Vreau sa explic ceva. Jos palaria pentru originalitatea si prestatia lui Antonino. Este o voce de care vom mai auzi, fara nici un fel de discutie.

In schimb, ceva trebuia sa primeasca si Geta Burlacu, unul dintre premii, in timp Glen Vella nu merita decat gloria de a fi finalist, iar si aceasta mi se pare cam mult.

Premiul de popularitate, in valoare de 3.000 de euro. a fost primit de catre Ovidiu Jacobsen din Norvegia. Ovidiu a primit de asemenea si Cerbul de Bronz, in valoare de inca 5.000 de euro.

Premiul special al Juriului Cerbului de Aur, in valoare de 3.000 de euro, a fost decernat maltezului Glen Vella. Sa nu uiti, Darie, aici trebuia sa fie si Nadine…

Din punctul meu de vedere, faptul ca maltezul a primit premiul juriului mi se pare un semnal trimis de catre organizator omologilor maltezi si un semn de curtoazie si de prietenie. Vella nu merita acest premiu.

Cerbul de argint, in valoare de 7.000 de euro, este decernat grupului romanesc alternative rock The Marker.

Da, meritoriu, dar baietii mai au mult de crescut si de mancat paine in muzica, pentru ca deocamdata manifesta talent, stiu muzica si cam atat, din punctul meu de vedere.

Antonino din Italia. Un finalist cu a carui prezenta sunt de acord: a fost printre cei mai buni.

Laura din Finlanda. Nu avea ce cauta in finala. Da, canta binisor, dar au fost alti concurenti mai buni, ce nu s-au calificat, ca Nadine, a carei lipsa din finala este, din punctul meu de vedere, un scandal.

The Marker din Romania. Partial color de acord cu prezenta lor. Canta bine, dar piesa nu este foarte originala. Baietii pun suflet, stiu muzichie serioasa, insa au probleme la capitolul componistica.

Glen Vella din Malta, acest Michael Jackson din Mediterana, nu mi-a spus nimic, nu a avut originalitate, nu m-a spat la nara stanga cu ambitusul ori cu volumul sau, deci nu cred ca avea ce cauta in aceasta finala.

Geta Burlacu din Basarabia. Unul dintre preferatii mei. Cred ca merita Cerbul de Aur.

Jasmine din Romania. Are voce foarte buna, dar nu are componistica. S-a plafonat pe R&B. Cineva sa o scoata din acest reflex interpretativ, ca este pacat. Nu cred ca, avand in vedere aceste lucruri, avea ce cauta in aceasta finala.

Ori Piaf din Israel. Dincolo de tremoloul piafian, are momente penibile, cand se scurge pe sunetele lungi. Nu avea ce cauta in finala.

Ovidiu Jacobsen, romanul nostru norvegian. Ar merita un premiu, poate Cerbul de Aur. Ma bucur ca este in finala. Eu cred ca, alaturi de Antonino si Geta Burlacu, este unul dintre cei trei favoriti.

Orlin Pavlov este bulgarul despre care am scris ieri si despre care cred ca nu are ce cauta in aceasta finala.

Remarca totala lipsa de transparenta a juriului acestei competitii. Nu stim: care anume a fost exact punctajul? cum a punctat fiecare dintre membrii juriului (in frunte cu Dida Dragan, care-i si intrece)? care este clasamentul votului juriului? care este cel al televotingului si care este rolul acestuia (inteleg ca nu conteaza decat pentru premiul publicului)? cum se jurizeaza clasamentul final?

In general, in afara de faptul ca in fiecare seara mi-a fost prezentat juriul, de parca ar fi fost format din Sfintele Moaste ale Sfintei Parascheva, nu am aflat nimic despre regulamentul concursului.

Acesta este foarte ciudat, pentru ca din el nu pricep decat cum te inscrii la concurs, ce etape are acesta si anume ce premii se dau.

Lucrurile pentru care am pus intrebarile de acum doua paragrafe nu fac insa obiectul regulamentului si probabil ca sunt la bunul plac al gastii care conduce (inca) azi muzica usoara romaneasca. De n-ar mai conduce nimic…

Imi place aceasta cantareata, pe care o stiu de mai multi ani. In acest moment, remarcatii mei sunt, pana acum: Geta Burlacu, Ovidiu Jacobsen si Claudia Faniella, ordinea valorica fiind, dupa parerea mea, cea in care am dat aceste nume.

Dupa cate stiu, in seara aceasta va mai aparea o mare (si noua) figura: romanca Nadine. Problema Claudiei Faniello cred este locul comun reprezentat de muzica pe care o canta. Deja la a doua piesa mi-a scazut mult interesul.

Ii inteleg pe maltezi: este bine pe insula lor, e cald, toti canta bine, mai stiu cateva cantarete foarte bune, le-am vazut actionand si la Cerb, si la Eurovision, problema este ca le cam lipseste componistica.

Emin Hasan din Azerbaidjan, foarte mandru de premiile obtinute in Belarus si in Ucraina, interpreteaza cu suflet o prima piesa disco de inspiratie etnica turcita, pentru care nu am organ. Sa vedem ce va face din “Noaptea albastra”. La Radio Erevan, un ascultator pune o intrebare: Ce face un azer din cantecul “Noapte albastra”, al cantaretului roman Gabriel Cotabita? Radio Erevan raspunde: Varza si manea.

Glen Vella din Malta are un mod de emisie a sunetului care aduce vag, tocmai astazi, cu Michael Jackson. Mai si seamana putin fizionomic cu acesta. Vocea este putin tubata si nazalizata, dar placuta. Nu da pe afara de originalitate si nu mi se pare unul dintre starurile globale lansat de Cerb. In rest, despre ce sa mai discutam? Despre macelarirea unui anumit haiduc? Nu cred ca are sens.

Laura din Finlanda ne va da posibilitatea sa vedem daca altii se pricep sa scoata mai mult decat noi din “Balkan Girls”. Are voce foarte buna, stie cum sa atace sunetele si, dupa cum arata, se vede bine ca intai s-a facut cantareata, lucru care chiar o intereseaza, iar abia apoi s-a ingrijit sa fie telegenica.

Prima piesa pe care o canta este insa cam plictisitoare, monotona. Una peste alta: cantareata mai buna decat piesa. A, si sa nu uit: versiunea la “Balkan Girls” e mai slaba, iar cantareata, cand se agita, incepe sa falseze si sa gafaie. Cred ca nici nu i se potriveste cantecul.

Ori Piaf din Israel seamana la fata cu Noa, reprezentanta acestui stat la Eurovision si canta foarte bine, insa in alta maniera decat compatrioata sa. Aduce, acum spun prezentatorii, cu sistemul de cant al lui Edit Piaf, cu care are in comun ceva tremolo. Nu are foarte mare forta interpretativa si nu ma prea arunc dupa pastise la mari cantareti.

Cand intra in “Uite-asa as vrea sa mor”, falseaza si tremoloul ei suna ciudat. Dupa cum pronunta, cred ca e romanca din Statul Evreu sau, oricum, este familiarizata cu limba romana. Nu ma impresioneaza atat prin felul in care canta, cat prin cat suflet pune, ceea ce conteaza mult la un cantaret.

Nadine, basarabeanca Nadejda Trohin, naturalizata in Romania, este, dupa parerea mea, cel mai bun concurent de la aceasta competitie Cerbul de Aur, de anul acesta.

Trece cu gratie de la prelucrare din cant popular, in prima piesa, la un fusion cu componente puternic jazzistice in a doua piesa. Canta foarte bine si transmite foarte mult, pentru ca este extrem de empatica.

Al doilea cantec este un jazz-bossa-nova de foarte buna calitate, pe care il canta cu mare alonja, combinand acoladele vocale ample cu scat-ul cu o tehnic ainterpretativa impresionanta.

Din punctul meu de vedere, favorita la marele premiu al concursului. Va trebui sa invete cat sa dea din artificiile interpretative pe care le stapaneste. Nici o problema: aceasta vine cu varsta. La 24 de ani are tot timpul. Iata aici evolutia ei de la selectia nationala a Cerbului de Aur, de pe 7 iulie:

Orlin Pavlov din Bulgaria este un cantaret cu o voce baritonala placuta, insa banala, care canta cuminte si cam atat. Evident, seara aceasta este mai buna calitativ decat primele doua, dar in continuare avem de-a face cu prea multi cantareti de muzica usoara despre cam dupa aceasta editie a Cerbului de Aur probabil ca nu vom mai auzi.

Italianul Antonino, laureat al Premiului Lucio Batisti, stie sa cante, are niste armonii originale in voce, usor de recunoscut si prima piesa pe care o canta este un exercitiu de virtuozitate interpretativa “maraita” italian mai greu decat pare la prima vedere.

S-a ingrasat intre timp, fata de cat de subtirel este in poza. Cred ca vom mai auzi de acest cantaret, daca are un compozitor bun in spate, care s-al alimenteze cu melodii de valoare.

Ia sa vedem cum canta dupa Horia Brenciu. U-haaaa! Stie. Imi place. Gata, am gasit: are un fel de versiune masculina maraitului Tinei Turner. Asta e cantaret bun, imi place. Un alt favorit la Cerb, langa Geta Burlacu, Ovidiu Jacobsen si Nadine.

Pasha din Basarabia , care se numeste Andrei Parfenie in timpul liber, reuseste sa ma convinga ca mai exista muzica ritmata de calitate, dupa plictiselile dinainte, pe acest gen de muzica. Este bun, are voce, stie ce canta. Eu cred ca, pe seri, concurentii au fost pusi oarecum in ordine valorica.

Acest cantaret, care este familiarizat cu pianul de la 7 ani, pare sa fie la fel de dezinvolt pe scena (in conditiile in care sta in fata unui pian) ca si Ovidiu Jacobsen. Eu cred ca si Pasha este un alt favorit la Cerbul de Aur.

E de-acolo, stie, cunoaste, vrea si poate. Are forta interpretativa, ambitus, volum si gata, ma opresc, ca-l laud prea mult si-l deochi dupa aceea. Ha! ce bun este…

Canta foarte-foarte bine si are o personalitate muzicala extrem de dezvoltata. Este probabil cea mai stenica prezenta din aceasta a doua seara. Parca vad cu nu-i dau astia din juriu nimic…

Seara nu a inceput cu Ovidiu Jacobsen, ci s-a incheiat cu el, dar l-am scos in fata pentru ca merita cu prisosinta. Ovidiu Jacobsen s-a asezat la pian si a ocupat scena si Piata Sfatului cu sistemul lui de a construi, incepand de la pian, cu care se acompaniaza intr-o frumoasa simbioza.

Baiatul asta arde! Trebuie sa avem mare grija ce facem cu el, pentru ca e foarte talentat. A doua piesa este “Secunda” lui Mircea Baniciu, pe care o canta excelent. Repet, as vrea sa-l mai aud pe omul acesta, sa vad ce mai canta, pentru ca-mi place foarte mult.

Ca sa nu mai vorbesc ca s-a apucat sa construiasca pe pian niste armonii de trecere, in maniera Valentin Radu, ceea ce demonstreaza clar ca a trecut printr-o scoala serioasa de muzichie, de tipul celei urmate de Valentin (ma refer la Juilliard).

Botosanean de origine, este cunoscut de telespectatori sub numele de scena Ovi Martin, este fiul claviaturistului si compozitorului botosanean Costel Cernauteanu, fost component al trupelor rock Grup ’74 si Hyperion, arata Jurnalul de Botosani si Dorohoi.

A reprezentat Norvegia la Cerb in anul 2005. A studiat pianul ca autodidact. A cantat ca pianist si vocalist in formatia condusa de Virgil Popescu, la emisiunile lui Florin Calinescu de pe Pro TV.

Olia Tira din Republica Moldova a intrat puternic prima in concurs, cu un hit al americanilor de la Snap. Voce, prezenta scenica, coregrafie. Frumos.

O singura problema: eu nu ma omor dupa acest gen de muzica. Putin scartzait in voce, ca si la Nicola. S-o fi lasat de fumat, dar are o voce adevarata si, inca odata: se vede stiinta de cant a scolii de inspiratie rusa de la Chisinau. Ne-am ales si noi cu ceva bun de la rusi…

Urmeaza “Love is in the air” a lui Tom Boxer. La pasajele de subtilitate, Oliei ii cam juca vocea printre sunete, insa destul de putin sesizabil si mai ales atunci cand nu canta in forta. Are o infundare a vocii pe anumite categorii de frecvente acute.

Marcela Garcia Cruz din Mexic, scoasa parca din telenovelele-n care actrita din rolul principal este in timpul liber cantareata de muzica usoara, isi formeaza un cerc de admiratori, dand cu coapsa peste ecran si in timp devine diva plenara, a cantat destul de slab, este gafaita si la notele in piano nu are acuratete pe voce.

Comparativ cu Olia Tira, calitati vocale mult mai slabe. Ati mai vazut vreodata o chinezoaica debraland delicat din repertoriul Nicolei? Cred ca in acest moment cantareata, proprietara unui lant de cofetarii in Capitala, se tavaleste de ras prin casa. Poate-i trimite cadou un cataif.

4Yüz din Turcia a glosat fara succes din Luminita Anghel. “Let me try”. Depinde si ce. Foarte slabi concurenti anul acesta, in afara de Jacobsen si Geta Burlacu. Cand preiei un asemenea hit, cum este “Let me try”, trebuie sa ai mare grija ce faci din el si sa respecti spiritul partiturii. Ori, daca schimbi spiritul partiturii, sa fii atent sa nu fii penibil. De exemplu, imi suna ca naiba “Let me try” pe ritmuri orientale.

Mai ales ca vocile nu prea se imbucau, pentru ca ici si colo apareau puncte de dizarmonie. De ce? Pai e simplu: pentru ca vocile din cand in cand isi dovedeau lipsa de fiabilitate, falsand. La a doua piesa, probabil creatie originala, am trecut la ritmurile tarzaniene tipice, cu care ne-au spart la creieri in ultimii ani turcii pe la Eurovision. Nici astfel turcii nu au reusit insa sa nu falseze, de mi s-au strepezit timpanele. Au! Ma dor maselele! Mama, ce harmalaie! Eu ce vina am sa inghit asemenea gunoi antimuzical?

Estonianul Rolf Jr. a inceput cu romanta celor de la Bere Gratis, “In brate”. Are o voce ciudata, lipsita de grave, de contratenor, care deranjeaza putin prin nazalizare, chiar daca nu falseaza deloc si ofera o interpretare interesanta si destul de simtitoare. Sincer, nu inteleg de ce a cantat in felul acesta, parca i-a prins cineva nasul cu un carlig.

Daca am frustrari? Da: omul acesta are voce si nu stie sa si-o foloseasca, pentru ca emite sunetul aiurea. Pacat. Parca e un cocos care canta pe casa dimineata. La a doua piesa, o banalitate lipsita de orice strop de originalitate, a iesit din falsetul intarit nazalizat si si-a pierdut orice personalitate muzicala.

Sincer, m-am confruntat cu urmatoarea problema: pe cine sa pun in foto, ca pana acum singurii de isprava, care nu s-au facut de ras, au fost prezentatorii Aurelian Temisan si Mihai Constantin, echilibrati, pragmatici si plini de umor de bun gust. Zetzasu!

Smadar Akray din Israel a interpretat o versiune eleata stranie a “Dragostei din tei”. Sunt eu, Picasso! Ti-am dat bip! Si sunt mic. Si subtziric! O voce subtirica, delicata. Culmea este ca suna interesant. Este bine de stiut ca acest cantec se bazeaza pe o incantatie hassidica evreiasca, ce poate fi gasit pe YouTube cu usurinta. Fata nu are insa nici un fel de nerv. Poate ca in loc sa spuna “Cantati cu mine”, fara convingere, ar fi trebuit sa spuna “Dormiti cu mine, somn usor”. Adanc…

Si, asemeni lui Susan Vega (My name is Luka), dar cu mult mai putin farmec interpretativ, canta totul la fel. E asa, serafica, rupta de realitate. Inca odata: foarte slabi concurentii de anul acesta, de la Cerbul de Aur!

Marios Tofi din Cipru, gutural, crispat pe acute, macar incerca sa interpreteze, fata de lulelele muzicale care l-au precedat. Cred ca o sa-l facem erou national, daca reuseste sa termine fara sa falseze. Ma gandeam cu teama cum va rezista pe sunet in registru acut la “Tornero”.

Gata, am schimbat colitza de titlu in Bercul de Aur, nu se mai poate! Au, ce jale! Au, ce fals! Ce lipsa de culoare. Mai bine nu mai canta nimic dupa prima piesa. Luati cipriotul de pe mine, ca ma calca pe circumvolutiuni. Si, atentie, este cu o terta mica mai jos decat Mihai Traistariu.

Romanca Jasmine are o voce tipica de R&B, a cantat foarte bine si, dupa parerea mea, a fost pana la momentul interpretarii sale una dintre cele mai bune voci din concurs, alaturi de Geta Burlacu. In schimb, piesa are platitudinea sa tipica si Jasmine nu stapaneste versatilitatea muzicala, necesara sa o ridice din orizontul sau muzical de regularitate.

La a doua cantare, a interpretat in aceeasi maniera, demonstrandu-si calitatile vocale exceptionale. Ceva i-a lipsit insa, poate putin zbor, putina iesire din reflexele interpretative bazate pe inflexiuni tipice R&B. Poate ca ar avea nevoie de ceva compozitie de valoare care sa-i speculeze calitatile vocale.

Versiunea in italiana la “Time”, cantecul interpretat de Ionut Ungureanu, e cantat de Massimo cu la fel de multa pasiune, dar, la fel, nu transmite mare lucru. Cerbul de Aur are aceasta problema de ani buni: interpretii care vin sunt de mana a doua si, chiar daca au voci bune, nu au personalitate in cant.

Foarte slabi prezentatorii, artificiali. Ce sa caute Mihai Constantin de la stiri prezentator al Cerbului de Aur?

Xonia, romanca din Australia (defapt, am impresia ca in buna masura am putea avea de-a face cu un festival in care strainii din concurs, ca si in alti ani, sunt romani din diaspora), canta pe sistem R&B nord-american “Trandafir de la Moldova”. Reprezentarea pe care o are fata asta despre trandafirul de la Moldova este ciudata: petale groase, metalice, spini incovoiati, iar daca trandafirul ar deschide gura (daca ar avea gura) ar canta gutural si putin sub ton. Saracul trandafir!

Cred ca este greseala organizatorului ca, dupa acele voci foarte bune, interpretand perle muzicale, vine fata asta, cantand fals si ingrosand sunetele deliberat, in incercarea de a o imita pe una dintre fetele de la Sugababes (nu mai stiu sigur care), dupa care oricum nu ma omor, dar care macar stiu ce canta si canta ce stiu. Eu cred ca ar fi trebuit ca evergreens-urile sa fie la sfarsitul serii, ori inainte de recitaluri.

De ce i-au facut fetei acesteia rochia asa, sa ii scoata in evidenta, cand prezinta, ce picioare strambe are?

Roberto Meloni, italian din Letonia (foto 2-dreapta) (u-ha! sigur nu este roman?) are voce, vine cu un cantec numit “Sei solo tu”, extras din eposul italian tipic, dar mare lucru nu transmite nici el.

Cand intra forte, pe impostare, devine foarte interesant, dar de la piano in jos, spre pianissimo, nu are control asupra vocii. Iar piesa nu spune mare lucru. Un alt exemplu de cantaret neterminat, caruia ii lipseste ceva anume si atunci vine la Cerbul de Aur.

“Say Something”, versiunea reloaded, este cantata in limba letona, Dumnezeule! Ca sa nu mai vorbim ca gama in care canta nu este adaptata la registrul sau predilect si este cand prea jos, cand prea sus.

Chiar daca pe acute se aude mult mai bine. Eu l-as fi dat din si minor prin sol minor ceva si cred ca ar fi sunat mult mai bine. Pacat de traire.

Raffaele, italian belgian, se crede “Dincolo de nori”. Sunt curios daca n-o sa faca rau de inaltime. Voce foarte buna, sa vedem cat stie sa creasca tensiunea. In loc sa creasca tensiunea, behaie la frecventele mai joase, guturalizand la cele inalte. Iar la refren moduleaza, astfel incat sa nu se duca sus, unde se duce Bittman, pentru ca nu poate. Nu-mi place, nu transmite.

Concluzia mea rapida: concurentii din concurs sunt foarte slabi. Cel mai bun mi s-a parut letonianul-italian Roberto Meloni, dar si el este din filmul cu interpreti mediocri, uneori putin peste medie.

Iar prezentatorii sunt varza-varza: ne-au anuntat vestea proasta – ca s-a terminat concursul, prima seara, iar el… continua! Cu…

Geta Burlacu din Republica Moldova, care nu poate fi decat Geta Burlacu din Republica Moldova. Canta exceptional. Am impresia ca fata asta poate sa cante efectiv orice, schimbandu-si pielea stilistica fara nici un efort, cu gratie. Si transmite foarte mult!

Deja sunt entuziasmat: a trecut de la latino-jazz la prelucrare dupa muzica populara. Are charisma, voce, ambitus, volum, forta interpretativa. Se comporta ca o mare cantareata in devenire. Bravo, Geto!

Sergey Grigoryan, din Armenia, canta ceva greu inteligibil, care nu spune si nu transmite absolut nimic. Urmeaza o versiune proprie la “Floare de Iris”, care aduce mai curand a schingiuire.

Am tot respectul pentru armeni, care, alaturi de georgieni, sunt printre cei mai estici europeni, care au rezistat secole grele in fata tuturor vicisitudinilor istoriei. Peste ei au trecut tatarii, turcii, rusii, iar ei au ramas acolo. Sergey nu-mi spune insa absolut nimic legat de muzica.

The Marker, din Romania, practica acel gen de neo-rock lipsit de imaginatie care se face acum pe tot mapamondul, pentru care nu am organ. Oricum, este bine ca au inceput sa apara si la noi astfel de trupe, chiar daca exista o doza de impregnare cu spiritul altora, care inca nu este spiritul nostru, in aceasta muzica foarte bine pusa la punct tehnic, dar lipsita de originalitate.

Vioara este putin mai sus acordata decat restul armoniei, la cea de-a doua piesa, care insa parca este din alt film. O muzica elaborata si frumoasa, o miscare lenta care imi place. Aici The Marker arata sensibilitate si forta interpretativa. Piesa se numeste “If You Did’t Love Me”.

Prezentatorii au intrat intr-o bucla temporala, isi imagineaza ca este joi si prezinta al saptelea concurent. Sunt obligat sa schimb in titlu sapte cu opt.

Din Rusia, Nikolay Demidov, canta cu o naturalete cuceritoare. Foarte multi baieti anul acesta! Atentie: cantaretul este mai bun decat piesa pe care o interpreteaza, chiar daca are cateva ezitari si ajunge de cateva ori putin deasupra tonului. O piesa pe calapod, un calapod pe care il cunoastem bine.

“Curcubeu”, piesa celor de la Bere Gratis, mi se pare ca este interpretata ceva mai slab. Motivatia ar fi ca interpretul este obligat sa evolueze, la refren, intr-un registru mai grav, unde nu se simte la fel de stapan pe voce ca in registrul acut predilect.

Mihai Constantin ne anunta ca prima seara a concursului Cerbul de Aur s-a incheiat (a doua oara). Apoi, tot varza cu carne, da start televoting. Sunt prea plictisit ca sa mai verific pe pielea mea cum merge sistemul de vot. “Nu parasiti transmisiunea Cerbului de Aur”, le spune telespectatorilor Mihai Constantin.

Legati-i de scaune, sa nu plece. Luati-le telecomanda din mana, sa nu zappeze.

Si ceea ce s-a intamplat in introducerea cu oldies but goldies imi demonstreaza ceea ce am spus de mai multe ori: avem voci foarte bune, nu avem compozitori.

Dincolo de aceasta, la subtilitate si amanunt,…

Luminita Anghel a cantat foarte-foarte bine, cu mult respect pentru partitura Tinei Turner si foarte mult bun simt si stiinta de cant,

Leo Iorga a intrat putin sub ton, apoi a cantat bine, de la el din tara, de la trupa Compact,

Marcel Pavel la finalul in forta a cam falfait din voce, etalandu-si insa vocea extraordinara, cu care face orice si care i-a crescut mult in ultimii ani,

Delia mi-a placut, pentru ca o sparge la nas oricand pe Madonna si chiar stie sa cante, inclusiv printre notele din partitura originala, ceea ce nu este deloc usor,

Mita Georgescu a cantat foarte bine, din nou cu mult respect si profunda cunoastere a spiritului Queen, o piesa pe care oricum nu putea sa-i dea clasa lui Freddy Mercury, dar putea sa impresioneze prin bun-simt muzical, asa cum s-au si petrecut lucrurile,

Foto 2: Cerbul de Aur 2008
Sursa: Dorin Damaschin Blog

Gabriel Cotabita are o voce cam inadecvata la “My Way”, dar a compensat prin bun-simt si cultura de cant,

Nicola a cantat foarte bine, cu instinct pe genul muzical interpretat, unul pe care nu prea se manifesta ea artistic. Are insa probleme cu vocea, care ii scartaie, poate pentru ca s-a lasat de fumat si inca nu-si controleaza perfect vocea in noile conditii,

Paula Seling a academizat cam prea mult in expozitie, desfacand in bucatele interpretarea la “I will alwais love you!”, piesa lui Whitney Houston, dar si ratand niste atacuri in forta,

Monica Anghel a slabit spectaculos vreo 50 de kilograme si canta de rupe, chiar daca nu prea pricepea ea ce facea Nicu Patoi cu chitara langa dumneaei,

Vlad Mirita a cantat bine, folosindu-si calitatile de interpret de opera, insa a dat vreo doua trei rateuri-chelalaituri,

Aurelian Temisan a cantat, asa cum il stim, canta totul la fel, intr-o cursa de regularitate, intrand in pielea propriei sale miscari de tip brownian

Nico a cantat foarte-foarte bine una dintre piesele dificile ale Aurei Urziceanu, cu un tupeu si o stiinta de cant uimitoare, tintind exact pe sunete, unde trebuie. O singura problema: avem exemplul comparativ al Aurei Urziceanu, care e mai meseriasa. Pacat de fata asta, Nico, care canta la inceputuri jazz si s-a dedat la…

George Nicolescu, sa-i dea Dumnezeu multa sanatate, mi se pare putin cam depasit de evenimente. Canta bine, are voce, dar e cam desuet in interpretare si am impresia ca a ramas putin in urma, fata de cadenta,

Aura Urziceanu… este mult prea meseriasa ca sa mai spun ceva in plus. A facut exact ce-a vrut,

iar Doina Spataru nu mi-a placut, mi s-a parut cea mai slaba.

Totusi, ma intreb: oamenii acestia, cand nu canta locurile comune romanesti, se metamorfozeaza? Un raspuns logic ar fi ca, atunci cand canta un mare hit international au repere despre cum trebuie cantat si isi folosesc tot talentul interpretativ pe care il au.

Dar mai mult si mai mult trebuie sa tinem cont ca nici Andrei Tudor nu poate fi pus langa Quincy Jones, asa cum nici Andrei Kerestely langa Stevie Wonder.

Uite, de exemplu, cum a aparut notiunea abstracta “juriu”, care le place mult mafiotilor care domina muzica usoara romaneasca, imediat au aparut, asa cum explica “Anchetatorul Monden“, nelipsitii pelicani Dida Dragan si Dumitru Morosanu.

Nea Mitica, nea Mitica… Azi o sa aduc aminte insa de cantareata intergalactica Dida Dragan, care a mers in deceniul trecut la Eurovision in locul lui Laurentiu Cazan, ce ar fi trebuit sa ne reprezinte cu formidabilul “Say Something”. A mers, s-a tavalit pe scena si a revenit in tara cu coada-ntre picioare.

Din juriu mai face parte si cantareata Paula Seling. O sa ma intrebati de ce ma leg de fata asta simpatica. Uite-asa! Cine spune ca orice privighetoare din muzica, care canta absolut admirabil, de altfel, este dotat de mama natura cu discernamantul necesar ca sa judece dintre confratii sai de breasla obiectiv?

Paula Seling nu e prima aflata in aceasta postura ingrata, care probabil ca ii si place. Inainte au mai fost Marcel Pavel, Monica Anghel si Mihai Traistariu… citeste tot aici

Cu maxima discretie, TVR ne anunta ca a desemnat deja la reprezentantii Romaniei la festivalul de la Brasov:

„Jasmine, Nadine si The Marker au cistigat preselectia organizata de TVR in data de 7 iulie pentru desemnarea reprezentantilor României la editia 2009 a Festivalului Cerbul de Aur”.

Au cistigat? Cand au cistigat? Zilele trecute vedeam inca derulandu-se pe ecran promo-ul pentru inscrierile la Cerb.

Gata? S-au terminat? Ba nu, s-au desemnat si cistigatorii. Incredibil, cit de rapid se poate misca TVR cind are de ingropat ceva.

citeste tot aici

Intregul concurs a fost dominat anul acesta de mari nereguli. Pe banii nostri. Daca era pe banii unui afacerist, nu era nici o problema. Dar asa, ma enervez si scriu. Altii se enerveaza si urla-n punga-n Romanica, macar eu am unde sa ma exprim.

La Cerbul de Aur, asa cum a putut constata fiecare telespectator, dupa ce fiecare concurent incepea sa cante, se dadea distinct start televoting, “pentru aproape 24 de ore”, cum au spus prezentatorii incontinuu.

Teoretic, era vorba despre o metoda de televoting extrem de rafinata, care necesita un soft complex, foarte multa transparenta si o organizare nemteasca. Dar se ridicau niste intrebari. De exemplu: s-a dat start televoting, dar unde se vede acest lucru pe ecran, pentru fiecare concurent in parte, “pentru aproape 24 de ore”?

MahJong-ul cu pisicutze si Bercul de faianta

Acest televoting ar fi trebuit, la asa metoda de counting, sa apara, nebuneste, pe sticla, de miercuri seara, cand incepea votul, pana duminica seara, la 24 de ore dupa ce cantase ultima formatie, in finala. De-abia dupa aceea s-ar fi putut anunta toti laureatii.

In loc de aceasta, s-a tot spus start televoting, ca la nebuni, timp de trei zile, dupa interpretarea fiecaror doua piese, de la fiecare concurent, fara nici o noima, apoi s-au anuntat niste rezultate. Tot fara noima.

Defapt, eu cred ca nici nu era posibil asa ceva, sa evidentiezi numaratoarea de la 30 de concurenti, cu timing si numar de voturi la fiecare in parte, pentru ca iesea o babilonie generala, caecranul acela din Matrix. Si unde sa faci asta? Pe ecranul tv? Haida-de, evidenta era atat de complexa, ca nu-ti ajungea ecranul televizorului! Ati jucat vreodata Mah-Jong cu pisici ? In foto 1 este un exemplu. Iti fug ochii. Acest joc este mai simplu decat evidenta care ar fi rezultat.

Deci prima intrebare pentru organizatori ar fi cam asa: de fapt, cum a fost cu televotingul asta, cand a inceput, cand s-a terminat? Ca nu se intelege absolut nimic…

La concurentii din ultima zi, din finala, s-a dat start televoting acum si s-a spus televoting peste 30, 45 sau 50 de minute, cand s-au anuntat rezultatele. Ce-i asta, bataie de batjocura? Alo, TVR, se aude?

Premiul de impopularitate

Nu se poate face legatura intre televoting si premiul de popularitate, dat cuiva, fara nici un fel de explicatie, posibil pe baza televotingului, ca clar acest lucru nu a fost explicat. Acel cineva este o doamna fara sare si piper, numita Annamari Dancs (foto 2).

Nu se cunosc rezultatele televotingului. Cine poate afirma, fara putinta de tagada, ca Dancs a obtinut cele mai multe voturi ale telespectatorilor? De ce nu Biondo, care face un succes de casa monstru cu “Shine”, de la lansarea acestei piese, in februarie, la Eurovision?

Sa zicem ca tante Dancs a fost votata de catre maghiarii din Romania. Ok, dar de ce ar fi votat-o acestia pe ea, si nu pe Krivach (foto 3), care este parca tot etnic maghiar si, oricum, este de asemeni ardelean si a fost mai bun decat Dancs, chiar daca a dat chix in finala?

Ce s-a petrecut in primavara, cu Eurovision, a fost parfum pe langa aceasta hotie.

Nimeni nu stie exact cine, cum, cand si in ce fel a fost contractata firma care a asigurat comunicatiile (inclusiv blestematul acesta de televoting). Iar aceasta este a doua intrebare pe care o punem. Televoting pe care romanii au aruncat bani, care li se trag din facturi la termenul scadent.

Nimeni nu stie cum au votat membrii juriului, iar aceasta este a treia intrebare. Mai ales ca regulamentul stipuleaza clar ca rezultatele acestui vot trebuie facute publice in timpul concursului. In paralel, presa a publicat ieri o poveste, despre cum au aranjat trei membri, Dida Dragan, un italian si un finlandez din juriu, cine castiga si ce, la o agapa, in dupa-amiaza dinaintea finalei.

Constatam ca a avut loc o versiune perfectionata a raptului din primavara, dar, ca sa nu mai fie nici un scandal, membrii juriului nu si-au mai prezentat public rezultatele. Ca sa nu mai avem de ce sa ne legam. Aceasta, in detrimentul unui concurent strain care era in mod evident cel mai bun, suedezii de la Biondo, care au primit pana la urma Cerbul de Argint.

Luminita Dobrescu (foto 4), primul solist roman castigator al Cerbului, se plange ca a fost dezinformata si umilita de malversatiunile organizatorului. A trimis o scrisoare vituperanta la cele onor autoritati ale statului roman, carele sa videm ce vor face.

Marina Almasan (foto 5), la emisiunea de larga respiratie culturala “Ne vedem la… Cerb!”, s-a comportat ca unul dintre culturnicii lui Ceausescu si a condus discutiile despre festival in mod vadit partinitor, cu intrebari de genul:”E bine daca Cerbul pleaca din tara?”, in sensul castigarii marelui premiu de catre un strain, care o sa plece cu masculul sub brat peste granita.

Va dati seama ce rusine, ce tragedie? Cum sa lasam noi din dinti o astfel de distinctie ilustra, ea trebuie sa ramana la noi in tara, sa tinem cu ghearele si cu dintii de dansa!

Deputatul PNL Mihai Malaimare si-a scapat (din plictiseala, poate) privirea peste una dintre serile folclorice ale Cerbului, apoi s-a enervat cumplit si, tunand si fulgerand, a anuntat pe blogul sau ca il va chema pe presedintele SRTv, Alexandru Sassu (foto 6, focul la ei), sa-l intrebe: cum a cheltuit banii? Pe puncte.

Iar aceasta este a patra intrebare. A cincea intrebare suna in felul urmator: Cum a fost posibil ca premiantii de la Cerbul de Aur sa primeasca diplome din piele de vitel, pe care numele lor si premiul obtinut au fost scrise cu litere de aur?

Era un chinez mic sub scena care, cand ii auzea pe prezentatori spunand “3Nity“, se punea pe treaba si grava numele in aur pe piele de vitel? Daca lucrurile stau astfel, singura explicatie este ca totul a fost aranjat cu ore bune inaintea finalei.

O gaura neagra de bani

Personal, as desfiinta aceasta gaura neagra de bani doua sau trei saptamani, apoi as reinfiinta-o cu oameni complet noi, adaugati celor cu adevarat competenti din TVR, pe care ii stiu bine si ii stimez, care sunt unii dintre cei mai buni profesionisti de televiziune din Romania. De fapt, ei sunt cei mai buni si este un fapt bine cunoscut ca de la ei a pornit profesionalizarea pentru televiziune a personalului tehnic si jurnalistilor de tv din toata tara.

As angaja un management privat strain, ales prin licitatie deschisa, facuta la vedere. Uitati-va ce studiouri, ce cladiri impresionante se pot vedea de pe Calea Dorobanti, cand treci cu masina, de risti sa-ti pocnesti vecinul care tine volanul in mana in fata ta, uitandu-te la cladirile bengoase ale TVR.

Uitati-va ce armata de angajati are SRTv si ce face cu ea. Uitati-va la cateva posturi private de televiziune apoi, cum lucreaza cu de cinci ori mai putini oameni, cu de zece ori mai putin spatiu de birouri si studiouri, si face treaba de cinci ori mai bine.

Acest rapt ar trebui sa ia sfarsit.

“Nu stiu ce dracului mi-a venit de m-am uitat la TVR taman la Cerbul de Aur, la care nu ma uit de cativa ani dar, repet, a fost ca sa-mi stric seara. Ce vad? Formatie de folclor. Bun. Niste insi mi-au mai explicat, fara sa ma poata lamuri, ca prezenta folclorului romanesc intr-un festival international de muzica usoara este o buna ocazie sa ne facem reclama, ca ne priveste lumea de afara. Bun. Ne facem reclama, care va sa zica.

Ce vad eu aseara? Vine una, da urata nu gluma, vorba aia: ”nu-i frumoasa, da-i urata”, si ne spune intr-o limba ruseasca, dar cu vorbe romanesti, un fel de chirilica pe moldoveneste ci urmeazi Ansamblul Joc ( accentul sovietic nu poate fi redat in scris, din pacate).

Cum ne invata pe noi Tugearu in teatru

Urata ne zice ca musai o sa vedem niste dansuri din Moldova. Navalesc in scena cam doua companii de balerini, imbracati in niste costume achizitionate de la artizanat, intind picioarele frumos, asa cum ne invata pe noi Tugearu la teatru, si mi se urca, mai nene, direct pe poante.

N-am vazut sarba moldoveneasca dansata pe poante, in opinci, de cand mama m-a facut. Ma uit ceva mai incolo, sunt si oarece rusoaice, unul imbracat cu pantaloni rosii, cam poponar dupa gesturi (scuze, mi-a venit asa, nu m-am putut controla, deh), trage un cazacioc usor, pe o melodie care aduce a ceva de pe la noi sau de pe la ei, dracu stie, urata vine iar si zici ci ni canti una la vioari cu goarni.

Vine intr-adevar una din formatie si scartaie ceva la o vioara cu goarna, cu o expresie pe fata, de parca ar fi evoluat la bara, intr-un bar cu felinar rosu, lumea urla, nu-mi dau seama daca urla la Brasov sau doar pe banda, urata se tine cu mana de microfon daca tot este acolo si ne invita sa vedem tot repertoriul absolut penibil, al unei formatii care danseaza dansuri tematice, toate cu piciorul bine intins, pas des deux, ce Doamne iarta-ma? dom’le, astia danseaza tot, si balcanici si tigani.

A, tigancile alea erau durdulii, albe, cu miscari invatate la Lacul Lebedelor, si asta m-a naucit, intindeau, dom’le, toti piciorul, de mai mare dragul.

Acum locuieşte la Milano, împreună cu partenerul ei de viaţă. Ea a fost în martie în România, la invitaţia TVR, care a celebrat atunci 40 de ani de existenţă a festivalului “Cerbul de Aur”.

SURSA: www.click.ro

Luminiţa Dobrescu, câştigătoarea trofeului Cerbul de Aur de la Braşov la prima ediţie a acestui festival, ce s-a desfăşurat în anul 1969, este nemulţumită că organizatorii marelui spectacol nu au invitat-o la ediţia din acest an.

Aceasta în ciuda faptului că au fost prezenti o serie de artişti, care au participat fără să aibă vreo legătură cu această manifestare şi chiar au fost premiaţi. Interpreta acuză organizatorii Cerbului de un complot împotriva ei.

Artista, stabilită în Italia, a trimis un memoriu preşedintelui TVR, Guvernului şi Ministerului Român de Externe. Nu am nici o simpatie pentru publicatia care are pe site-ul sau portiuni din aceasta lunga scrisoare, dar epistola Luminitei Dobrescu este importanta si ar trebui citita, facand abstractie de decolteurile lipsa care inconjoara articolul.

Citeste articolul complet pe Atac

Paranteza scurta: dupa cum se observa la linkul anterior, organizatorii nu au avut nici macar competenta elementara ca, la fiecare concurent in parte, sa constituie o pagina de html cu prezentarea sa, ca sa stim macar cine anume este, ce palmares si ce discografie are si cand s-a nascut.

Si ce profesor de cant a avut. Macar la Krivach, despre care se spune ca ar fi fost elevul Didei Dragan. Duma sa traiasca…

Actul penibil despre care vorbim s-ar fi consumat, conform ziarului “Cotidianul”, sambata pe la orele pranzului, cand trei membri ai juriului (italianul Alfredo Tisocco, finlandezul Antero Paivalainen si Dida Dragan) ar fi stabilit castigatorii .

Citeste articolul complet pe BestMusic

“Alfredo Tisocco (Italia), Antero Paivalainen (Finlanda) şi Dida Drăgan – preşedintele juriului, s-au retras într-un colţ al localului şi, într-o discuţie de aproximativ 30 de minute, au hotărât cine să ia trofeul, potrivit unor surse.

Unul dintre participanţii la discuţia în trei, finlandezul Antero Paivalainen, a mai fost implicat în 1993 într-un scandal legat de jurizare, el reuşind să-l scoată din palmares pe Laurenţiu Cazan”.

Mai tineti minte? Este vorba despre superba piesa “Say Something”, care, cred eu, daca ar fi mers la Eurovision, indiferent daca ar fi castigat sau nu, ar fi ajuns hit international. Cine a mers in locul lui Laurentiu Cazan? Dida Dragan!

“Acuze şi nemulţumiri la Festivalul de la Braşov”, este titlul articolului de azi din Evenimentul Zilei referitor la scandalul Cerbului de Aur.

“Câştigătoarea primei ediţii Cerbul de Aur, din 1969, Luminiţa Dobrescu, se numără printre cei nemulţumiţi de organizarea ediţiei din acest an. Într-un memoriu adresat conducerii TVR, aceasta se plânge că nu a fost invitată la eveniment şi că nu s-a numărat printre artiştii cărora li s-a oferit Diploma Cerbul de Aur – a 40-a ediţie“, arata EvZ.

“Cerbul de Aur merge la Brasov”, arata Romania Libera, detaliind critic: “Dati favoriti pentru locul 1, suedezii de la Biondo au trebuit sa se multumeasca doar cu Cerbul de Argint si premiul de 7.000 de euro. Piesa lor, “Shine”, si maniera profesionista de interpretare pareau sa-i dea castigatori de la distanta.

N-a fost asa. Decizia juriului a starnit insa controverse, intrucat punctajele juriului si rezultatele televotingului nu au fost anuntate ritmic (valabil atat pentru finala, cat si pentru semifinale), nefiind deloc clar cum anume s-a luat decizia“.

“Razvan Krivach, vanatorul de cerb”, titreaza ironic Gandul, aratand ca “ultima zi a Cerbului de Aur a adus cu sine şi cea din urmă driblare a regulamentului.

Aşa cum se precizează şi pe site-ul festivalului, naţiunea aflase că “Organizatorul a elaborat prezentul regulament de desfăşurare a concursului, hotărând ca numărul concurenţilor participanţi în etapa finală să fie nouă”.

La secţiunea intitulată Structura concursului, pe aceeaşi pagină de internet, se specifică, o dată în plus: “Etapa a treia – Finala – va avea loc în data de 6 septembrie 2008 în cadrul unui spectacol transmis în direct pe postul TVR1. La această etapă participă 9 concurenţi, primii trei clasaţi la finalul fiecăreia dintre cele trei semifinale”.

Cu toate astea, finala a fost disputata de zece concurenti. Care e motivatia admiterii în ultimul act al competitiei a unui competitor în plus? Organizatorii ar fi putut macar catadicsi sa justifice aceasta noua “extravaganta”.

Era foarte simplu sa pretinda ca doi competitori au obtinut punctaj identic din partea juriului si a telespectatorilor (situatie improbabila, dar posibila). Sa mimeze macar ca-si suspecteaza publicul de un IQ onorabil. Nu s-au obosit“.

“Festivalul Cerbul de Aur si-a desemnat castigatorii”, titreaza sec site-ul Antena 3. “Trupa Biondo din Suedia, favorită la câştigarea trofeului ediţiei, a ocupat locul al doilea, pentru care a fost recompensată cu 7.000 de euro“, relateaza alb sursa citata.

“Cerbul de Aur, câştigat de Răzvan Krivach”, informeaza si Adevarul, adaugand: “Nu a fost o surpriză că va câştiga un român. Chiar şi din exit-pollul realizat de TVR reieşea ca sigur acest fapt. Trofeul Cerbul de Aur le-a fost acordat lui Răzvan Krivach (foto) şi trupei sale. Formaţia Biondo din Suedia, favorită şi ea la câştigarea trofeului, a ocupat locul al doilea“.