegia (12 – MDR);

Lituania (10 – idem Letonia);

Elvetia (12 – la fel, e pe bune, sunt mare parte dintre ei chiar germani);

Belgia (10 – flamanzii sunt de asemenea sub influenta germanica) si gata, ca m-am saturat de statistica asta!

Oricum, rezultatul este ca o tampenie anti-muzicala, in care solistoasa inlocuieste interpretarea cu semi-gafaituri pe cuvintul love, va face vanzari masive in Europa in perioada urmatoare.

Si ne mai miram ca de-a lungul si de-a latul continentului cresc pusti decerebrati, cu care nu te poti intelege…

Este o performanta care se datoreaza in primul rand excelentei prestatii a Paulei Seling si a lui Ovidiu Cernauteanu, care au reusit sa scoata bronzul dintr-o piesa construita.

Ca interpretare, Paula si Ovi au fost sus, sus de tot, asa cum, din punctul meu de vedere, anul acesta a castigat o piesa banala, plictisitoare, pe care o vom uita-o foarte rapid, “Satellite”, interpretata de o fetiscana lipsita de har, care raspunde pe strada daca o strigi pre numele sau, Lena.

In cursul acestei nopti, voi reveni cu analiza felului (absolut fara nici un fel de legatura cu valoarea pieselor) in care s-a votat anul acesta. Svante Stockselius sa traiasca!

De altfel, atunci cand era gata sa intre el pe scena, norvegienii au pus o melodie, de ziceai ca se apropie amenintator Darth Vader. Tocmai in aceste conditii, in care au fost mai multe voturi decat oricand pe prietenii (plus fenomenul petrecut cu Germania, pe care voi incerca sa-l explic logic), performanta alor nostri este remarcabila.

Felicitari! Multe, multe felicitari si trebuie sa recunosc ca m-am inselat.

Acesta este un avantaj enorm acordat unuia dintre granzii concursului. Nu stiu care este motivul, dar acesta ar putea fi modul in care aceasta nestemata muzicala sa castige.

Rezultatul este ca la cei doi interpreti de culoare ai gazdelor, de dupa terminarea votului, bodyguarzi extrem de agresivi, cu castile pe urechi, iau cu fulgi insii din multime care ar putea sa intersecteze traseul facut prin public de solisti.

live commentary

1. Azerbaijan – SaFura, “Drip Drop”

SaFura este peste melodia pe care o interpreteaza, care are o secventa de refren (cu jocul de sonoritati din secventa “drip-drop”) foarte reusita, in rest fiind construita pe principii tipice R&B-ului american.

Cred ca melodia este in acest moment supraapreciata totusi. Vom vedea ce va iesi la vot. Se pare ca a castigat a doua semifinala. Din punctul meu de vedere inexplicabil.

2. Spania – Daniel Diges, “Algo Pequenito”

Extraordinara aceasta melodie. Avem parte de un regal muzical cu aceasta melodie si cu cea a Norvegiei. Nu stiu insa ce impact va avea la fanii Eurovision aceasta melodie superba, interpretata fara greseala.

In cazul lui Diges, a fi prezent numai in finala este un dezavantaj, pentru ca nu are timp sa fixeze melodia in mintile iubitorilor de muzica.

3. Norvegia – Didrik Solli Tangen, “My Heart Is Yours”

Urmeaza urmatoarea mare reusita creativa a acestui concurs, de anul acesta. “My Heart Is Yours”, o balada pop superba, care iti ridica parul pe tine. Observ mici inexactitati de ordinul comelor si la Didrik, ca si la Daniel Diges, probabil din cauza emotiei.

Aceasta melodie trebuie sa joace in liga mare a primelor clasate. E construita pentru acest scop si e deja un hit. Absolut grandios!

4. Moldova – Sunstroke Project & Olia Tira, “Run Away”

In spatele acestei melodii de discoteca se observa cu usurinta o mare cantitate de cunoastere muzicala si mult cosmopolitism benefic. Ca prezenta scenica, moldovenii nostri sunt peste regiunea geografica pe care o reprezinta. Cei doi solisti au calitati vocale remarcabile si ma impresioneaza in mod deosebit vocea baiatului.

Melodia nu este insa printre preferintele mele si, ca si in cazul Romaniei, mult din efectul obtinut este datorat profesionalismului interpretarii, ca si in cazul cuplei Paula & Ovi.

5. Cipru – Jon Lilygreen & The Islanders, “Life Looks Better In Spring”

Insularii galezi ce reprezinta Ciprul anul acesta au venit la Eurovision cu o melodie din eposul baladelor pop anglo-saxone. Incerc sa ma gandesc cu ce trupa foarte buna seamana John Lillygreen & The Islanders si deocamdata imi vine in minte numai Wet Wet Wet.

Sunt insa convins ca este vorba despre un curent muzical, de un grup de band-uri. Cat despre Lilygreen, apoi canta excelent baiatul.

6. Bosnia & Herzegovina – Vukašin Brajic’, “Thunder And Lightning”

O melodie draguta, insa eclipsata de precedentele (cel putin) trei concurente, Norvegia, Spania si Cipru. Tema este mai putin emblematica si originala decat altele aflate in proprietatea unor melodii concurente anul acesta.

7. Belgia – Tom Dice, “Me And My Guitar”

O melodie de aceeasi factura si venita din acelasi spatiu cultural ca in cazul reprezentantilor Ciprului prezinta in concurs Belgia, cu flamandul Tom Dice. Arderea interioara melodica este insa inferioara celei de la precedenta piesa la care ma raportez.

8. Serbia – Milan Stankovic’, “Ovo Je Balkan”

Melodia sarbului Milan Stankovici, care falfaie cu vocea peste ton (fara scuze), probabil din cauza emotiei, a inceput sa ma plictiseasca. Nu pentru ca nu ar fi frumoasa. Ba chiar sectiunea de alamuri de dupa refren, facand fundalul sonor, este placuta, tipica Bregovic.

In ansamblul sau, aceasta melodie este un compromis muzical, facut comercial spre a vinde bine la occidentali. Nu ma asteptam de la Goran sa prefere compromisul exaltatiei.

9. Belarus – 3+2, “Butterflies”

“Zburatoare de unt” sau “Untul zboara” – aceasta melodie a rusilor albi de la Minsk mi se pare una dintre cele mai slabe compozitii din finala. Imi atinge coarda sensibila faptul ca unul dintre baieti se numeste Ninel Karpovitch, ceea ce ma duce cu gandul ca ar putea fi din romani rataciti prin Belarus.

Melodia este un imn simplu, dar tin minte un alt imn pe care l-am ascultat anul acesta: “Come As One”. Stiu, sunt subiectiv, dar sunt si constient de aceasta.

10. Irlanda – Niamh Kavanagh, “It’s For You”

Lui Niamh “i-am cam fugit vocea” joi, cum spune Leonard Miron si pot confirma acest lucru. Melodia aceasta este o a doua balada irlandeza, dupa piesa cu care s-a prezintat Norvegia. Hopa, iar am auzit niscaiva imperfectiuni!

Nu prea are Niamh la ea controlul pe acuratetea vocii in registru acut. Oricum, este mai relaxata decat in semifinala. Acum sa te vad, Niamh, la modulatie. Calca putin pe voce la acute si se aud niste come sub ton, dar se descurca foarte bine.

11. Grecia – Giorgos Alkaios & Friends, “OPA”

Din punctul meu de vedere, fara istoric. Nu ma intereseaza prizele de karate-do pe care le caricaturizeaza pe scena, imbracati in alb ca niste arhangheli. Sabiile, baieti, n-ati inteles inca nimic din criza si v-ati uitat sabiile de recuzita la Atena (HU!).

12. Marea Britanie – Josh Dubovie – That sounds good to me

Alaturi de melodia din Belarus, una dintre cele mai slabe prezente din finala. Ba chiar mai slaba decat a belarusilor. Am fost intrebat de cineva ce inseamna aceea “muzica tuntz”. Este muzica disco la care in permanenta in spate se aude o ritmica din percutie, care face asa: tuntz-tuntz-tuntz…. Ca sa nu mai vorbesc ca falseaza si backing-vocals-ul e dezacordat, de ma dor timpanele.

13. Georgia – Sofia Nizharadze, “Shine”

Sofia are o voce mult mai buna decat melodia. Cum am mai explicat, sunt roman si prin urmare am pretentii mari de la o melodie numita “Shine”.

Este totusi un progres: faptul ca anul acesta avem o mare concentratie de voci feminine foarte valoroase. Asa de valoroase ca nu au existat destui compozitori pe masura lor.

14. Turcia – maNga, “We Could Be The Same”

Eu cred ca aceasta este una dintre surprizele acestei melodii, dupa ce ani in sir Turcia m-a intoxicat cu anti-muzica, culminand cu horror-ul Dum-Tek-Tek de anul trecut.

Aceasta melodie face parte, alaturi de multe altele, din slotul gros de piese bune pe care le-am remarcat inainte de concurs si carora le-am dedicat postari distincte.

15. Albania – Juliana Pasha, “It’s All About You”

O alta melodie surprinzatoare este cea care reprezinta anul acesta Albania, complet desprinsa de cultura revoluta cu care ne-a obisnuit in anii trecuti. Si da, Leo Miron are dreptate: vocea fetei seamana in armonii cu cea pe care o poseda Anastacia.

In schimb, melodia nu este foarte originala si vine dintr-o intreaga specie de muzica, din care pot aminti, de exemplu, “Knock On Wood” a americancei “Amii Stewart”.

16. Islanda – Hera Björk, “Je Ne Sais Quoi”

Hera Bjork umple scena (si nu ma refer la dimensiunile ei fizice, ci la frumusetea si prestanta interpretarii). Si aceasta melodie (am obosit sa o tot scriu) nu este foarte originala si nu iese dintr-o anumita arta reproductiva si multiplicativa tipica vremurilor noastre.

17 . Ucraina – Alyosha, “Sweet People”

Alyosha probabil este cea mai mare surpriza placuta din aceasta seara pentru mine. A aparut din nimic, dupa un concurs cu mare scandal la nivel national si canta exceptional. Iar melodia (o repet mereu, pentru ca mi se pare un lucru foarte interesant) este adusa direct din eposul AlternativeRock, in care canta Bjork (si ma refer la Bjork Guðmundsdóttir de data aceasta).

18. Franta – Jessy Matador, “Allez Olla Olé”

Fara cuvinte. Sub orice critica. Paula si Ovi sunt avantajati de aceasta melodie premergatoare foarte-foarte slaba.

19. Romania – Paula Seling & Ovi, “Playing With Fire”

Interpretare absolut perfecta. Inca odata remarca calitatile vocale si stiinta de cant, care fac toate paralele si transmit mult mai mult decat poate melodia. Se pare ca avem o cadenta a Paulei, inainte de final, care este foarte apreciata de public, care striga la nota imposibila scoasa de Paula Seling.

Iar cameramanii si, in general, echipa de la Telenor, cu profesionalismul ei incredibil, ofera exact aceeasi prestatie ca in semifinala, cu o punctualitate matematica. O prestatie care ii avantajeaza mult pe concurentii nostri.

20. Rusia – Peter Nalitch & Friends, “Lost And Forgotten”

La fel cum ne-a avantajat faptul ca inaintea noastra au fost penibilii francezi, ne dezavantajeaza foarte mult faptul ca dupa noi este frumoasa balada ruseasca a lui Peter Nalitch, care are charisma si canta foarte bine, cu o voce excelenta.

21. Armenia – Eva Rivas, “Apricot Stone”

O melodie care debuteaza cu o strofa foarte frumoasa, iar la refren cade in locuri comune muzicale. Eva Rivas canta foarte bine si salveaza mult cu expresivitatea sa deosebita. S-a “guruit” putin la voce, ca tuba, in final, ca si in semifinala.

Sunt atat de multe piese care anul trecut ar fi fost printre favorite, iar anul acesta vor trebui sa se claseze pe pozitii foarte joase, fata de locul meritat in alti ani…

23. Germania – Lena, “Satellite”

Sincer, chiar daca o fi favorita aceasta melodie, mi se pare o pacaleala muzicala. Probabil ca a fost promovata intens prin cluburi si este fixata in mintile eurovisionistilor de pana la 16 ani de ceva timp, de are un astfel de succes. Hannah Montana rullez! Anormal fata de valoarea scazuta a melodiei.

22. Portugalia – Filipa Azevedo, “Há Dias Assim”

O alta melodie lipsita (de data aceasta complet) de originalitate, cantezuita de o fata care a ascultat prea mult R&B la viata ei, apoi nu a stiut sa-si deschida noi orizonturi muzicale.

Pacat, pentru ca Portugalia inseamna si tara Amaliei Rodrigues. Si nu numai.

24. Israel – Harel Skaat, “Milim”

Reprezentantul Israelului a fost protagonistul celei mai vizibile falsari din semifinale. Melodia este frumoasa, dar nu foarte originala. Voi fi foarte atent in finalul acestei melodii, sa vad daca omul duce pana acolo unde trebuie sa ajunga, pentru ca partitura solo este extrem de pretentioasa si plina de volute si puncte de inflexiune vocala.

Nu, clar, vocea acestui solist nu are registru interpretativ pana acolo pana unde ar fi trebuit sa aiba, dupa cum a fost scrisa melodia. Nu are ambu=itus decat cu un semiton mai jos decat nota pe care trebuie sa o atinga. Eu cred ca aceasta este o mare greseala de compozitor, care trebuia sa aleaga efectiv un alt solist.

25. Danemarca – Chanée & N’evergreen, “In A Moment Like This”

Urmeaza danezii, iar N’evergreen intra cu o falsare. Apoi se vadesc la fel de clar ca de obicei inexactitatile de interpretare la Chanee, pe notele grave. Totul intra in regim de turbo la refren. Piesa devine frumoasa, se deschide. “Slagaroasa”, vorba lui Leo Miron.