Bine, ca Franta contesta regulile Eurovision, dupa ce a obtinut un rezultat bun, comparabil cu penibilitatea piesei de plaja, bere si stridii cu care s-a prezentat, aceasta mi se pare mai putin important.

Mult mai important mi se pare urmatorul pasaj:

Selon le groupe, dans les couloirs de l’hôtel qui accueillait les différentes délégations des pays européens à Oslo, les tractations allaient bon train. Les délégués s’échangeaient des points en passant des alliances, dénaturant ainsi le sens du concours.

“C’est un scandale ! Nous dénoncerons ces procédés lors du prochain comité de l’Eurovision”, indique Nicolas Pernikoff, directeur des variétés et divertissements du groupe.

Recunosc ca nu sunt un fan al limbii franceze, dar, dupa cate am impresia (si cred ca nu ma insel), fragmentul pe care l-am reprodus inseamna cam asa:

Conform grupului France Television, pe culoarele hotelului unde erau cazate delegatiile tarilor europene participante la concursul de la Oslo, tratativele erau in toi. Delegatiile faceau aliante si schimb de puncte, denaturand astfel sensul concursului.

” E un scandal! Vom denunta aceste procedee la viitorul comitet Eurovision”, anunta Nicolas Pernikoff, director al departamentului de divertisment in grupul France Television.

E foarte grav daca este asa. Inainte de concurs, The Guardian afirmase ca Romania, Finlanda si Rusia fac jocuri de culise si aliante. Aceste informatii ante-ludum rimeaza cu informatiile din surse franceze.

Francezii au idei fistichii. De exemplu, sa nu mai fie decat televoting. Sa ne aducem aminte ce s-a intamplat acum un an in Belgia, unde superba “Someday” a Herei Bjork a pierdut in Marea Finala in fata unei melodii mediocre, exlusiv pe televoting.

Deci nici asa nu e bine. Dar cum e bine? In primul rand, ar trebui, dupa parerea mea, eliminat cumva votul pe prietenii intertari si reciprocitati. Am avut aceasta discutie de mai multe ori cu oameni implicati in fenomenul Eurovision.

Nu cred ca actuala forma a concursului poate oferi solutii, pentru ca, chiar daca elimini miza financiara (in spatele celor pe care ii vedem se afla case de productie muzicala, care fac harcea-parcea valoarea muzicala concurente, prin interventii si presiuni enorme), tot ramane problema faptului ca orice membri ai oricarui juriu sunt oameni, sunt supusi influentelor si voteaza in functie de ele si de interesele lor.

In viziunea mea, Eurovision este un concurs muzical care a ajuns in impas.

Jimmy Jump, spaniolul care l-a intrerupt pe Daniel Diges, in timp ce canta melodia “Algo Pequenito” sambata, in finala Eurovision de la Oslo, a fost eliberat de la sectia de politie Asker Ogbaerum, dupa ce a platit o amenda de 15.000 de coroane norvegiene (1.880 de euro), informeaza website-ul ThinkSpain.

Inainte sa fie arestat, Jimmy Jump, un “invadator profesionist” de evenimente artistice si sportive, al carui nume real este Jaume Marquet Cot, isi updatase deja pagina personala de pe Facebook, cu un link la un videoclip care surprindea invazia lui.

Fanii paginii lui de Facebook au crescut ca numar in cateva ore de la 9.000 la 19.000 si in prezent se apropie rapid de 40.000. Propriul lui website a fost blocat de autoritati putin dupa ce a fost arestat.

Organizatorii norvegieni ai Eurovision au fost criticati de presa pentru lipsa de masuri de securitate.

Presa l-a numit pe Marquet nebun. Jimmy Jump a stat pe scena cel putin jumatate de minut, facand-o pe dansatorul la modul cel mai gratios si delicios cu putinta, in timp ce purta un tricou pe care isi facea reclama la propriul website, dimpreuna cu traditionala palarie rosie catalana “barretina”.  Intrarea sa pe scena a fost vazuta de 150 de milioane de oameni din intreaga lume.

Jimmy “Săritură” nu a facut nici un fel de secret din faptul ca se afla la Oslo, incarcand pe contul de Facebook poze cu el in capitala norvegiana in zilele dinainte de concurs, dar organizatorii au declarat ca nu au fost informati asupra prezentei sale in oras.

Dupa ce a fost eliberat din inchisoare, Marquet si-a petrecut ziua dand autografe si dand poze ale altor celebre “invazii” ale sale.

El neaga ca isi face numarul pentru motive politice sau economice si spune ca pentru el este modul de a-si manifesta “dorinta de a fi anti-establishment” si de “a se simti liber” pentru cateva minute.

Marquet, care s-a nascut in Sabadell (Catalunya) in anul 1974, a intrat pe teren la mai multe evenimente sportive majore, inclusiv anul trecut la finala French Open de la Roland Garros, unde a incercat sa puna traditionala “barretina” catalana pe capul lui Roger Federer.

A facut 12 luni de inchisoare pentru aceasta isprava. Inainte de aceasta, a alergat spre linia de start la Grand Prix-ul spaniol din 2004 si a intrat pe teren la inceputul celei de-a doua reprize a finalei Cupei Mondiale la rugby dintre Anglia si Africa de Sud.

Probabil ca “invazia” sa cea mai notorie a fost in timpul semifinalei Champions League din anul 2006 dintre Villarreal si Arsenal, cand a sarit pe teren si a alergat ca o pantera, inainte de a doua repriza a meciului cu un tricou al echipei sale de suflet, FC Barcelona, pe care a vrut sa-l puna pe atacantul lui Arsenal, Thierry Henry. Tricoul avea pe spate numele jucatorului si numarul acestuia, 14.

In fiecare stat cu televiziune membra EBU punctajul acordat de Vasili Telespectatorovich a reprezentat 50%, restul facandu-l punctajul acordat de un grup din Igor, Stepan, Grigori s.a.m.d. Jurizovschi (ca sa zic asa).

Acum voi vorbi despre Romania, pentru ca aici (poate ca) stim cum stau lucrurile. Nu am fost anuntati oficial cine sunt membrii juriului decat post-ludum, dupa ce s-a terminat competitia. E ca si cum in timpul unui meci de fotbal arbitru ar aparea mascat pe teren, influentand decisiv rezultatul, apoi, o zi dupa meci, i s-ar face public numele. Cand e prea tarziu si interesul scade mult.

Am aflat de pe Andrei Partos Forum ca TVR a catadicsit sa le publice numele acestor membri ai juriului din Romania, ca si felul in care au votat, pe 30 mai, exact dupa ce competitia s-a terminat si interesul pentru competitie a scazut mult, cum am explicat: Alexandra Cepraga – regizor muzical, Corina Despot – textier, Andrei Tudor – compozitor, Andrei Kerestely – compozitor şi Mihai Alexandru – compozitor şi preşedintele juriului.

Nu mai fac comentarii asupra acestor nume, ca mi-e lene. Daca nu stiti la ce ma refer, dati cautare pe site Andrei Tudor.

Nu este interzis: in ultima emisiune dinainte de saptamana de Eurovision, de pe TVR, sa apara Andrei Tudor, sa vorbeasca despre Eurovision, despre concurentii Romanii, despre orice, inclusiv despre castravetii blonzi, nemtesti din Arcadia, dar sa nu fie prezentat ca fiind unul dintre membrii juriului Eurovision din Romania?

Repet: nu este interzis, dar este normal?

Si noi de ce nu am aflat acest lucru oficial? De ce trebuie sa scormonim Internetul pentru aceasta? De ce nu ni se spune clar, tare si raspicat, ci se foloseste manipularea, dandu-se informatia post-ludum?

Un ONG

Raspunsul este simplu: EBU este o organizatie a broadcasterilor europeni si face exact ce vrea, ca si membrii sai, sub obladuirea statelor membre. EBU nu este legata de Uniunea Europeana si este un ONG, adica o asociatie a membrilor sai, televiziunile nationale.

Cum s-ar spune, este o societate non-comerciala de drept privat, care nu raspunde in fata europenilor nicicum, iar restul este vorbarie. Blablabla. Uguuguugu. Ca sa intelegem mai bine: este ca Federatia Romana de Fotbal, in care se petrec mari nelegiuiri de multa, foarte multa vreme si nu da socoteala in fata nimanui.

Cu greu reuseste DNA sa ancheteze mici portiuni din aceste nenorociri. Analogia este valabila si pentru felul cum manipuleaza si folosesc si EBU, si FRF fanii, respectiv suporterii, cu diferenta ca in fotbal acestia sunt mai organizati si uneori reactioneaza critic.

Cum a votat juriul roman

De exemplu, in Romania membrii juriului, trai neneaca, au votat cum i-a taiat capul astfel:

Semifinala 2:
Ucraina – 1 punct, Croatia – 2 puncte, Georgia – 3 puncte, Azerbaijan – 4 puncte, Israel – 5 puncte, Turcia – 6 puncte, Cipru – 7 puncte, Irlanda – 8 puncte, Armenia – 10 puncte, Danemarca – 12 puncte

in Finala:
Azerbaidjan – 1 punct, Islanda – 2 puncte, Israel – 3 puncte, Portugalia – 4 puncte, Albania – 5 puncte, Armenia – 6 puncte, Turcia – 7 puncte, Ucraina – 8 puncte, Belgia – 10 puncte, Danemarca – 12 puncte

Cumulat cu Televotul (date pe care nu le avem – explica autorul postarii de pe forumul amintit) notele Romaniei din finala au aratat asa:
Danemarca 12, Moldova 10, Turcia 8, Grecia 7, Armenia 6, Ucraina 5, Belgia 4, Germania 3, Spania 2, Albania 1.

De ce, Darie? De ce?

La prima vedere, ai tendinta sa tragi concluzia: da, bine, hai la culcare, ca m-au plictisit astia cu prostiile lor. Dar nu, ia mai uita-te odata la note! Hai sa comparam notele acordate in semifinala a doua cu cele din finala, pentru aceiasi concurenti.

De ce Ucraina, care a luat un punct (UN SINGUR PUNCT!) in semifinala a luat opt puncte in finala? Brusc, aceiasi membri ai juriului au avut o revelatie si baaaang! – si-au dat seama? De ce, Darie, de ce?

La fel, ma intreb cum a cazut Cipru de la sapte puncte in semifinala la nici un punct in finala? Darie, de ce?

Unde s-a evaporat Irlanda, de la cele opt puncte pe care le obtinuse in semifinala? A cazut valoric brusc, in ochii juriului, in numai doua zile? Darie, ce faci? Armenia de ce a luat 10 puncte in semifinala si numai sase in finala? Singura constanta este Danemarca. Aici, da, totul este ok, dar in rest miroase urat. Urat de tot. Pfuuuu! Ce duhoare vine-n jos pe Pangratti, Darie…

Cifrele nu se inchid nici cand analizam corelarea rezultatului cumulat televot + votul juriului. Sa o luam pe rand: Danemarca, ok iarasi, a obtinut 12 puncte si din televoting, pentru ca…

12 puncte (televoting) + 12 puncte (juriu) = 24 de puncte

24/2 = 12 puncte

In schimb, Moldova cum pulpana lui Parpangel Klingonianul a facut 10 puncte, daca nu a luat nici un punctulet de la juriu? Nu stim, este de neexplicat. Sa presupunem (si este foarte rezonabil) ca televotingul a dat pentru Moldova 12 puncte. Hai sa facem matematica de clasa a cincea:

x + 12 = 20 de puncte

20/2 = 10 puncte

Cat este atunci x? Raspuns:

x = 8 puncte

Carevasazica: pentru ca rezultatul cumulat sa fie 10 puncte pentru Moldova, juriul ar fi trebuit sa acorde Moldovei exact opt puncte. Unde sunt aceste puncte? Iata frauda. De ce, Darie?

La fel, Grecia nu putea sa ia pe rezultatul cumulat sapte puncte, decat numai daca televotingul s-ar fi diloxat brusc si i-ar fi decernat lui Giorgios Alkaios si prietenilor sai 14 puncte cu coronita:

14/2 = 7 puncte

Iata frauda. Hello! Membri ai juriului, de cand s-a terminat gimnaziul ce note ati luat pe la mate? Nu de alta, dar ati zbarcit-o rau de tot. Ia explicati-mi voi, copii, cum a luat Albania in finala un punct, daca juriul a punctat pentru melodia concurenta a Tiranei 5 puncte? Exista o singura explicatie logica:

5 - 3 = 2 puncte

2/2 = 1 punct

Adica: Albania a luat din televoting… -3 puncte! Iata frauda. Vorba lui Toma Caragiale sau Ion Luca Caragiu (nu mai stiu sigur, de cand umbla astia cu Eurovizionu’ prin Carpati): “Din aceasta dilema nu veti iesi!”.

Noi, romanii, suntem specialisti in a ne da singuri in cap si a ne califica fara sa ne-o ceara nimeni ca fiind lenesi, prosti, ticalosi, hoti si, pe cat posibil in orice domeniu, slabi, necompetitivi, incapabili.

Chiar si cand Romania, prin reprezentantii sai, reuseste ceva grozav, avem grija imediat sa o sucim ca pe Dambovita si sa spunem: da, aceasta a fost o victorie, dar in rest e jale, durere si naframa.

Exemplu: clasarea Romaniei, la Mondialul din Statele Unite, in primele cinci forte fotbalistice din lume. Imediat dupa acest mare succes, care nu a dus la o victorie (pentru ca nu am castigat Cupa Mondiala, asa ar trebui sa gandim daca am avea psihologia invingatorului), au aparut cel putin trei categorii de insi care au intelectualizat frana pe care ne-o punem singuri mereu in creiere.

Primii au fost cei care au spus ca am avut noroc, ca echipa a jucat defensiv si a beneficiat de o bafta chioara. Altii au spus ca oricum asta e o minune, un lucru care se petrece odata la nu-stiu-cate decenii, pentru ca nu suntem asa de buni cum ne-am clasat. Ultimii au facut filosofie, teoretizand asupra faptului ca asa este romanul si ca nu avem ce face, asta e soarta noastra.

Ceea ce au cartit acesti oameni inteligenti s-a adeverit, pentru ca am afirmat continuu ca asa stau lucrurile si ne-am impregnat cu neputinte: in anii urmatori nu am incetat sa jucam tot mai defensiv; de atunci “minunea” nu s-a mai petrecut; resemnarea mioritica ne-a curpins si acolo suntem acum.

De aceea, cand am iesit pe locul al treilea la Eurovision, in loc sa fim lucizi si sa vedem partile bune si cele rele (cum am incercat permanent pe acest site), reflexul de gandire al invinsului ne-a determinat sa spunem: pentru noi, la cat de prapaditi suntem, e o victorie si un mare succes!

Gustul amar…

… pe care il simt este dat de faptul ca peste noi a iesit invingatoare o melodie slaba, interpretata penibil.

Eu cred ca este foarte frustrant pentru Paula sau pentru Ovi sa faci demonstratie de forta si de meserie, la modul impecabil in care au facut-o ei, iar apoi sa te trezesti ca deasupra ta s-a clasat o fetiscana lipsita de talent, care interpreteaza un nimic muzical.

Si care se prezinta la conferinta de presa a invingatorului de parca ar fi sub influenta marijuanei.

Trebuie insa, cred eu, sa intelegem cat de mare a fost frustrarea Annei Bergendahl din Suedia, atunci cand nu a ajuns in finala cu o melodie care nu rupea, dar care merita sa fie in primii 25, si nu numai.

Incerc sa pricep ce se petrece acum in mintea lui Didrik Solli-Tangen, dat printre favoriti, constient de valoarea piesei si de calitatea exceptionala a interpretarii, care s-a trezit clasat pe locul 20 in Europa, cu… 35 de puncte.

Probabil ca renunta la ideea trasnita de a mai canta altceva decat muzica de opera, care probabil ca-i flutura prin minte, gandindu-se sa se afirme pe pattern-ul lui Andrea Bocelli.

Ce s-o fi petrecut cu Niamh Kavanagh nu ma intreb, pentru ca aceasta este prea experimentata si consacrata ca sa mai aiba probleme de discernamant si traseu in cariera, dar totusi mi se pare penibil ca s-a clasat pe locul… 23, cu 25 de puncte batute pe muchie.

In aceeasi situatie este Cipru (locul 21 cu 27 de puncte), Islanda (locul 19 cu 41 de puncte), precum si celalalt mare favorit valoric alaturi de Norvegia, Spania (locul 15 cu 68 de puncte), care poate ca mai cadea cateva locuri daca nu avea bafta chioara sa-i intre pe scena Jimmy Jumper.

Organizatorii de Eurovision din Norvegia, Suedia, Irlanda, Cipru, Islanda si Spania cred ca sunt acum extrem de suparati. Eu in locul oricarui organizator national mi-as pune urmatoarea problema, pe care au avut-o in cap, la timpul lor, italienii: pentru ce anume am dat bani si am mizat pe muzica de buna calitate?

Singurii dintre marii favoriti care s-au scos cat de cat cred ca sunt danezii, clasati sub Romania, pe locul 4. Este o expresie foarte fidela a felului in care sunt batjocoriti oamenii valorosi astazi, precum si cei care ii promoveaza pe acestia, si unii si altii meritand respectul nostru si gloria (artistica, in acest caz), si unii si altii primind otrava si venin.

Gustul dulce…

… al succesului este ca am reusit sa fim foarte sus, atat de sus, cu o sumedenie de state concurente reprezentate de melodii foarte valoroase. Este insa un gust dulceag, pentru ca, asa cum se poate vedea aici, votul a fost si anul acesta in mare masura unul politic, bazat in buna masura pe prietenii intertari, acest lucru mai mult ca sigur alterand ordinea fireasca (adica valorica) a clasamentului concursului.

Este un gust dulce totusi, pentru ca Romania a fost dintre statele care a luat multe puncte de la tari cu care nu se poate spune ca are prieteni sau relatii de rudenia, asa cum de la multe alte state a luat sistematic putine puncte, dar importante, care s-au adunat constant.

In total, este vorba despre puncte adunate din 29 dintre cele 38 de tari participante la Eurovision: constanta a fost marea calitate a felului in care a fost votata Romania anul acesta.

Mi s-a spus cu tupeu intr-un comentariu sa ma trezesc la realitate, ca Eurovision nu este un concurs de muzica, ci unul politic, intre state. Ok, daca este intre tari si e politic, eu propun ca in fiecare an vreo cincizeci de state sa-si trimita reprezentantii, care sa nu faca nimic si sa fie votati de tari prin televoting. Nimic mai mult.

Daca acesti reprezentanti sunt alesi pentru ceea ce canta, atunci este un concurs muzical. Daca este un concurs muzical, atunci trebuie sa castige cel mai bun, nu cel mai slab, ori aproape acela, asa cum s-a intamplat.

Gustul cel mai dulce in are acum Marina Almasan, care cu siguranta, daca este pe competenta, va organiza si anul viitor Eurovision, in pofida faptului ca a facut o multime de greseli, in cap cu rescrierea ultranationalista a Regulamentului si terminand cu faptul ca nu l-a respectat, asa cum se stie.

Aceasta este scena serii in marea finala Eurovision. Este vorba despre cercopitecul (despre care vorbeam aseara, in comentarii, cu un cititor) care a urcat pe scena, facandu-se membru al grupului de patru balerini ai lui Daniel Diges si maimutarindu-le acestora baletul.

Oricum, trebuie sa remarcam ca Daniel, actor de meserie, se descurca perfect, chiar daca, atunci cand esti deja avizat, il vezi cum rade si asta se simte in glasul sau.

Aceasta este motivatia repetarii evolutiei Spaniei in finalul show-ului. O motivatie pe care comentatorii TVR trebuiau sa o prinda din zbor, pentru ca ei nu scriau live commentary pe website-urile proprii.

Nu, eu cred ca defapt acest Jimmy Jump, cum a fost rapid botezat el, este Rodolfo Chikiliquatre de anul trecut sau acum doi ani, pus de actorul Diges sa maimutareasca din coregrafie, ca sa mai poata canta inca odata si la sfarsit, hi-hi!

Uitati-va cu cata gratie se insereaza tipul fix in mijlocul echipei lui Diges, de parca ar fi acolo de cand lumea. Si ridica mainile in sus ca Diges, exact odata cu acesta. Este de groaza. rar mi-a fost dat sa vad un asemenea spectacol.

~Lena, la conferinta de presa a invingatorului Eurovision~
Hi! Hello! My name is Lena. I’m 19 from Hannover. Today I have won. The Eurovision song contest. How legendary is that? And after that she’s completely freaking out!

Briliant, Lena! Cum ai avut ocazia ti-ai si dovedit inteligenta indiscutabila. Sa vorbesti cat mai mult in continuare…

Ani in sir, Germania nu a primit puncte aproape de la nimeni in concursul Eurovision si s-a clasat cu consecventa pe ultimele pozitii, ca rasplata pentru muzica execrabila cu care a inteles sa se prezinte la acest concurs european.

Aceasta in conditiile in care nemtii au muzica foarte buna pe toate stilurile posibile, de la muzica progresiva (sunt cateva semintii in lume care au reusit sa impuna subgenuri ale muzicii progresive; KrautRock-ul inseamna, in mare, rock progresiv teuton; mai exista: CanterburryRock, care e un atribut al britanicilor; Italian Symphonic Prog si ZeuhlRock – un stil muzical aparte, creat de grupul francez Magma), ce sa mai discutam despre toate genurile de rock posibile, Pop, Avantgarde, Blues, Jazz.

Cred ca anul trecut, cand s-au facut de panarama cu Jade si Andrew Lloyd-Webber, britanicii au avertizat inainte de concurs ca, daca se mai claseaza pe locuri penibile ochiului, se vor retrage din Eurovision. Si, in consecinta, concursul il va pierde pe unul dintre cei patru mari sponsori, care din anul 2000 se califica direct in finala.

Rezultatul a fost ca schelalaiala lui Jade s-a clasat subit, fara nici o explicatie logica, pe unul dintre primele locuri. Nu cumva si anul acesta s-a produs ceva asemanator? Nu cumva a fost randul Germaniei sa arate pisica spre EBU?

Cert este ca, asa cum arata un comentator la postarea precedenta si cum am semnale si din alte tari europene, ca si de la un prieten, victoria nedreapta a Lenei-care-nici-nu-stie-pe-ce-lume-traieste si considera ca aseara i s-a intamplat un lucru absolut freaky (!?&$*@) a fost si rezultatul unei campanii de marketing agresive.

Aflu ca un car de emisie german a transmis zilnic de la Oslo stiri despre intergalaptica Lena, care-i si intrece. Foarte bine, inseamna ca nemtii au bani de aruncat pe fereastra in timpuri de criza. Ii felicit! It’s really freaking! – ca sa parafrazez din clasicii in viata.

Mai aflu ca in Occidentul european, cand dadeai pe un post de radio, te intoxicai nonstop cu sateliti. Mai sunt informat ca discotecile au băhnit cu spor pe ritmuri pline de cuvantul magic “love”, care s-a mai demonetizat putin astfel in mintea tinerilor, ca si-asa nu prea mai stiu ei ce inseamna aceea, la cat de bombardati cu cretinisme sunt.

Putem si sa aflam care sunt statele in care Lena a fost promovata agresiv daca ne uitam putin la situatia voturilor. In timpul prezentarii punctajelor, am completat un tabel incluzand: primele trei pozitii, apoi punctajul acordat pentru Romania, Moldova si celelalte preferate ale mele, care au primit incredibil de putine puncte, ca Norvegia, Danemarca sau Spania.

Voi analiza acum numai cine a dat jignitor (sau rusinos) de multe puncte Germaniei, avand in vedere calitatea execrabila a melodiei. Carevasazica statul (punctajul – explicatie posibila):

Irlanda (8 – marketing, discoteci, radiouri – MDR);

Serbia (8 – in Serbia traiesc multi germani);

Albania (10 – antrenorul nationalei de fotbal e german);

Turcia (10 – pe bune – in Germania traiesc foarte multi turci);

Bosnia (8 – si in Bosnia traiesc multi germani, comunitatea de acolo e bine cunoscuta);

Finlanda (12 – MDR);

Slovenia (10 – poate ca sunt filogermani; explicatia ar putea fi valabila si pentru sarbi, si pentru sarbii bosnieci, dar atunci e de neinteles de ce croatii nu au dat multe puncte Germaniei);

Grecia (12 – si grecii sunt filogermani, iar antrenorul nationalei este neamt, Otto Rehhagel, Dumnezeu sa mai priceapa…);

Danemarca (12 – MDR);

Spania (12 – si spaniolii sunt filogermani, MDR);

Slovacia (12 – aici e pe bune, slovacii chiar sunt sub influenta puternica germanica, dar bulgarii de ce n-au votat cu Germania?);

Letonia (12 – iar e pe bune, stat sub influenta germanica);

Norvegia (12 – MDR);

Lituania (10 – idem Letonia);

Elvetia (12 – la fel, e pe bune, sunt mare parte dintre ei chiar germani);

Belgia (10 – flamanzii sunt de asemenea sub influenta germanica) si gata, ca m-am saturat de statistica asta!

Oricum, rezultatul este ca o tampenie anti-muzicala, in care solistoasa inlocuieste interpretarea cu semi-gafaituri pe cuvintul love, va face vanzari masive in Europa in perioada urmatoare.

Si ne mai miram ca de-a lungul si de-a latul continentului cresc pusti decerebrati, cu care nu te poti intelege…

Este o performanta care se datoreaza in primul rand excelentei prestatii a Paulei Seling si a lui Ovidiu Cernauteanu, care au reusit sa scoata bronzul dintr-o piesa construita.

Ca interpretare, Paula si Ovi au fost sus, sus de tot, asa cum, din punctul meu de vedere, anul acesta a castigat o piesa banala, plictisitoare, pe care o vom uita-o foarte rapid, “Satellite”, interpretata de o fetiscana lipsita de har, care raspunde pe strada daca o strigi pre numele sau, Lena.

In cursul acestei nopti, voi reveni cu analiza felului (absolut fara nici un fel de legatura cu valoarea pieselor) in care s-a votat anul acesta. Svante Stockselius sa traiasca!

De altfel, atunci cand era gata sa intre el pe scena, norvegienii au pus o melodie, de ziceai ca se apropie amenintator Darth Vader. Tocmai in aceste conditii, in care au fost mai multe voturi decat oricand pe prietenii (plus fenomenul petrecut cu Germania, pe care voi incerca sa-l explic logic), performanta alor nostri este remarcabila.

Felicitari! Multe, multe felicitari si trebuie sa recunosc ca m-am inselat.

Acesta este un avantaj enorm acordat unuia dintre granzii concursului. Nu stiu care este motivul, dar acesta ar putea fi modul in care aceasta nestemata muzicala sa castige.

Rezultatul este ca la cei doi interpreti de culoare ai gazdelor, de dupa terminarea votului, bodyguarzi extrem de agresivi, cu castile pe urechi, iau cu fulgi insii din multime care ar putea sa intersecteze traseul facut prin public de solisti.

live commentary

1. Azerbaijan – SaFura, “Drip Drop”

SaFura este peste melodia pe care o interpreteaza, care are o secventa de refren (cu jocul de sonoritati din secventa “drip-drop”) foarte reusita, in rest fiind construita pe principii tipice R&B-ului american.

Cred ca melodia este in acest moment supraapreciata totusi. Vom vedea ce va iesi la vot. Se pare ca a castigat a doua semifinala. Din punctul meu de vedere inexplicabil.

2. Spania – Daniel Diges, “Algo Pequenito”

Extraordinara aceasta melodie. Avem parte de un regal muzical cu aceasta melodie si cu cea a Norvegiei. Nu stiu insa ce impact va avea la fanii Eurovision aceasta melodie superba, interpretata fara greseala.

In cazul lui Diges, a fi prezent numai in finala este un dezavantaj, pentru ca nu are timp sa fixeze melodia in mintile iubitorilor de muzica.

3. Norvegia – Didrik Solli Tangen, “My Heart Is Yours”

Urmeaza urmatoarea mare reusita creativa a acestui concurs, de anul acesta. “My Heart Is Yours”, o balada pop superba, care iti ridica parul pe tine. Observ mici inexactitati de ordinul comelor si la Didrik, ca si la Daniel Diges, probabil din cauza emotiei.

Aceasta melodie trebuie sa joace in liga mare a primelor clasate. E construita pentru acest scop si e deja un hit. Absolut grandios!

4. Moldova – Sunstroke Project & Olia Tira, “Run Away”

In spatele acestei melodii de discoteca se observa cu usurinta o mare cantitate de cunoastere muzicala si mult cosmopolitism benefic. Ca prezenta scenica, moldovenii nostri sunt peste regiunea geografica pe care o reprezinta. Cei doi solisti au calitati vocale remarcabile si ma impresioneaza in mod deosebit vocea baiatului.

Melodia nu este insa printre preferintele mele si, ca si in cazul Romaniei, mult din efectul obtinut este datorat profesionalismului interpretarii, ca si in cazul cuplei Paula & Ovi.

5. Cipru – Jon Lilygreen & The Islanders, “Life Looks Better In Spring”

Insularii galezi ce reprezinta Ciprul anul acesta au venit la Eurovision cu o melodie din eposul baladelor pop anglo-saxone. Incerc sa ma gandesc cu ce trupa foarte buna seamana John Lillygreen & The Islanders si deocamdata imi vine in minte numai Wet Wet Wet.

Sunt insa convins ca este vorba despre un curent muzical, de un grup de band-uri. Cat despre Lilygreen, apoi canta excelent baiatul.

6. Bosnia & Herzegovina – Vukašin Brajic’, “Thunder And Lightning”

O melodie draguta, insa eclipsata de precedentele (cel putin) trei concurente, Norvegia, Spania si Cipru. Tema este mai putin emblematica si originala decat altele aflate in proprietatea unor melodii concurente anul acesta.

7. Belgia – Tom Dice, “Me And My Guitar”

O melodie de aceeasi factura si venita din acelasi spatiu cultural ca in cazul reprezentantilor Ciprului prezinta in concurs Belgia, cu flamandul Tom Dice. Arderea interioara melodica este insa inferioara celei de la precedenta piesa la care ma raportez.

8. Serbia – Milan Stankovic’, “Ovo Je Balkan”

Melodia sarbului Milan Stankovici, care falfaie cu vocea peste ton (fara scuze), probabil din cauza emotiei, a inceput sa ma plictiseasca. Nu pentru ca nu ar fi frumoasa. Ba chiar sectiunea de alamuri de dupa refren, facand fundalul sonor, este placuta, tipica Bregovic.

In ansamblul sau, aceasta melodie este un compromis muzical, facut comercial spre a vinde bine la occidentali. Nu ma asteptam de la Goran sa prefere compromisul exaltatiei.

9. Belarus – 3+2, “Butterflies”

“Zburatoare de unt” sau “Untul zboara” – aceasta melodie a rusilor albi de la Minsk mi se pare una dintre cele mai slabe compozitii din finala. Imi atinge coarda sensibila faptul ca unul dintre baieti se numeste Ninel Karpovitch, ceea ce ma duce cu gandul ca ar putea fi din romani rataciti prin Belarus.

Melodia este un imn simplu, dar tin minte un alt imn pe care l-am ascultat anul acesta: “Come As One”. Stiu, sunt subiectiv, dar sunt si constient de aceasta.

10. Irlanda – Niamh Kavanagh, “It’s For You”

Lui Niamh “i-am cam fugit vocea” joi, cum spune Leonard Miron si pot confirma acest lucru. Melodia aceasta este o a doua balada irlandeza, dupa piesa cu care s-a prezintat Norvegia. Hopa, iar am auzit niscaiva imperfectiuni!

Nu prea are Niamh la ea controlul pe acuratetea vocii in registru acut. Oricum, este mai relaxata decat in semifinala. Acum sa te vad, Niamh, la modulatie. Calca putin pe voce la acute si se aud niste come sub ton, dar se descurca foarte bine.

11. Grecia – Giorgos Alkaios & Friends, “OPA”

Din punctul meu de vedere, fara istoric. Nu ma intereseaza prizele de karate-do pe care le caricaturizeaza pe scena, imbracati in alb ca niste arhangheli. Sabiile, baieti, n-ati inteles inca nimic din criza si v-ati uitat sabiile de recuzita la Atena (HU!).

12. Marea Britanie – Josh Dubovie – That sounds good to me

Alaturi de melodia din Belarus, una dintre cele mai slabe prezente din finala. Ba chiar mai slaba decat a belarusilor. Am fost intrebat de cineva ce inseamna aceea “muzica tuntz”. Este muzica disco la care in permanenta in spate se aude o ritmica din percutie, care face asa: tuntz-tuntz-tuntz…. Ca sa nu mai vorbesc ca falseaza si backing-vocals-ul e dezacordat, de ma dor timpanele.

13. Georgia – Sofia Nizharadze, “Shine”

Sofia are o voce mult mai buna decat melodia. Cum am mai explicat, sunt roman si prin urmare am pretentii mari de la o melodie numita “Shine”.

Este totusi un progres: faptul ca anul acesta avem o mare concentratie de voci feminine foarte valoroase. Asa de valoroase ca nu au existat destui compozitori pe masura lor.

14. Turcia – maNga, “We Could Be The Same”

Eu cred ca aceasta este una dintre surprizele acestei melodii, dupa ce ani in sir Turcia m-a intoxicat cu anti-muzica, culminand cu horror-ul Dum-Tek-Tek de anul trecut.

Aceasta melodie face parte, alaturi de multe altele, din slotul gros de piese bune pe care le-am remarcat inainte de concurs si carora le-am dedicat postari distincte.

15. Albania – Juliana Pasha, “It’s All About You”

O alta melodie surprinzatoare este cea care reprezinta anul acesta Albania, complet desprinsa de cultura revoluta cu care ne-a obisnuit in anii trecuti. Si da, Leo Miron are dreptate: vocea fetei seamana in armonii cu cea pe care o poseda Anastacia.

In schimb, melodia nu este foarte originala si vine dintr-o intreaga specie de muzica, din care pot aminti, de exemplu, “Knock On Wood” a americancei “Amii Stewart”.

16. Islanda – Hera Björk, “Je Ne Sais Quoi”

Hera Bjork umple scena (si nu ma refer la dimensiunile ei fizice, ci la frumusetea si prestanta interpretarii). Si aceasta melodie (am obosit sa o tot scriu) nu este foarte originala si nu iese dintr-o anumita arta reproductiva si multiplicativa tipica vremurilor noastre.

17 . Ucraina – Alyosha, “Sweet People”

Alyosha probabil este cea mai mare surpriza placuta din aceasta seara pentru mine. A aparut din nimic, dupa un concurs cu mare scandal la nivel national si canta exceptional. Iar melodia (o repet mereu, pentru ca mi se pare un lucru foarte interesant) este adusa direct din eposul AlternativeRock, in care canta Bjork (si ma refer la Bjork Guðmundsdóttir de data aceasta).

18. Franta – Jessy Matador, “Allez Olla Olé”

Fara cuvinte. Sub orice critica. Paula si Ovi sunt avantajati de aceasta melodie premergatoare foarte-foarte slaba.

19. Romania – Paula Seling & Ovi, “Playing With Fire”

Interpretare absolut perfecta. Inca odata remarca calitatile vocale si stiinta de cant, care fac toate paralele si transmit mult mai mult decat poate melodia. Se pare ca avem o cadenta a Paulei, inainte de final, care este foarte apreciata de public, care striga la nota imposibila scoasa de Paula Seling.

Iar cameramanii si, in general, echipa de la Telenor, cu profesionalismul ei incredibil, ofera exact aceeasi prestatie ca in semifinala, cu o punctualitate matematica. O prestatie care ii avantajeaza mult pe concurentii nostri.

20. Rusia – Peter Nalitch & Friends, “Lost And Forgotten”

La fel cum ne-a avantajat faptul ca inaintea noastra au fost penibilii francezi, ne dezavantajeaza foarte mult faptul ca dupa noi este frumoasa balada ruseasca a lui Peter Nalitch, care are charisma si canta foarte bine, cu o voce excelenta.

21. Armenia – Eva Rivas, “Apricot Stone”

O melodie care debuteaza cu o strofa foarte frumoasa, iar la refren cade in locuri comune muzicale. Eva Rivas canta foarte bine si salveaza mult cu expresivitatea sa deosebita. S-a “guruit” putin la voce, ca tuba, in final, ca si in semifinala.

Sunt atat de multe piese care anul trecut ar fi fost printre favorite, iar anul acesta vor trebui sa se claseze pe pozitii foarte joase, fata de locul meritat in alti ani…

23. Germania – Lena, “Satellite”

Sincer, chiar daca o fi favorita aceasta melodie, mi se pare o pacaleala muzicala. Probabil ca a fost promovata intens prin cluburi si este fixata in mintile eurovisionistilor de pana la 16 ani de ceva timp, de are un astfel de succes. Hannah Montana rullez! Anormal fata de valoarea scazuta a melodiei.

22. Portugalia – Filipa Azevedo, “Há Dias Assim”

O alta melodie lipsita (de data aceasta complet) de originalitate, cantezuita de o fata care a ascultat prea mult R&B la viata ei, apoi nu a stiut sa-si deschida noi orizonturi muzicale.

Pacat, pentru ca Portugalia inseamna si tara Amaliei Rodrigues. Si nu numai.

24. Israel – Harel Skaat, “Milim”

Reprezentantul Israelului a fost protagonistul celei mai vizibile falsari din semifinale. Melodia este frumoasa, dar nu foarte originala. Voi fi foarte atent in finalul acestei melodii, sa vad daca omul duce pana acolo unde trebuie sa ajunga, pentru ca partitura solo este extrem de pretentioasa si plina de volute si puncte de inflexiune vocala.

Nu, clar, vocea acestui solist nu are registru interpretativ pana acolo pana unde ar fi trebuit sa aiba, dupa cum a fost scrisa melodia. Nu are ambu=itus decat cu un semiton mai jos decat nota pe care trebuie sa o atinga. Eu cred ca aceasta este o mare greseala de compozitor, care trebuia sa aleaga efectiv un alt solist.

25. Danemarca – Chanée & N’evergreen, “In A Moment Like This”

Urmeaza danezii, iar N’evergreen intra cu o falsare. Apoi se vadesc la fel de clar ca de obicei inexactitatile de interpretare la Chanee, pe notele grave. Totul intra in regim de turbo la refren. Piesa devine frumoasa, se deschide. “Slagaroasa”, vorba lui Leo Miron.

1. Azerbaijan – SaFura, “Drip Drop”

2. Spania – Daniel Diges, “Algo Pequenito”

3. Norvegia – Didrik Solli Tangen, “My Heart Is Yours”

4. Moldova – Sunstroke Project & Olia Tira, “Run Away”

5. Cipru – Jon Lilygreen & The Islanders, “Life Looks Better In Spring”

6. Bosnia & Herzegovina – Vukašin Brajic’, “Thunder And Lightning”

7. Belgia – Tom Dice, “Me And My Guitar”

8. Serbia – Milan Stankovic’, “Ovo Je Balkan”

9. Belarus – 3+2, “Butterflies”

10. Irlanda – Niamh Kavanagh, “It’s For You”

11. Grecia – Giorgos Alkaios & Friends, “OPA”

12. Marea Britanie – Josh Dubovie – That sounds good to me

13. Georgia – Sofia Nizharadze, “Shine”

14. Turcia – maNga, “We Could Be The Same”

15. Albania – Juliana Pasha, “It’s All About You”

16. Islanda – Hera Björk, “Je Ne Sais Quoi”

17 . Ucraina – Alyosha, “Sweet People”

18. Franta – Jessy Matador, “Allez Olla Olé”

19. Romania – Paula Seling & Ovi, “Playing With Fire”

20. Rusia – Peter Nalitch & Friends, “Lost And Forgotten”

21. Armenia – Eva Rivas, “Apricot Stone”

22. Portugalia – Filipa Azevedo, “Há Dias Assim”

23. Germania – Lena, “Satellite”

24. Israel – Harel Skaat, “Milim”

25. Danemarca – Chanée & N’evergreen, “In A Moment Like This”

Germanca Lena, cu piesa “Satellite”, mi se pare cel mai mare pericol si cea mai importanta amenintare la adresa muzicii de buna calitate. Clipul video oficial are 5 milioane 204.000 vizionari pe YouTube!

Este considerata marea favorita pentru motivul absolut cretin ca… este melodia in care se spune de cele mai multe ori cuvantul love!

Este ultima (sau una dintre ultimele) reduta (redute) ale muzicii de proasta calitate, cinice, lipsite de simtire, in care o fetiscana cu scoci pe corzile vocale in loc de voce incearca sa pacaleasca muzica, folosind de foarte multe ori cuvantul magic love. Bine ca este printre ultimele care intra in concurs.

Nu cred ca au ce cauta in finala:

♦ Harel Skaat din Israel, care a falsat ingrozitor in semifinala, chiar daca a fost votat de toti evreii din intreaga lume;

♦Filipa Azevedo din Portugalia, despre care nu am efectiv ce sa spun, in afara de mentionarea faptului ca se straduieste din rasputeri sa pastiseze R&B-ul american de la Aguillera & Co.;

♦Jessy Matador din Franta, care a aterizat de pe plajele africane, fara nici o legatura cu muzica dincolo de discoteca de langa malul oceanului (oricarui ocean), unde cu certitudine va avea succes;

♦Josh Dubovie din Marea Britanie, care nu transmite absolut nimic, dar absolut nimic si canta de n-ar mai canta, fara ambitus, fara volum, fara personalitate, muzica tuntz in stare pura;

♦3+2 din Belarus, care s-au transformat degeaba din omizi in fluturi, ca tot nu ma intereseaza ce canta;

♦ Girgios Alkaios din Grecia, care au uitat sa-si aduca sabiile cu ei pe scena (hu!).

Imi pare rau de Aisha din Letonia, care mi-a placut in mod deosebit, precum si de Anna Bergendahl din Suedia, care nu m-a impresionat din cale afara, dar pe langa violatorii de euglene verzi nevinovate care s-au calificat…

Favoritii mei sunt

♦Didrik Solli-Tangen si Daniel Diges (pe picior de egalitate, pe prima pozitie, cu doua melodii fabuloase, insa de facturi diferite, intre care nu ai cum sa alegi);

♦Chanee & N’evergreen si Niamh Kavanagh (iarasi pe picior de egalitate). Danezii canta o melodie din care refrenul este foarte important, iar strofa un apendice, care aminteste, in metrica basului, de hitul “I’ll Be Watching You” al grupului The Police. Niamh vine cu o melodie asemanatoare ca spirit cu balada pop a lui Didrik, dar mai putin charismatica si magnetizanta decat aceasta.

♦Urmeaza un slot gros de melodii si de interpreti cu diferite calitati si defecte, printre care si concurentii nostri. Valoric, melodia noastra este inferioara multor compozitii, dar profesionalismul deosebit al cuplei Paula & Ovi ridica mult piesa, ca impact.

Primii intrati pe scena sunt clar favorizati

Marea tampenie (nu greseala, nu eroare, efectiv tampenie) pe care au facut-o anul acesta organizatorii (si in Romania, si la nivel european), este inceperea votarii odata cu inceputul interpretarii primei piese si terminarea votului la un sfert de ora dupa terminarea ultimei melodii.

Argumentele mele sunt urmatoarele:

♦oricat de decisi ar fi votantii care deja si-au ales piesele preferate, grosul lor voteaza in timp ce isi aud piesa sau piesele favorite sau si mai probabil imediat dupa, nu inainte, iar votantii indecisi se afla sub impactul uneia dintre primele melodii reusite, voteaza, in acest timp le scade atentia, concentrarea, iar in a doua parte a cantarii deja s-au plictisit si nu mai voteaza;

♦votul multiplu accentueaza decalajul care apare intre unii concurenti si altii.

Haideti sa ne gandim la urmatorul scenariu: de cate voturi ai nevoie ca sa castigi Eurovision cu orice piesa? Bun, acum sa impartim numarul estimat de voturi necesare, din experienta anilor trecuti, la numarul de voturi pe care le poti da de pe un telefon.

Ce se intampla daca un concurent investeste in cartele preplatite, pe care le distribuie de-a razna prin Europa? Concurentul respectiv, indiferent cum canta, castiga? Raspuns corect: are mari sanse.

Oricum aceasta metoda de fraudare a rezultatului se putea folosi si pana anul trecut, dar acum, cand nu mai esti limitat la a vota o singura data de pe un telefon, lucrurile pot capata dimensiuni grotesti.

Svante Stockselius, vechiul nostru prieten, dimpreuna cu scornelile sale sa traiasca…

Georgia – Sofia Nizharadze, “Shine”

Ucraina – Alyosha, “Sweet People”

Turcia – maNga, “We Could Be The Same”

Israel – Harel Skaat, “Milim”

Irlanda – Niamh Kavanagh, “It’s For You”

Cipru – Jon Lilygreen & The Islanders, “Life Looks Better In Spring”

Azerbaijan – SaFura, “Drip Drop”

Romaniaaaaaaa! – Paula Seling & Ovi, “Playing With Fire”

Armenia – Eva Rivas, “Apricot Stone”

Danemarca – Chanée & N’evergreen, “In A Moment Like This”

Va vine sa credeti ca ma bucur? In pofida a ceea ce am scris, am stat sub tensiune si nu pot sa va spun ce anume am facut aici, in timp ce scriam. Ma bucur sincer. Paula Seling si Ovi merita calificarea in finala. Inseamna ca au reusit totusi sa atraga atentia. Acum sa vedem ce se va petrece in finala.

Recunosc, m-am inselat, nu credeam ca ne vom califica. Nu inteleg ce cauta in finala Israelul. Ne vedem sambata seara, la finala.

live commentary

Lituania – InCulto, “East European Funk”

Grup vocal de patru solisti, a caror evolutie solo este mai interesanta decat rezultatul de ansamblu, adica “reprezentanta”, ca sa ma tin de ce am scris, cu recomandarea inteligentului membru de juriu din Romania, de la Eurovision: adica piesa. Piesa e mai slaba decat interpretii sai. O ciudatenie. Nu cred ca merita sa mearga mai departe, dar… mai stii? Dupa cum a fost prima semifinala…

Armenia – Eva Rivas, “Apricot Stone”

O interpreta surprinzatoare aceasta armeanca. Canta foarte bine. Flacari. Pazcat de voce, ca se iroseste pe ceva care in Romania este asociat cu maneaua. Iar tema este banala. Cred ca am laudat-o cam mult. A inceput sa se miste, la a doua strofa si a falsat serios, iar in spate backing-vocals au insotit-o in falsare. Iar pe finalul piesei i s-a taiat complet vocea, cantand gutural, dupa ce si-a pierdut clar glasul. O fi frig in sala.

Israel – Harel Skaat, “Milim”

O melodie fara istoric, dotata cu frumusete, cantata de un solist cu o voce buna, dar destul de banala si lipsita de personalitate. O melodie formata din locuri comune, la care totul este previzibil, inclusiv modulatia. Dincolo de care Harel incepe sa falseze, fiind putin sub ton. Destul de jenant.

Danemarca – Chanée & N’evergreen, “In A Moment Like This”

O interpretare foarte buna. Piesa sufera din cauza unei strofe banale si explodeaza frumos la refren, care efectiv ia foc. Una dintre cele mai frumoase melodii de anul acesta. E foarte interesant cum poti umple scena cu gesturi simple, exlusiv muzicale si nimic altceva. Nici un artificiu. Superb.

Elvetia – Michael von der Heide, “Il Pleut de L’Or”

Initial, am remarcat aceasta melodie. Ulterior s-a petrecut fenomenul fetelor balcanice si jocului cu focul: a inceput sa ma plictiseasca din cauza limitelor sale. Sa nu mai spun ca baiatul nu ma impresioneaza nici ca voce, nici ca prezenta scenica. Are ceva straniu: e foarte inalt si se uita in camera saltand pe calcaie.

Suedia – Anna Bergendahl, “This Is My Life”

Foarte dulcicutza fata, dar melodia mi se pare fara pretentiile pe care le am de la castigatoarea unei editii Melodifestivalen. Vocea, foarte interesanta, cu un tremolo-reflex care ii da personalitate, timbrand-o si condimentand-o, mai buna decat piesa, care e frumusica, dar atat. Nu ma impresioneaza din cale-afara.

Si o, nu! Leonard Miron a prevazut ca va aparea o fata simpla, cu o chitara, iar fata nu are chitara. Emoticon-punandu-si-mainile-n-cap! Foarte slab comentariul. Foarte, foarte slab. Ieri nu stiau cine e Didrik Solli-Tangen si au dedus din ceilalti concurenti, calificati direct in finala. Inadmisibil.

Azerbaijan – SaFura, “Drip Drop”

Melodia aceasta, ca si interpreta ei, sunt, dupa parerea mea, o revelatie a Eurovision. Cred ca merita cu prisosinta finala Eurovision. E bine sa scriu si aceasta: refrenul, cu secventa “drip-drop”, este peste restul melodiei, iar solista e mai buna decat melodia pe care o interpreteaza.

Ucraina – Alyosha, “Sweet People”

Aceasta interpreta este o mare figura si are o voce de exceptie. Melodia este ciudatica si interpretarea este in maniera HeavyPunk, pe armonii asemanatoare si chiar pe inflexiuni in genul celor emise de islandeza Bjork. Foarte interesanta prezenta. Cred ca merita finala.

Observatie: cum a organizat un stat nordic Eurovision, a crescut valoarea competitiei. Anul acesta avem si voci exceptionale. Cred ca pana acum cei mai slabi la voci sunt lituanienii si elvetianul care ploua cu aur.

Olanda – Sieneke, “Ik Ben Verliefd (Sha-la-lie)”

PopSlager cu Sieneke din Olanda, asa cum bine spune Leo Miron. Asa cum ma asteptam si cum am mai scris, nu se simte bine-n vocea ei la strofa. Nu are control exact asupra liniei melodice solo. Aici indraznesc: melodia este mai buna decat interpreta ei.

Romania – Paula Seling & Ovi, “Playing With Fire”

Acum sunt ai nostri. Sala primeste foarte bine melodia, cu tipete. Interpretarea este excelenta pana acum, asa cum ma asteptam. Sunt curios cum o sa se reflecte aceasta piesa (repet) bazat pe impact sonor la votantii europeni. Clar, interpretii mult mai buni decat piesa. Asta inseamna profesionisti adevarati. Mult succes, ca la vot va fi mai greu decat la cantat!

Slovenia – Ansambel Žlindra & Kalamari, “Narodnozabavni Rock”

Destul de banala aceasta melodie, o combinatie de HardRock, Pop si tiroleza. Buni de pusi pe lista de acum cativa ani, cu cele mai ciudate prezente scenice de la Eurovision.

Irlanda – Niamh Kavanagh, “It’s For You”

Niamh Kavangh este una dintre solistele mele preferate de la aceasta competitie. ea a mai castigat Eurovision in anul 1993, iar aceasta melodie este o frumusete. Da senzatia de zbor si, dupa reactia publicului, cred ca are un mare impact. Nu prea inteleg ce se intampla cu vocea lui Niamh, care cam joaca pe sunete, spre surprinderea mea. Dupa mine, piesa aceasta este chiar mai frumoasa decat cea cu care Niamh a castigat Eurovision in anul 1993, cred.

Bulgaria – Miro, “Angel Si Ti”

Voci foarte bune si impostatie de cultura de sunet. Nu sunt insa la fel de impresionat de creatia muzicala, care este destul de liniara si banala.

Cipru – Jon Lilygreen & The Islanders, “Life Looks Better In Spring”

Asa cum am spus, altii au galezi care canta pentru tara lor, chiar daca sunt ciprioti greci, adica foarte nationalisti. Iar melodia aceasta, ca viata arata mai bine primavara, este foarte frumoasa. Ar fi pacat ca John Lilygreen & The Islanders sa nu se califice in finala.

Croatia – Feminnem, “Lako Je Sve”

Voci de voci. Cultura de voci adevarate, sanatoase, piscate puternic de morbul Marii Mediterane. Mama, ce voci! O-ho-ho-le-leu! Problema este ca melodia este trei clase sub aceste voci puternice, sanatoase, dotate cu tot ce trebuie: ambitus, volum, impostatie, armonici, suflu.

Georgia – Sofia Nizharadze, “Shine”

Si Sofia are voce. Foarte multe voci bune (iar acesta este un dezavantaj pentru Paula, impresia evolutiei ei se sterge destul de repede pentru un danez, de exemplu) si in primul rand voci feminine foarte multe si foarte bune, care nu falseaza, ci stau in ton cu incapatanare si instinct muzical. Ca si la fetele croate, o melodie mult sub valoarea si generozitatea interpretativa a solistei.

Turcia – maNga, “We Could Be The Same”

Nici o legatura. Absolut nici o legatura intre porcaria de anul trecut (cum ii zicea? Dum-Tek-Tek, parca, nu?) si aceasta melodie de grup rock. Trupa de RapRock maNga din Turcia face muzica si nu se joaca. Asta deja e din alta categorie, baietii astia nu au venit la Eurovision ca sa se joace cu chitara electrica-n tarana, dupa care sa traiasca din gloria momentului restului vietii lor.

Pentru ca am fost acuzat de faptul ca sunt subiectiv, imi voi explica putin atitudinea. La solicitarea unui membru al juriului, care probabil se crede extrem de inteligent si subtil, scriu in permanenta (cand este vorba despre Romania), despre concurenta Romaniei, care este piesa.

Evident, noi, taranii, oamenii obisnuiti, nu intelegem faptul ca de concurat nu concureaza solistii, ci compozitorul, prin piesa sa, iar aceasta este concurentul veritabil.

Colaje

Ei bine, concurentul de anul acesta al Romaniei, piesa “Playing With Fire”, este, dupa parerea mea – care poate ca este eronata, o constructie muzicala artificiala, bazata pe metoda colajelor muzicale, cu un debut socant si in cursul careia compozitorul (Ovi) incearca in permanenta sa socheze prin ceva: o expozitie spectaculoasa pe pian; un joagar de taiat lemne; un dialog kinky intre vocile-solist; un tril studiat al solistei, bazat pe vocea de exceptie pe care o are aceasta.

Din fericire pentru mine si din pacate pentru autorul compozitiei, am ascultat prea multa muzica pentru a ma lasa pacalit de astfel de articii muzicale.

Context

Anul acesta, majoritatea melodiilor de valoare inscrise in concurs sunt in cazul extrem miscari medii si cele mai frumoase sunt balade. Ma refer la spaniola “Algo Pequenito” si norvegianca “My Heart Is Yours”, dar nu numai la acestea.

Frumoasa daneza “In A Moment Like This”, cu care vom concura in aceasta seara, este o miscare medie spre lenta. Toate aceste melodii denota intoarcerea europeanului tipic votant de Eurovision, in vremuri de criza, spre cantabilitate, muzicalitate, sentiment, traire sincera si refuzul efectului special, show-ului de scena si socului melodic.

Ei bine, noi n-am inteles aceste lucruri si, in loc sa fim reprezentati de o astfel de miscare lenta, “Come As One”, cu care am fi facut o figura frumoasa, am optat pentru soc, colaj, fierastrau mecanic.

Cred ca am facut o alegere gresita.

Grupa nefericita

Cand s-o-mpartit norocu’, au ales Moldova. In acea grupa aveam sanse serioase sa ne calificam. Dar cu Lituania, Danemarca, Elvetia, Suedia, Azerbaidjan, Ucraina, Olanda, Slovenia, Irlanda, Bulgaria, Cipru, Croatia si Georgia (poate ca ne-ar vota turcii) ma intreb cine ne va vota la peste 4-5 puncte.

Cu siguranta Israel si Spania.

Din pacate nu vom afla. Evident, “textul” pregatit de delegatia Romaniei va fi (l-am auzit acum doua seri deja maraind ceva pe Leo Miron) ca e o grupa nefericita si ca s-au votat intre ei pe prietenii.

Da, asa e, dar nici nu avem calitate muzicala la concurenta de anul acesta. Adica avand o melodie buna sau foarte buna mai aveam o sansa.

Ori noi, in loc sa ii incurajam pe compozitori sa scrie si sa le cream concurenta, chemandu-i pe straini, le-am dat cu regulamentul in moalele capului, de fug casele de productie de noi ca de Marina Almasan.

Asa ca ne meritam soarta.

E frig in sala

Am citit ca Paula se plange ca e frig in sala. O inteleg mai bine decat crede. Exista oameni care-ti tin pumnii, Paula, oricat de straniu ti se pare ce scriu.

Am vazut o repetitie cu Chanee & N’evergreen, cu baiatul intorcand capul pe scena in timpul piesei, ca sa nu ii mai bata vantul pe la amigdale macar pentru cateva secunde.

Ei bine, sa ne gandim acum ca N’evergreen nu imposteaza la cotcodac ca Paula. Nu e foarte simplu, inseamna multa repetitie, lins sare, ceai fierbinte cu lamaie, galbenus de ou crud supt prin coaja, printr-o gaurice uite-atatica, facuta cu grija, cu un ac.

Plus ca nu e simplu sa treci de la a canta la Circul de Stat la a te manifesta pe un stadion… Orice-ar fi, Paula si Ovi trebuie sa isi faca treaba si sa fie convinsi ca au facut tot ce se poate si au scos tot ce se putea scoate dintr-o melodie cu limite.

Ca si “Balkan Girls” anul trecut. Evident, nu suporta comparatie, e alta clasa muzicala, dar cred ca deja juriul de specialitate s-a cam saturat de schema robotica pe care functioneaza “Playing With Fire”.

Exista cel putin sapte melodii mai reusite decat reprezentanta noastra de anul acesta, anume cele ale Danemarcei (dupa mine una dintre favoritele competitiei), Suediei, Ucrainei, Olandei, Irlandei (0 alta favorita a competitiei, din punctul meu de vedere),  Ciprului si Turciei.

Poate chiar si Azerbaidjan, pentru ca piesa Safurei imi place tot mai mult, pe masura ce o ascult.

Daca ne gandim acum la prietenii interstate: singurii care ne-ar putea vota pentru ochii nostri frumosi si iubirea aproapelui-care-este-cam-departe ar putea fi romanii din Israel, in rest… e tristete mare. Cu 8 sau 10 puncte de la Israel nu faci mare lucru.

Eu cred ca sunt coapte conditiile sa ne clasam pe unul dintre locurile descalificante. Sortii nu ne-au ajutat cu partenerii de semifinala deloc. Doar daca nu va functiona cine stie ce algoritm straniu, in baza caruia, pe prietenii, sa ne ridice si sa ne trimita in finala juriul de specialitate.

Desigur, aceasta in mod paradoxal, pentru ca juriul ar trebui sa fie primul care sa ne declaseze, exact pentru calitatea slaba a melodiei.

Lituania – InCulto, “East European Funk”

Aproape ca nu exista an in care Tarile Baltice sa nu ne surprinda cu cate o astfel de melodie facuta in joaca, la harneala, insa prin care interpretul/interpretii nu se umplu de oprobriu si nu se fac de ras, ci te distreaza. Mai tine minte “We Are The Winners Of Eurovision“? Tot Lituania era si atunci! Cam asa si cum acest canticel, dar mi se pare mai putin reusit decat “Winners”.

Armenia – Eva Rivas, “Apricot Stone”

Armenia se inscrie in acelasi curent muzical. Anul acesta, o serie de state care traditional se inecau in propriul epos popular surprind prin calitatea muzicala.

Israel – Harel Skaat, “Milim”

Este plin de romante pop anul acesta la Eurovision, dar nu este obligatoriu ca toate sa fie bune, originale, frumoase, explozive, pentru ca o melodie lenta, daca nu creste si nu explodeaza nu are farmec. Piesa lui Harel Skaat este frumoasa, dar nu creste, ci treneaza, deci nu ajunge la climax muzical. Cu tot cu modulatie.

Danemarca – Chanée & N’evergreen, “In A Moment Like This”

Frumoasa melodie a Danemarcei este, dupa parerea mea, una dintre favoritele de anul acesta. Are defectul ca strofa este obscura, in comparatie cu explozia din refren. Pe de alta parte, fata are o problema pe frecvente grave, unde nu prea o duce glasul, in timp ce baiatul are numai acute, iar atunci cand nu canta in forcing, pe volum mare, parca e cotoi pe casa. Eh, cu ce buni sunt pretentios si eu…

Elvetia – Michael von der Heide, “Il Pleut de L’Or”

Initial, am fost destul de atras de piesa si de interpret. Daca insa asculti cu insistenta si perseverenta melodia de mai multe ori, apare efectul “Balkan Girls”: ajungi la concluzia ca melodia are limitele sale si te dezumfli.

Suedia – Anna Bergendahl, “This Is My Life”

Intr-un an normal, cu muzici proaste, laudam Suedia si o dadeam de exemplu pentru nivelul ridicat al competitiei. Anul acesta nu. Anna are voce buna, canta bine, dar piesa este prea linistita si liniara pentru gusturile mele.

Frumoasa, dar lipsita de vraja. Si exista asa, un fel de platitudine, exprimata prin cuvintele emblematice din titlu: aceasta este viata mea, prietene. O cred, dar nu ajunge sa miorlai frumos si nici sa te duci in podul sunetelor in falset, ca oricum nu poti sa faci ca Traistariu.

Azerbaijan – Safura, “Drip Drop”

Azerii se racordeaza la acelasi curent muzical de factura occidentala. O alta voce foarte buna, ca si a Evei Rivas si o alta melodie reusita. Practic, nivelul competitiei de anul acesta este mult peste ce s-a petrecut in ultimii zece ani.

Ucraina – Alyosha, “Sweet People”

In Ucraina anul acesta s-au incalcat toate regulamentele, au fost descalificati vreo doi invingatori, una peste alta a iesit un scandal monstru. Aliosha canta foarte bine si imi place ceea ce face in vena Bjork. Ideea este ca fantazarile ei, care ii dovedesc calitatile tehnico-interpretative indiscutabile, sunt mult, mult peste valoarea piesei, care mi se pare un minusculus mus.

Olanda – Sieneke, “Ik Ben Verliefd (Sha-la-lie)”

Cu aceasta melodie (una dintre cele pe care le-am remarcat), ne intoarcem la popul tipic olandez din anii ’80. Melodia are simplitatea si limitele sale, ca si radacinile clar fixate in curentul muzical care se contrage din ABBA, “Waterloo”. E dragalasa si de impact. I-as recomanda lui Sieneke sa cante in limba engleza, for god sake, i-ar folosi mult. Si sa nu falseze. Oricum, asa cum am mai scris, este valoric, ca interpreta, sub solistele de pop olandeze din anii ’80, ca fetele de la A la Carte, cele de la Luv, ori cele de la Maywood.

Romania – Paula Seling & Ovi, “Playing With Fire”

Ce sa mai spun dupa tot ce am scris. Ai nostri ca brazii! Sunt cei mai buni, le uram numai bune, mult succes, dar mi-e greu sa cred ca vor reusi sa se duca in finala. Piesa este mai slaba decat co-compozitorul ei si mult mai slaba decat Paula Seling, a carei voce de exceptie merita o componistica pe masura.

Slovenia – Ansambel Žlindra & Kalamari, “Narodnozabavni Rock”

Anul acesta e randul slovenilor sa sarjeze cu un fel de cantec cu juxtapuneri tiroleze, probabil provenite din frumosii Alpi ai Sloveniei. Frumos, frumos, iti vine sa te duci la munte, dar melodia nu spune foarte multe. Ba chiar suna putin a ramolisment muzical, asa.

Irlanda – Niamh Kavanagh, “It’s For You”

Niamh a mai castigat, asa cum deja am aratat, Eurovision. Cand a facut-o, a facut-o cu o melodie mai putin frumoasa decat aceasta perla. Mi-ar face placere sa o vad castigand si sunt convins ca o voi vedea in topul zece al finalei.

Bulgaria – Miro, “Angel Si Ti”

Un ElectroDisco de calitate, iarasi extrem de bine pus la punct din punct de vedere tehnic si ca aranjament muzical. Anul acesta bulgarii nu vor mai avea probleme de falsat, ca anul trecut, cand s-au prezentat cu acea copie nereusita dupa rusul Vitas. In schimb, nu sunt nici la bulgari foarte multumit de originalitatea melodiei.

Cipru – Jon Lilygreen & The Islanders, “Life Looks Better In Spring”

Am spus si o repet: acesta este anul in care o serie de state traditional cantonate in fluieras si eleat s-au orientat spre niste reprezentanti nu numai foarte occidentali in exprimare, dar si spre o muzica foarte cantabila, linistita si placuta.

Croatia – Feminnem, “Lako Je Sve”

Voci croate tipice, sanatoase, bazate. Trecut prin siropul ElectroDisco, foarte la moda, bag sama, anul acesta, acest cantec este tot o romanta iugoslava tipica, frumoasa, simpla, dar sub cele din anii trecuti. Si uite-asa romanta la care ma refer tot trecea de la sarbi la croati, iar de la acestia la bosnieci, apoi iar la sarbi, din nou la croati si tot asa…

Georgia – Sofia Nizharadze, “Shine”

Melodie frumusica, insa pentru romani este greu sa indrageasca o a doua piesa numita astfel, decat numai daca este vorba de o piesa de excelenta. Ori aceasta nu este decat o melodie frumoasa.

Turcia – maNga, “We Could Be The Same”

Ne intoarcem la melodiile din categoria “surprinzator de bune, fata de cat de slabe sunt piesele ce reprezinta aceasta tara de obicei”. De la dumtektekul horror de anul trecut pana la aceasta melodie de RapRock este mare diferenta, pe care am tinut sa o subliniez prin postare distincta.

Bosnia & Herzegovina – Vukašin Brajic’, “Thunder And Lightning”

Moldova – Sunstroke Project & Olia Tira, “Run Away”

Rusia – Peter Nalitch & Friends, “Lost And Forgotten”

Grecia – Giorgos Alkaios & Friends, “OPA”

Portugal – Filipa Azevedo, “Há Dias Assim”

Belarus – 3+2, “Butterflies”

Serbia – Milan Stankovic’, “Ovo Je Balkan”

Belgia – Tom Dice, “Me And My Guitar”

Albania – Juliana Pasha, “It’s All About You”

Islanda – Hera Björk, “Je Ne Sais Quoi”

Prima concluzie este ca, asemeni cum se intampla in fiecare an, si anul acesta sistemul de vot a facut victime printre concurentii valorosi, care ar fi meritat sa ajunga in finala.

Cel mai important invins este din Letonia, Aisha, “What For?” si ma asteptam la acest happening: piesa interpretata de letona este prea inteligenta si firoscoasa pentru Eurovision.

Personal, cred ca punctajul cel mai mare l-a obtinut Rusia. Nu inteleg ce cauta in finala Filipa Azevedo din Portugalia, belarusii 3+2 si trupa PopRock din Bosnia.

Probabil ca va trebui sa intelegem ca Eurovision este un concurs de muzica pentru mase, nu pentru valori.

~live commentary~

Sunstroke Project & Olia Tira din Republica Moldova sunt primii concurenti moldoveni care nu canta in limba romana. Melodia este extrem de occidentala, foarte bine pusa la punct, calofila muzical, dar in comparatie cu ce s-a intamplat in anii trecuti anul acesta Moldova are o prezenta slaba.

TVR, felicitari, pentru cateva secunde a disparut emisia. Bravo, nu se putea mai bine. Moldovenii canta foarte bine, nu falseaza si se reprezinta pe sine cu voci foarte bune si prestanta. Nu sunt insa la fel de incantat, asa cum am mai scris, de continutul muzical tern, care ai impresia ca nu se mai termina odata.

Eu nu inteleg ce Dumnezeu fac comentatorii, care nu se aud bine si se calca unul pe celalalt in ceea ce spun.

Rusii de la Peter Nalitch Band, “Lost and Forggoten”. Este prima dintre melodii pe care le-am remarcat pe acest website. Voi explica putin frumusetea constructiei acestei melodii. Refrenul este cu modulatie, apoi tema revine pe gama de baza, de la strofa. Efectul este remarcabil. Imi place foarte mult aceasta melodie si aceasta interpretare.

Estonia vine cu Malcolm Lincoln, “Siren”. Una dintre cele mai ciudate melodii din concursul de anul acesta, construita pe armonii NewWave, contrase din The Cure si Blank Mange. Merita apreciata pentru originalitate, in contextul Eurovision, desigur. Pentru ca altfel acestui gen de muzica i-a trecut vremea deocamdata.

Kristina Pelakova din Slovacia canta o manea, numita “Horehronie”, pentru care, sa ma iertati, nu am organ. Sa le fie de palarie.

Finlanda – Kuunkuiskaajat, “Työlki Ellää”. A doua dintre melodiile care imi plac mie foarte mult. Eu cred ca merita toate paralele. Daca exista tigani in Finlanda… nu stiu.

Dar este bine daca presa britanica ne-a pus, acum cateva zile, in aceeasi oala cu Finlanda si cu Rusia, la bursa aranjamentelor de culise ale mafiei Eurovision. Eu cred ca jurnalistii britanici ne supraestimeaza, ori poate ca subestimeaza valoarea melodiilor finlandeza si ruseasca. Dar atunci nu mai inteleg cum ne intalnim in finala, ca sa facem aranjamente.

Letonia vine cu Aisha, care interpreteaza un fel de secventa de music-hall, “What For?”. Care mie imi place foarte mult din punct de vedere componistic. Da, Aisha nu falseaza ca in finala letona.Transmite foarte mult si e printre favoritele mele, orice-ar fi in aceasta seara.

Din Serbia, in aceasta seara il avem pe Milan Stankovic, care interpreteaza melodia lui Goran Bregovic, “Ovo Je Balkan”. In afara de faptul ca exista in concurs o alta melodie mai reusita a aceluiasi autor (cunoastem concursul insolit organizat anul acesta de Serbia) si de faptul ca la liniile melodice drepte de lansare Stankovic falseaza nu am ce reprosa acestei prezente scenice. Care insa nu ma da afara din casa. Probabil ca solistul este pila/ruda lui Dejan Stankovic de la Internazionale Milano.

Bosnia & Herzegovina este reprezentata anul acesta in concurs de Vukašin Brajic’, care interpreteaza o melodie ce nu ma impresioneaza in mod deosebit prin orginalitate, “Thunder And Lightning”, chiar daca in general aplaud eforturile rock á la anii ’80 din fostele state comuniste.

Polonia. Marcin Mrozin’ski, “Legenda”. Solistul are o voce mult mai buna decat piesa, care este o incercare nereusita de a adapta muzica populara poloneza la exigentele popului. Rezultatul este o balmajeala care nu transmite nimic si este pacat de o voce de exceptie ca se iroseste astfel.

Din Belgia avem un reprezentant cu nume de jocuri de noroc, Tom Dice, care interpreteaza o melodie frumoasa, tipica spatiului anglo-saxon, “Me And My Guitar”. O melodie foarte buna in context Eurovision, pe care insa daca o scoti in lumea mare a muzicii are probleme serioase de originalitate.

Am mai auzit aceste acorduri, aceste abordari, acest tip de strofa, ca si acest chorus, cum spun britanicii, adica refren. Eu il aplaud totusi pe Tom Dice, pentru ca are bunul simt sa faca o muzica placuta si nu polueaza sonor populatia cu deseuri melodice.

Malta este reprezentata anul acesta de Thea Garrett, cu melodia “My Dream”. Thea are, zic eu, o voce mai buna, mult, mult mai buna decat melodia pe care o interpreteaza. Pentru 18 ani arata de 36 (poate ca e de vina Mediterana), iar balada pe care o interpreteaza este, din pacate, banala.

Albania surprinde anul acesta cu o melodie, “It’s All About You”, interpretata foarte bine de Juliana Pasha. Surprinde, pentru ca m-am obisnuit ca din Albania sa aud melodii cu armonii stravechi, coborate din triburile salbatice care inca mai dainuie la acesti oameni mandri si razboinici. Or, ceea ce se intampla este surprinzator de occidental.

Hopa! Grecia este reprezentata anul acesta de un tip foarte petrecaret si razboinic, Giorgos Alkaios & Friends. Prezenta scenica exceptionala, mult peste valoarea piesei. Nu ma mir ca acest dans grecesc traditional a avut succes in Peninsula Balcanica. Si eu am dansat muzica din aceasta pe la chefuri. Va fi o buna muzica de petrecere.

Portugheza Filipa Azevedo, cu melodia “Há Dias Assim”, pare o fana prea ardenta a Christinei Aguillera si a muzicii R&B. Pacat de cata muzica buna si extrem de originala se face in Lusitania. Si pacat de vocea fetei.

Reprezentantul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Gjoko Taneski, canta piesa numita “Jas Ja Imam Silata”. A se citi consideratiile pe care le-am facut la melodia bosniecilor. Cu diferenta ca si solistul, si melodia sa mi se par mai bune. Si cu o alta diferenta: la bosnieci era un PopRock, aici este un RapRock.

Trupa 3+2 din Belarus interpreteaza melodia “Butterflies” (adica zburataciosi de unt). Rusii albi au incercat sa faca o finala televizata. A iesit o mare brambureala si atunci au ales acest imn pop. Mie imi placea mai mult “Come As One” din Romania, cu trupa Hotel FM, daca tot ne referim la imnuri pop.

Hera Bjork din Islanda interpreteaza “Je Ne Sais Quoi” si imi place. Dupa parerea mea, nu este cea mai buna melodie a semifinalei, dar cu siguranta este cea mai buna interpretare. Sunt un entuziast sustinator al acestei soliste extraordinare.