Pentru ediţia de anul acesta a concursului Melodifestivalen, la sediul SVT au fost primite 3.845 de cântece, din care au fost alese cele 32 de piese ce vor concura pentru un loc în finala celei mai prestigioase selecţii naţionale Eurovision.

Eurovisionary

Selecţia câştigătorului se face în cinci etape: patru semifinale şi un ultim spectacol, numit Andra Chansen (a doua şansă). Primii doi câştigători ai semifinalelor se vor califica direct în finală, iar ocupanţii locurilor trei şi patru din fiecare semifinală vor mai evolua într-un ultim duel, în Andra Chansen. Primii doi câştigători din Andra Chansen primesc biletul pentru finala din Globen.

URMĂREȘTE AICI STREAM MELODIFESTIVALEN

Un alt lucru pe care vreau să îl precizez este faptul că modalitatea de selecţie a câştigătorilor în seria semifinalelor, inclusiv Andra Chansen, este televotingul, juriul de specialitate urmând să îşi aducă contribuţia doar în finală.

Concursul va fi găzduit de către Sarah Dawn Finer, care este o cunoscută a fanilor acestui concurs, datorită participărilor sale din 2007 şi 2009. Primele două semifinale se vor desfășura în luna lui februarie și vor avea loc în Växjö și Götheborg.

Prima semifinală va avea loc în această seară, în arena VIDA din Växjö, începând cu ora 21:00, ora României şi, judecând după fragmentele de un minut preluate din repetiţiile participantilor şi puse la dispoziţie pe site-ul SVT (Televiziunea Naţionala Suedeză), cred că avem de-a face cu o ediţie Melodifestivalen net superioară din punct de vedere valoric celei de anul trecut.

În continuare, să trecem în revistă cele mai importante nume din industria muzicii suedeze ce vor lua parte la primele două semifinale.

Semifinala 1-4 Februarie, Växjö

1. Sean Banan – Sean den förste banan (compozitori: Sean Banan, Joakim Larsson, Hans Blomberg, Mårten Andersson)

Este unul dintre debutanţii concursului şi va evolua pe prima poziţie în această seară. Nu sunt prea multe de spus despre acest solist, decât că interpretează o melodie extrem de slăbuţă, cu un refren uşor de reţinut, dar, judecând după succesul de anul trecut a lui Swingfly, care s-a prezentat cu o melodie la fel de slabă, cred că are șanse să prindă un loc în Andra Chansen.

VIDEO AICI

2. Abalone Dots – På väg (compozitori: Abalone Dots – Rebecka Hjukström, Sophia Hogman, Louise Holmer, Viktor Källgren)

O baladă country, interpretată destul de bine de către fetele de la Abalone Dots.

Melodia este frumoasă și conține o parte instrumentală destul de reușită, însă sentimentul pe care ți-l transmite scena MF și întreaga atmosferă este destul de dezolant.

Ca și melodia lui Sean Banan, și aceasta aduce aminte de un alt număr: cel prezentat anul trecut pe scena MF de către Pernilla Andersson, care tot cu un country modern nu a reuşit decât să prindă un loc în Andra Chansen. “På väg” mi se pare chiar mai frumoasă decât “Desperados”.

VIDEO AICI

3.The Moniker – I Want To Be Chris Isaak (compozitor: The Moniker)

Oh My God! s-a întors. După ce la ediţia trecută a concursului a zburat din Andra Chansen până pe locul 3 în finală, anul acesta este dornic să urce chiar mai sus în clasament şi, de ce nu?, chiar să câştige.

Anul acesta vine cu un nou stil, preluat în mare parte de la Chris Isaak, dar care are și propria sa notă de originalitate, însă din nefericire nu cred că va ajunge prea departe în concurs. În sondaje este cotat destul de slab.

VIDEO AICI

4. Afro-Dite – The boy can dance (compozitori: Figge Boström, Catrine Loqvist, Johan Lindman)

Afro-Dite sunt considerate răspunsul Suediei la grupul internațional Destiny’s Child. Au câștigat Melodifestivalen în anul 2002 și au terminat pe locul 8 în finala mare a concursului, atunci când Monica Anghel și Marcel Pavel s-au clasat pe locul 9.

S-au întors tot cu o melodie clasică de discotecă și se pare că au pregătit un număr de dans destul de intens, deși fetele au aproape de 50 de ani. Dar, după cum spun bloggeri care au luat parte la repetiții, sunt foarte profesioniste și fac față cu brio solicitărilor.

Este prima melodie care chiar îmi place și care probabil va zbura spre Andra Chansen, alături de Sean Banan.

VIDEO AICI

5. Dead By April – Mystery (compozitor: Pontus Hjelm)

Pontus Hjelm este fondatorul trupei rock Dead By April, care a luat parte pentru prima dată la circul MF anul trecut, într-o colaborare inedită cu una dintre schlager-divele Suediei, Lena Philipsson.Video aici.

Debutează în concurs cu o melodie în stilul celor de pe ultimul lor album – un hard rock care mie mi se pare destul de mult pentru un concurs de muzică pop. Judecând după secvenţa de un minut de la repetiţii, melodia nu sună atât de catchy pe cât m-aş fi aşteptat, dar trupa are foarte mulţi fani şi probabil că se va califica direct în finală. Remarc că soliştii au voci foarte bune.

VIDEO AICI

6. Marie Serneholt – Salt & pepper (compozitori: Lina Eriksson, Mårten Eriksson, Figge Boström)

Marie Serneholt este co-prezentatoarea MF de anul trecut, care a făcut o gafă de proporţii, pe care suedezii nu au trecut-o uşor cu vederea şi pe care o puteţi vedea aici.

De curând, a pus capăt unei relaţii de trei ani de zile cu Måns Zelmerlöw, co-compozitor al melodiei “Shine“, și este dornică să progreseze pe plan profesional.

Marie a făcut parte din grupul pop A*Teens şi a mai luat parte la acestă competiţie în anul 2009, când a prezentat o manea cu influenţe electro, intitulată “Disconnect me“.

Anul acesta revine cu sare şi piper şi deja este acuzată că seamănă prea mult cu Alesha Dixon.

VIDEO AICI

7. Thorsten Flinck & Revolutionsorkestern – Jag reser mig igen (compozitori: Thomas G:son, Ted Ström)

O melodie care nu prea se potriveşte cu conceptul Eurovision, prezentată destul de teatral de un actor de dramă. Întregul număr ne aduce aminte de Carolin af Ugglas, care a urcat până pe locul doi în finala din anul 2009.

Totuşi, să fie acest solist marea surpriză a semifinalei? Aceasta și pentru că în spatele melodiei este acelaşi prolific și de succes Thomas G:son.

VIDEO AICI

8. Loreen – Euphoria (compozitori: Thomas G:son, Peter Boström)

Thomas G:son este deja un veteran al concursului, fiind compozitorul unor melodii precum: “In a moment like this” sau “Invincible“), dar anul acesta pare să fie mai prolific ca niciodată.

Această echipă este de asemenea responsabilă pentru melodia “I’m in love“, prezentată în concursul de anul trecut de Sanna Nielsen.

Despre Loreen ştim că este posesoarea unei voci excelente şi că anul trecut s-a calificat în Andra Chansen cu melodia “My heart is refusing me“, care mi se pare mai bună decât “Euphoria”. Deşi aceasta e cotată ca având cele mai mari şanse pentru a câştiga finala, nu e decât o melodie de club, care într-adevăr suna foarte bine, dar atât.

Din fericire, această muzică de club nu prea are succes printre fanii Eurovision, care anul trecut nu prea s-au înghesuit să îl voteze nici pe Alexey Vorobyov, nici pe Kati Wolf, care au avut melodii de această factură.

VIDEO AICI

Trilulilu

Şi anul acesta, SRTV a reuşit performanţa să gafeze. Pur şi simplu prin faptul că nu a făcut nimic până acum. Lipsa banilor nu justifică întârzierea până la limită a pregătirilor pentru această competiţie.

Practic, Manoliu este obligat să facă bici dintr-o materie maro care, în lumea ideilor, este egală cu o situaţie foarte albastră spre vineţiu.

Dana Andronie susţine că Dan Manoliu are “o misiune sinucigaşă”. El…

“…trebuie să facă o scamatorie şi să scoată până pe 10 mar­tie un sponsor care să cotizeze cu 130.000 de euro pentru ca Ro­mâ­nia să se prezinte onorabil la cea de-a 57-a ediţie a Eurovisionului”

Iată o descriere foarte exactă a situaţiei în care se află Manoliu:

“Dacă România va reuşi să ajungă în fi­nala de la Baku (26 mai) şi să mai şi ob­ţină un loc onorabil, i se va spune: «Vezi, se poate şi cu bani puţini!». Totodată, dacă România nu va trece de semifinală (22 mai) sau, ferească Dumnezeu!, prinde un loc din vârful cozii clasamentului, atunci i se va re­pro­şa: «Nu sunt bani pentru salariile din TVR şi s-au aruncat aproape 100.000 de euro pe Eurovision!». Şi într-un caz şi în celălalt, Manoliu va ieşi şifonat. Asta e, fiecare plăteşte pentru faptele sale, mai devreme sau mai târziu”

Înscrierile pentru selecţia na­ţi­o­nală încep pe 6 februarie şi se încheie pe 23 februarie (data poştei). Atenţie, pot intra în concurs şi cântecele lan­sate după 1 septembrie 2011, aşa cum este prevăzut şi în regulamentul EBU (European Broadcasting Union)!

Libertatea

Ju­riul va fi format fie din 9, fie din 11 membri. În finala din 10 martie, transmisă în direct la TVR, vor ajunge minimum 12 piese, maximum 17. Faţă de se­lec­ţiile naţionale precedente, în acest an va fi organizată direct finala, cos­tul fiind estimat la 12.000 de euro.

Website-ul Ştiri de Cluj dă declaraţia lui Mihai Trăistariu, care se dă prinţesă-n balansoar, lebădă-n conservă şi Gargantua-n Pantagruel:

“Am fost foarte afectat cand am aflat ca Dan Manoliu (coordonatorul selectiei) a sunat-o pe Inna sa-i propuna sa reprezinte Romania. M-a deranjat foarte tare, pentru ca, in sufletul meu, eu speram sa mi se faca mie o astfel de propunere.

Inca detin cel mai mare punctaj acumulat vreodata de un artist roman la Eurovision. Asa de tare m-am supărat dupa ce am aflat asta, ca m-am gandit serios sa nu mai particip”

Problema este că trebuie găsiţi sponsori pentru completarea sumei, conform Muuz.ro:

“Există totuşi o mică problemă: TVR va suporta doar o parte dintre cheltuielile legate de organizare şi participare, însă trebuie găsiţi sponsori care să furnizeze 130.000 de euro. „Am început să căutăm sponsori, nu va fi uşor, dar cred că ne vom descurca. Probabil că anul acesta vor fi sponsori mai mulţi şi mai mici, iar dacă e cineva interesat, noi îl aşteptăm“

Care este în acest moment situaţia participării României la Eurovision 2012? 
În momentul de faţă s-a prefigurat bugetul şi se va înainta în Consiliul de Administraţie, pentru că depăşeşte o anumită sumă, în vederea aprobării.

Anchetatorul Monden

Cât este bugetul?
Depăşeşte 200.000 de euro.

“Cu Inna a fost doar o discuţie de tatonare”

Am înţeles că ai ofertat-o pe Inna şi ea a refuzat, spunând că este mult prea încărcată.
Aceea a fost o discuţie particulară, prietenoasă, prietenească. Doar am tatonat terenul.

Acest buget este croit pentru o ediţie Eurovision Song Contest România, ca să spun aşa, clasică, cu calificări…
Acest buget este croit pentru tot ce înseamnă în momentul de faţă cheltuielile Televiziunii Române, fără a se pune la socoteală cazul în care s-ar găsi sponsori.

Ce înseamnă el?
Selecţia naţională cu toate plăţile aferente – show, jurii, cazarea etc. artiştilor care nu sunt din Bucureşti; selecţia internaţională – cazarea şi deplasarea artiştilor, a echipei, show-ul de acolo…

De la Baku…
Exact. Show-ul de acolo (costume, coregrafie, tot). Bugetul e prefigurat în aşa fel încât să fie nici la limita superioară, nici la limita inferioară, adică să te poţi prezenta acolo într-un mod civilizat.

Competiţia se redeschide aproape complet compozitorilor şi artiştilor străini

Vrei să revii la o competiţie cosmopolită sau rămâne competiţie la care pot participa românii şi în anumite limite, ca anul trecut, străinii?
Nu este bătut în cuie total. Eu aş merge şi pe posibilitatea participării până la o anumită limită cel puţin a compozitorilor şi interpreţilor străini, dar poate să existe un grad de mix. Adică să poată să fie interpreţi care, dacă sunt trei, să fie şi români, şi străini. Adică nu aş merge pe formula să vină un interpret din străinătate şi un compozitor din străinătate, să reprezinte ţara. E un pic cam mult.

De exemplu, cum a fost cazul John Lilygreen & The Islanders, din Ţara Galilor – Marea Britanie, reprezentând Ciprul.
Da, exact.

Pot participa piesele difuzate după 1 septembrie 2011

Mai există posibilitatea să se ajungă anul acesta la o formulă de genul alegerii interpretului sau formaţiei şi organizării unui concurs de piesă pentru acesta?
Părerea mea este că e un pic cam târziu pentru aşa ceva. Dacă o făceam, o făceam mult mai devreme. Încă o revenire va fi faptul că vom aplica, cu siguranţă, sistemul EBU, adică vor putea intra în selecţia naţională piese care au fost difuzate după 1 septembrie 2011.

Este foarte importantă precizarea.
Nu mergem pe ideea, cum s-a mers anul trecut, a piesei în primă audiţie, pentru că nu e folositor nimănui. Deci vor putea să vină la selecţia naţională piese care deja sunt hituri naţionale şi internaţionale, ceea ce e foarte important.

Industria muzicală se va bucura să audă asta. Adică, dacă o piesă a fost  auzită pe radiouri, s-a cântat la televizor după 1 septembrie 2011…
… poate să participe. Iar chiar dacă a fost scrisă pe 4.30 minute…

… poate fi făcută o versiune de trei minute.
Exact, normal. Dar este şi în avantajul selecţiei, dar chiar şi pentru piese, pentru că pot avea deja o promovare naţională sau internaţională.

Există nişte date pentru semifinale şi finala naţională?
Nu există. Cert este, ca să se liniştească şi lumea, pentru că toată lumea vorbeşte că este foarte târziu: România trebuie să prezinte la EBU artistul reprezentant pe data de 19 martie. 19 şi 20 martie sunt cele două dăţi când are lor întâlnirea şefilor de delegaţii.

Deci ne putem întinde încă.
Noi am mai avut finale şi pe 1 martie, dacă mi-aduc bine aminte. Sau pe 3 martie.

Multă, multă baftă!
Să dea Dumnezeu!

TimNews
situatia e destul de neagra

Informaţiile publicate în ultimele zile de presă confirmă din surse independente cele ştiute de mine. Mai mult, cântăreţii şi compozitorii doresc să participe la Eurovision. Mihai Trăistariu spune că are piesă bună şi doreşte să meargă la Baku.

Cauza ar fi consacratele de-acum probleme financiare ale SRTV. Andi Lăzescu, actualul preşedinte-director general al SRTV, susţine că a moştenit un dezastru financiar de la predecesorul său, Alexandru Sassu.

Astfel, de-a lungul timpului el a reclamat de exemplu contractul cu Universal Studios, care aduce o gaură enormă în bugetul Televiziunii Publice, apoi prostul management de personal.

La sfârşitul anului trecut, Lăzescu anunţase că SRTV va intra într-un proces de restructurare fără precedent.

De acord cu toate aceste lucruri, însă noi credem că în orice condiţii financiare câteva lucruri nu au voie niciodată să lipsească de pe posturile de televiziune ale SRTV:

- Eurovision Song Contest România;

- Liga I de fotbal;

- meciurile Naţionalei de fotbal;

 - meciurile naţionalelor de handbal (cel puţin handbalul feminin românesc, care de cel puţin zece ani este în mare alonjă) şi ale echipelor de club care ne reprezintă în competiţiile europene;

- la fel la orice sport de echipă sau individual, precum gimnastica feminină sau masculină, ori boxul (este de neiertat că meciurile lui Lucian Bute nu sunt transmise obligatoriu de TVR 1).

Faptul că în fruntea serviciului public român de televiziune au fost de-a lungul timpului numiţi tot felul de politruci incompetenţi nu este responsabilitatea contribuabilului român.

De la Administraţia Mungiu – Gulea încoace, fiecare dintre conducătorii SRTV au spart banii aiurea şi au adus Televiziunea Publică în actuala situaţie. Să plătească ei. Inclusiv participarea României la Eurovision.

tvr

Iniţial, întârzierea anunţării oficiale a desfăşurării concursului s-a datorat lipsei banilor alocaţi pentru participarea României, dar ulterior această problemă s-a rezolvat, ne-a explicat Dan Manoliu.

Manoliu, care este redactorul-şef al redacţiei Divertisment din TVR, ne-a explicat că taxa de participare (fără alte cheltuieli, care nu sunt incluse în aceşti bani) a ţării noastre, prin SRTV, ca membru EBU, este foarte mare: 120.000 de euro.

Dan Manoliu, redactor-şef Redacţia Divertisment a TVR:

“Deocamdată, discutăm regulamentul: cum să facem selecţia pieselor participante, cum anume se va desemna reprezentantul României şi celelalte detalii”

Ironia face că Dan Manoliu revine acum după ce, având la activ multe scandaluri legate de Eurovision, Marina Almăşan organizase în fine anul trecut un concurs care ni s-a părut a fi fost corect, în urma căruia cea mai bună piesă din concurs a câştigat pe merit.

E drept, după o participare foarte sumară şi slabă a valoric a compozitorilor români şi impunerea unui regulament izolaţionist muzical, conform căruia străinii au continuat să fie consideraţi persona non grata.

Insuccesul din finala teutonă a avut loc pe fondul răsturnării dramatice a ierarhiei valorilor, în urma căreia în finală a izbândit concurenta azeră, cu o melodie obscură, mirosind a petrol şi gaz metan.

Aproape fara nici o explicatie, francezii au livrat organizatorului german un negativ care este o terta mai jos decat ceea ce ascultasem pana atunci. Este clar ca e vorba despre un gest deliberat, pentru ca clipul de pe YouTube cu repetitia dinaintea finalei arata ca negativul se afla in aceeasi tonalitate ca si in seara finalei, cand Vassili a falsat ingrozitor:

Voi face deocamdata abstractie de declaratiile ulterioare ale solistului, care spune ca in seara finalei s-a simtit rau. Si la finala franceza, la dress rehearsal, tot in aceeasi tonalitate a cantat:

In schimb, la Mika Newton’s Farewell Party, acelasi solist parca mananca jaratec si brusc canta o terta mai sus. Coloratura emisiei se deschide, se umple de stralucire, se incarca de acea substanta muzicala si interpretativa pe care a apreciat-o toata lumea:

Urmariti cu atentie aceasta filmare. Este un exercitiu de imagine si marketing perfect. Niciodata nu vedem buzele lui Amaury destul timp ca sa ne dam seama daca face playback sau canta live.

foto: esctodayforum

In mod normal, orice operator dintr-un car specializat in transmisiuni de concerte ar fi trebuit ca, pe masura ce francezul urca, din modulatie in modulatie, in tonalitati mai ridicate, sa-i fixeze fata in plan apropiat, ca sa vedem exact efortul cantaretului, ce magnetizeaza telespectatorul.

In loc de aceasta, avem cadre generale, care pot sa insemne orice. Simptomatica este aceasta inregistrare de la o asa-zisa cantare live pe France 3, in care Amaury rade, face balet cu buzele, arunca ocheade galese camerei, cantand simultan ca o privighetoare o terta mai sus decat la Dusseldorf, in seara finalei, dar pe chipul sau nu se vede nici un efort:

Caracteristic tenorilor este incordarea tendoanelor de pe gat si traficul intens vertical al marului lui Adam, atunci cand intr-adevar canta. Mai mult, capul este deobicei putin aplecat inainte, drept in fata, nu sucit intr-o parte sau dat pe spate, cum se alinta Amaury.

Eu cred ca am avut de-a face cu un exercitiu de imagine, facut de niste neprofesionisti care nu au nici o scuza. Amaury Vassili in realitate nu poate canta live probabil (cel putin nu acum) la nivelul exigentelor cerute de o asemenea partitura fara sa ii patineze glasul.

Probabil ca moștofleonții din echipa franceza pentru Eurovision au crezut ca pacalesc lumea, apoi si-au facut calculul ca tenorul va canta live bine, fara sa falseze, o terta mai jos. Nu s-au gandit (ca nu se pricep) ca acolo vocea omului nu va mai avea stralucirea care face farmecul melodiei. L-au ingropat pe om o terta mai jos. Mare gafa!

Amaury Vassili: La Eurovision, am vomat în culise (VDT Online)

Faptul ca Amaury Vassili s-ar fi simtit rau, da, poate fi o explicatie a motivelor pentru care a falsat si a galgait groaznic in finala, dar si daca s-ar fi simtit excelent tot nu s-ar fi ridicat la nivelul exigentelor inregistrarii de studio.

Exista guristi care o dau in concert din prima de pici si sunt altii care trag 500 de duble o saptamana in studio ca sa scoata acelasi lucru. Deocamdata, Amaury Vassili pare din a doua categorie.

“Grecia, Cipru şi Malta se votează între ele, Georgia şi Azerbaidjanul la fel, ţările din fosta Iugoslavie, la fel, chiar dacă au fost în conflict. Aranjamentele sunt jenante, se votează pe prietenii şi pe vecinătăţi. Având în vedere acest lucru, eu ştiam de dinainte ce ţară o să acorde puncte cui”

, povesteşte Horia Moculescu.

foto: Anchetatorul Monden

Şi el votează frăţeşte atunci când vine vorba de Moldova.

“Eu dau puncte Moldovei, e obligatoriu. Nu e normal să-i dau Moldovei?”

, spune compozitorul, căruia cel mai mult i-a plăcut în finală piesa Italiei, “Madness of Love”, interpretată de Raphael Gualazzi, care a câştigat secţiunea pentru debutanţi a festivalului de la San Remo.

Marina Almăşan: “Ne-a dezamăgit colaborarea cu televiziunea germană”

Marina Almăşan, şefa delegaţiei României la Eurovision, dă vina pentru acest lucru pe colaborarea proastă cu televiziunea germană, NDR, care a organizat concursul de la Dusseldorf.

“Ne-a dezamăgit colaborarea cu televiziunea germană care a fost extrem de refractară pe partea de grafică şi de lumini şi ne-a refuzat cererile în acest sens”

, a declarat Marina Almăşan.

citeste tot pe Gandul

Surpriza plăcută numită Italia

Azerbaidjan, cu piesa “Running Scared”, interpretată de duetul Ell/Nikki – 221 puncte, Italia cu „Madness Of Love”, interpret Raphael Gualazzi – 189 puncte și Suedia cu “Popular”, interpret Eric Saade – 185 puncte, sunt primele trei clasate la ediția 2011 a concursului Eurovision.

• vezi cum au votat tarile EBU pe cumetrii in finala

De departe, piesa Italiei a fost cea mai bună din concurs (o revenire benefică pentru Italia la Eurovision, după 13 ani de absență), dar nu întotdeauna cei mai buni câștigă. Oricum, piesa Italiei deja are “palmares” și viitor, fiind aleasă drept coloană sonoră a unui film, care îi are drept protagoniști pe Robert de Niro și Monica Belucci.

foto: rickey
fotoinfo: Acest baiat se numeste Eldar si, impreuna cu partenera sa de cant, a castigat Eurovision, dupa o editie la care Baku a cumparat o garnitura intreaga de suedezi, care sa se ocupe de participarea azera. Morala faptului va fi ca in curand s-ar putea sa vedem chiar si arabi care, sub management german, sa castige Eurovision, reprezentand vreun stat limitrof despre care UE va ajunge in curand la concluzia ca, intr-un fel sau altul, intra in sfera sa de interes geopolitic

Piesa României, “Change”, interpretată de trupa Hotel FM, s-a clasat pe un nemeritat loc 17, injust față de valoarea ei. Dar dacă nu am fi beneficiat de voturile tradiționale ale căpșunarilor și basarabenilor, atunci ne-am fi trezit chiar pe ultimul loc. Foarte multe piese din finala de sâmbătă seara vor fi uitate peste doar câteva zile.

Votul geo-politic decisiv

Azerbaidjanul a luat 64 de puncte de la 8 țări din fostul URSS și 28 de la 3 țări musulmane. Este greu de crezut că fără acest sprijin geo-politico-religios, Azerbaidjanul ar fi ocupat primul loc. Este pentru prima oară când o piesă câștigătoare nu obține nici un punct de la 11 jurii (12 cu al Armeniei, dar ținând cont de litigiile politice dintre cele două state, lucrul este explicabil). În ceea ce privește piesa câștigătoare, se poate spune un singur lucru pozitiv: în finală interpretarea ei a fost cu o clasă peste ceea ce am auzit în semifinală.

• vezi cum au votat tarile EBU pe cumetrii in prima semifinala

Este adevărat – tot ca de obicei – țările nordice s-au votat între ele, dar ocupanta locului 3, Suedia, (33 de puncte de la Danemarca, Norvegia, Finlanda și Islanda, la care putem adăuga și cele 22 ale prietenilor din Olanda și Estonia) a avut o piesă mai bună decât cea care a câștigat.

• vezi cum au votat tarile EBU pe cumetrii in a doua semifinala

În total – ne referim doar la „lucrurile serioase”, așa a catalogat un prezentator al unei televiziuni alocările de 8, 10 și 12 puncte – am numprat fix 60 de situații în care cele 43 de jurii au acordat punctajele mari pe criterii de vecinătate, sau afinități politice sau religioase. Dacă în finală s-ar fi aflat Cipru, Croația, Turcia și Armenia, atunci numărul voturilor ar fi fost și mai. S-au înregistrat și 7 situații în care puncte multe s-au datorat emigranților.

România a luat mai multe puncte în semifinală decât în finală !!!

În semifinala a II-a, România a ocupat locul 4 (din 19 participante) obținând 111 puncte. Din cele 21 de țări care puteau să ne voteze în semifinală, ne-au votat 17. În schimb, în finală, din 42 de jurii care s-au pronunțat, doar 14 au dat puncte pentru România, totalul fiind de 77. În mod logic… citeste tot pe Cotidianul.ro

Azerbaijan a castigat Eurovision! Aceasta este o noutate, mai ales ca Ell & Nikki – Running Scared nu m-aimpresionat, ca originalitate. Aceasta melodie seamana cu un intreg curent muzical, al carui varf foarte vizibil in acest moment in Occident este Coldplay.

Notez si faptul ca, chiar daca esti emotionat ca ai castigat, nu ai voie sa scapi caii si sa canti, cand esti sarbatorit de toata Europa, ca o zana si un zan slut, care si-a pierdut gulerul de siguranta cu acordajele pe podium.

Adevaratul subiect important insa pentru noi este locul jalnic ocupat de Romania anul acesta, mult sub valoarea melodiei si interpretarii, pe locul 17, identic celui de intrare in show-ul din finala.

Acum pot sa spun: David Bryan nu a fost, in aceasta seara, in cea mai buna forma vocala si nu a transmis foarte mult, dar votul pe prietenii, combinat cu faptul ca nu am primit puncte putine, dar dese, de la multe dintre statele votante, ne-a dus pe o pozitie nemeritata.

foto: a1

Pe de alta parte, cred ca anul acesta promovarea Hotel FM, cu melodia “Change”, in viitoarele tari votante, a fost foarte slaba.

Este de notat de exemplu faptul ca Marea Britanie, tara lui David Bryan, nu a votat deloc, nici un punct macar, pentru Romania, cu toate ca in ultimele zile BBC, paradoxal, devenise agasant de-a dreptul cu intervievarea continua a celor de la Hotel FM si in special a conationalului lor, David Bryan.

Foarte ciudat este ca Romania se pare ca a terminat pe locul al patrulea in semifinala. In semifinala a grea, a doua, deci clasarea din finala e cu atat mai ciudata. Oare dincolo de ceea ce stim noi ce s-a mai intamplat, de joi pana sambata?

Unde esti tu, Bocanet…

Un alt punct slab a fost coregrafia extrem de sumara care a ilustrat prezenta Hotel FM pe scena. Remarcam, in timpul finalei, similitudinea dintre simplitatea prezentei in show a Annei Rossinelli din Elvetia si a trupei Hotel FM din Romania. Cam tot pe-acolo ne aflam in clasamentul final, nu-i asa?

Dar noi aveam o melodie de alta factura, mult mai miscata, care se preta la o coregrafie mai darnica, la mai mult dinamism scenic. Cele doua fete cu trompetele au fost costumate in negru, de parca nu era destul fundal blank negru in spate, ca pentru a se vedea cat mai putin.

Dar problema in aceasta coregrafie a fost ca nu s-a vazut nici un fel de gandire, pentru un aranjament scenic, de parca oamenii cu astfel de idei, care ar trebui sa lucreze in TVR, au fost concediati sau trimisi in concediu.

Unde sunt vremurile cand Alexandru Bocanet facea legea si era standard valoric pentru televiziunea publica din Romania? Sau mai bine zis: a fost vreodata Bocanet standard pentru acesti oameni?

Cei din TVR se comporta parca ar fi strungari in promovare si frezori in coregrafie.

Vinovata: Marina Almasan

Iar daca este cineva care trebuie sa plateasca pentru asta, atunci aceea se numeste Marina Almasan. O organizare foarte proasta, care nu a facut decat sa o repete pe cea de anul trecut.

Dar anul trecut am fost reprezentati de o melodie de cu totul alta factura si de doi insi cu un alt mod de exprimare scenica, care nu mai avea nevoie de coregrafie suplimentara prea multa.

A fost trouvaille-ul cu cele doua piane, care a impresionat si a propulsat sus Romania, dimpreuna cu vocea extraordinara a Paulei Seling. Iar ideea cu pianele a fost a sotului Paulei, nu a TVR, iar banutii… chiar suntem curiosi sa aflam vreodata oficial exercitiul financiar, pe surse de finantare, al organizarii de anul trecut, pentru Oslo.

Tratamente diferentiate

Anul acesta mi-a facut impresia ca trupa Hotel FM nu a avut parte de acelasi tratament ca Paula & Ovi. Ei nu au fost laudati de Marina Almasan, cum a facut anul trecut aceasta cu concurentii nostri din 2010, de parca erau dumnezei intrupati.

Pe de alta parte, in tara a izbucnit scandalul emisiunii de publicitate electorala facuta cu ministerul Elenei Udrea, care probabil cantareste mai greu, in situatia Marinei Almasan in TVR, decat rezultatul pe care l-a obtinut ea la Dusseldorf.

M-am stapanit pana acum, dar cred ca initiativa legislativa a sotului Marinei, Victor Socaciu, cea cu dublarea filmelor, este si menita sa estompeze, printr-un scandal scontat, scandalul comisioanelor luate de sotia lui.

Si, in ultimul rand, dar nu si in cel din urma: eu cred ca, daca Marina Almasan este criticabila, trupei Hotel FM trebuie sa-i multumim pentru evolutie si sa-i felicitam, pentru ca imaginea lor si prezenta lor in Germania a fost una reconfortanta, placuta si ne-a facut cinste.

Iata ca in acest moment incepe finala Eurovision 2011, la Dusseldorf, in Germania. Avem trupa romaneasca din Oradea, Hotel FM, in concurs, care va intra a 17-a, odata cu marii granzi ai finalei – tarile calificate direct, care, cum se observa, sunt situati in ultima treime a concursului.

Finlanda: Paradise Oskar – Da Da Dam

Senzatia ciudata pe care o am cu acest cantautor, care pare simultan fragil si, fiind si compozitor, este si puternic, care mai are si nefecirea sa intre primul in concurs… trebuie sa recunosc ca, pe masura ce ascult aceasta melodie, incepe sa-mi placa progresiv.

Draguta melodie. Remarc din nou aparenta tendinta a lui Axel Engstrom de a da impresia, din cauza modului cum abordeaza sunetele, ca patineaza, ca e putin peste sunet, dar incep sa ma obisnuiesc cu sistemul sau de cant.

Bosnia & Herzegovina: Dino Merlin – Love In Rewind

Bosnia s-a clasat in 2006 pe locul al treilea, fiind reprezentati de Hara Mata Hari, cu “Lejla”, cu o piesa mult mai frumoasa. Sa vedem ce va face Dino Merlin anul acesta, cu o melodie imnica, simpla, care ramane in creier repede.

Danemarca: A Friend In London – New Tomorrow

Aceasta melodie nu este un plagiat dupa o anumita melodie din Melodifestivalen, de acum cativa ani, asa cum s-a afirmat in Danemarca. Debutul are o similaritate melodica, dar atat. Dar la semnalul chitarii solo, gata, e altceva.

O melodie frumoasa, una dintre cele din grupul de locurile mele valorice 4 – 10, dimpreuna cu Hotel FM din Romania.

Lituania: Evelina Sašenko – C’est Ma Vie

O alta melodie preferata de mine, dupa parerea mea cea mai buna din prima semifinala. Tot din topul meu valoric 4 – 10, dar o melodie de cu totul alta factura, una poemica. Este o singura respiratie muzicala, si gata.

Foarte interesant. Plus modulatiile si racursiurile tonale. Frumos. Refrenul e ceva mai slab si conventional, ca si finalul, tipic, dar e o prezenta foarte placuta.

Ungaria: Kati Wolf – What About My Dreams

Kati Wolf, fata cu vocea mai buna decat propria sa melodie, cu un oarecare grad de banalitate. Totusi, probabil cea mai buna prezenta maghiara in Eurovision de multi ani… hopa! i-a scapat vocea.

Aceasta din cauza modalitatii sale de a forta, de a canta la limita, ricand, mizand totul pe o singura carte. Live nu se face asta, pentru ca vocea nu este sintetizator de sunet. Nu se poate insa sa nu-i remarci calitatile interpretative exceptionale, expresivitatea deosebita.

Irlanda: Jedward – Lipstick

Acesti frati gemeni irlandezi nu-mi spun absolut nimic. Proiectiile de lumina si celelelate spetial-efects sunt de la alta categorie de show-uri – fac gimnastica pe scena. Melodia fara istoric. Dupa criteriile de tip Lena, “Satellite” de anul trecut, ar trebuie sa fie printre favoritele la castigarea Eurovision. Puşche pe limba-mi!

Suedia: Eric Saade – Popular

O alta melodie din top 4 – 10 – exceptand debutul furat dupa Boney M, asa cum am explicat. Mici dizarmonii intre solist si backing vocals.Ceea ce si-a propus anul acesta delegatia suedeza este foarte dificil: o piesa agitata, cu schimbari de ritm, cu secvente de tip stop & go, totul peste o coregrafie destul de incarcata, care solicita solistul. Eric Saade munceste de-i sar capacele.

Estonia: Getter Jaani – Rockefeller Street

O melodie deosebita, cu o prima tema simuland un joc de papusi si o a doua trecand intr-o la fel de interesant simulata muzica militara. Urmeaza o a treia sectiune – refrenul, care este in fapt un simplu trailer spre prima tema, si asa mai departe. O melodie frumoasa, una dintre cele mai interesante din competitie, iarasi din topul meu valoric pentru locurile 4 – 10.

Grecia: Loukas Giorkas ft Stereo Mike – Watch My Dance

Anul acesta, Grecia a preferat un nou cantec de razboi (!?), pus pe un soi de hip-hop grecesc. Remarc ritmica extrem de dificila, in asa-zisa “masura schioapa”, de la sectiunea celui de-al doilea solist, de la refren, Loukas Gyorkas, care are o voce foarte frumoasa. Una peste alta, am o senzatie stranie si contradictorie la aceasta melodie: unele lucruri imi plac, altele imi repugna.

Rusia: Alex Sparrow – Get You

Rusul Alexandru Vrăbiescu (daca si-a tradus el numele in engleza, i-l traduc si eu in romana) incepe in maniera de cantec traditional rusesc, apoi intra in cu totul altceva, comportandu-se ca o clona a solistului de la Erasure, ca voce si ca o trupa de muzica disco din brit-pop-ul anilor ’90. Da, suna bine, e cum trebuie, da bine, dar mare lucru nu-mi transmite. Nu are acel ceva pe care il caut in muzica.

France : Amaury Vassili - Sognu

Incepe ca Bolero-ul de Ravel, dar tenorul are probabil mari emotii, pentru ca a inceput pe totul alt ton si canta sub ton. Auuuuu! Poate ca nu aude. Este in permanenta numai sub ton. Mi se pare absolut incredibil ceea ce aud. Gutural. Parca aud posibila falsificare a vocii lui Lars, din finala nationala de la noi, de la “Shine”, Biondo.

Nu se poate ca un tenor profesionist sa faca asa ceva si ma gandesc la acel dispozitiv care te ajuta sa falsezi in emisie, cand tu inrealitate canti excelent, fara probleme. Ori nu este in voce, ori se intampla ceva, pentru ca nu suna deloc bine.

Italia : Raphael Gualazzi - Madness Of Love

Urmeaza un alt grande al competitiei, italianul Raphael Gualazzi. Sa vedem ce mai pateste si asta, ca francezul… m-a uimit. Aici este destul de greu sa il faci credibil ca falseaza, ca e in fata pianului si are poermanent controlul tonului.

Cei care canta ca Gualazzi, acompaniindu-se cu pianul, nu falseaza decat daca au probleme vocale si nu este cazul. La partea strigando duce spre Zucchero. Foarte frumos. Una dintre favoritele mele, asa cum am spus deja. Ce sange au acesti talieni, venira cu jazz – cafe concert, mama-mama…

Elvetia: Anna Rossinelli – In Love For A While

Inca una dintre melodiile remarcate de mine, deosebit de frumoasa, din categoria “simplu si usor de retinut”. Observati cum s-au orientat aranjorii de coregrafii anul acesta. Rossinelli are totul simplu: chitara rece, contrabas, fara jocuri de lumini, totul simplu si frumos.

Marea Britanie : Blue - I Can

O alta melodie foarte buna, cu britanicii, care in sfarsit dovedesc ca respecta Eurovision. Tenorul din stanga scenei chelalaie elegant. Abia ulterior se fixeaza ca lumea in voce. Repet: o melodie foarte puternica, dar o tema greu de tinut minte si de fredonat. Nu cred ca va fi un hit dupa Eurovision, dar cred ca aici va avea succes.

Moldova: Zdob si Zdub – So Lucky

Urmeaza Zdob si Zdub, din Basarabia, adica, nu-i asa? ai nostri. O melodie mai putin valoroasa decat “Bunica bate doba”, dar si aceasta valoroasa, in linia tipica acestei trupe, cu o repriza ethno in partea mediana, pe tema secundara.

Germania : Lena - Taken By A Stranger

O melodie la fel de obscura din partea Lenei, ca si cea care a castigat anul trecut, lucru care ne avantajeaza inainte de intrarea in competitie. Cum nu trebuie sa incerce sa cante Bjork. Dar este ea competitie sau show oare? Vom vedea la final.

Romania: Hotel FM – Change

Nu se mai aude fara frecvente, ca la semifinala. Foarte buna si charismatica interpretarea lui David. Melodia aceasta poate impresiona si poate sa faca toate paralele. Depinde de multe lucruri. De exemplu, si de ceea ce a votat ieri juriul finalei.

foto: presaonline

Urmeaza o ultima parte a concursului, cu melodii mai slabe, in opinia mea.

Austria: Nadine Beiler – The Secret Is Love

Falsa cantareata americana de R&B. Partea buna, vocea, care – acum imi dau seama – seamana la voce cu Dalma Kovacs. La R&B cea mai mare dificultate este ca trebuie sa canti printre note. Nadine are momente cand falseaza usor la aceste momente. Ma distreaza grozav ca, pentru a face o infuzie de sange de culoare la backing vocals, Austria a introdus in grupul de acompaniament si o negresa.

Azerbaijan: Ell & Nikki – Running Scared

O alta melodie de import, de data aceasta dinspre eposul britanic de data recenta, de la nenea Chris Martin & Coldplay. Baiatul, Eldar, are o voce foarte buna. Evolutia scenica este remarcabila, dar totul este o copie azera a unei muzici arhivehiculate in Occident.

Slovenia: Maja Keuc – No One

O alta ebosa groasa dupa R&B-ul american. Inca o voce foarte buna, care ma intreb daca este in stare sa cante un “Hai lelitzo-n deal la vie” sloven cum scrie la carte, nu tot R&B.

Islanda: Sigurjón’s Friends – Coming Home

Povestea trista si emotionanta din Islanda, care insa nu ma convinge si muzical, ci numai omeneste. Foarte simpatici baietii. Voci mai bune decat piesa. Fiecare dintre ei are o personalitate muzicala distincta, dar melodia nu este altceva, finalmente, decat un country modernizat, folosind doua teme muzicale arhivehiculate.

Spain : Lucía Pérez - Que Me Quiten Lo Bailao

Bailando mi! Arriba! Nimic. Tot eposul telenovelistic respira prin aceasta melodie banala, diametral opusa frumusetii de anul trecut, venite sin Spania, “Algo Pequenito”, cu Daniel Diges.

Ucraina: Mika Newton – Angeli

Din tara scandalurilor la Eurovision, anul acesta vine Mika, urmasa lui Newton despre care nu stia aproape nimeni, care s-a calificat prin retragerea celorlalti competitori. Frumos trouvaille-ul de pe fundal, cu desenul in direct in nisip. Melodia insa este banala. Pacat de vocea solistei, care merita o soarta mai buna. Tocmai cand o laudam, in falset, a… falsat putin.

Serbia: Nina – Čaroban

Nina mi se pare depasita de eveniment. Voce ii joaca peste si peste sunet. Foarte mult zgomot odata cu muzica la acest eveniment muzical. Pot sa-i spun astfel, fara sa ma corecteze cei care spun ca e show, nu concurs muzical?

Georgia: Eldrine – One More Day

Eldrine are foarte multa dorinta, dar aceasta melodie cu evidente armonii din eposul oriental nu spune foarte multe, ca valoare muzicala, oricat de multa bunavointa as avea cu unul dintre cele mai estice popoare crestine din lume si chiar daca exista o suprapunere cu ritmica alternative-rock, care modernizeaza atmosfera muzicala.

foto: Squidoo
fotoinfo: “Amaury Vassili, the young French tenor, recently came to my attention due to his participation in the 2011 Eurovision Song Contest. He hails from Ile-de-France and at 21-years-old has been named the “world’s youngest tenor”. Having heard a number of his songs, for a guy so young, he does have an amazingly rich and powerful voice. Think Josh Groban and Pavarotti rolled into one and you have Amaury Vassili.”

Amintesc ca anul trecut s-a petrecut ceva asemanator: castigatoarea precendentei editii, Norvegia si cu un alt grande al competitiei, Spania, s-au prezentat cu doua piese exceptionale, pe care nu am putut sa le ierarhizez valoric.

Superba melodia opera-pop cantata de acest tanar. In directa filiatie cu “My Heart Is Yours”, de anul trecut, a lui Didrik din Norvegia. Dupa parerea mea, este cea mai buna melodie care participa anul acesta la Eurovision.

Surprinzator, francezii s-au adunat de pe plaje si au decis ca in sfarsit a sosit timpul sa se ia in serios, trimitand la Eurovision o melodie adevarata.

Raphael Gualazzi inteleg ca este o figura in Italia muzicala. Aici dovedeste ca stie muzica. Vorbim despre jazz. O specie destul de nobila pentru ca o multime de tipi foarte inteligenti sa decreteze: Eurovision nu este un concurs muzical, ci un show. Ce show ofera Gualazzi? Ei bine, ii spun celui care ar afirma aceasta: daca nu vezi unde e show-ul, lasa-te. Apuca-te de motociclism. Nu stii muzica.

Cand au dorit sa rupa mapamondul si au venit cu o piesa scremuta de Andrew Lloyd Webber, au reusit, muzical, un fiasco. De data aceasta, cu Blue, au dat-o. Cu totul alt stil muzical decat ce fac francezii si italienii, melodia grupului britanic este, dupa parerea mea, a treia valoric dupa celelalte doua prezentate aici.

Adica, avem de-a face, in opinia mea, cu cea mai completa dintre melodiile pop prezente in concurs, extrem de puternica si de bine pusa la punct, ca sa nu mai vorbesc ca este cantata exceptional.

Exista si un defect: sunt alte melodii care au teme mai percutante si care iti raman in cap, pe cand cu “I Can” lucrurile nu stau deloc astfel. Nu tii minte si nu poti fredona deloc ce canta baietii. Este o ciudatenie.

De exemplu, “Change” a lui Hotel FM, cu o orchestratie mult mai putin luxurianta, are o tema simpla si care ti se fixeaza temeinic pe cortex. Si piesa alor nostri (carora le tinem pumnii din tot sufletul, ca sunt buni) nu este singura.

Sa mai vorbim despre muzica de telenovela venita anul acesta din Spania? Nu cred ca merita. Asa ajungem sa discutam despre Rebelde. Merita sa discutam despre noua creatura cu care se prezinta Lena? Nici atat…

foto: Eurovision.tv

Ordinea intrării în concurs în finala de sâmbătă este următoarea:

Finlanda: Paradise Oskar – Da Da Dam
Bosnia & Herzegovina: Dino Merlin – Love In Rewind
Danemarca: A Friend In London – New Tomorrow
Lituania: Evelina Sašenko – C’est Ma Vie
Ungaria: Kati Wolf – What About My Dreams
Irlanda: Jedward – Lipstick
Suedia: Eric Saade – Popular
Estonia: Getter Jaani – Rockefeller Street
Grecia: Loukas Giorkas ft Stereo Mike – Watch My Dance
Rusia: Alex Sparrow – Get You
France : Amaury Vassili - Sognu
Italia : Raphael Gualazzi - Madness Of Love

Elvetia: Anna Rossinelli – In Love For A While
Marea Britanie : Blue - I Can
Moldova: Zdob si Zdub – So Lucky
Germania : Lena - Taken By A Stranger
Romania: Hotel FM – Change
Austria: Nadine Beiler – The Secret Is Love
Azerbaijan: Ell & Nikki – Running Scared
Slovenia: Maja Keuc – Vanilija
Islanda: Sigurjón’s Friends – Coming Home
Spain : Lucía Pérez - Que Me Quiten Lo Bailao – They Can’t Take The Fun Away From Me
Ucraina: Mika Newton – Angeli
Serbia: Nina – Čaroban
Georgia: Eldrine – One More Day

România, reprezentată de trupa Hotel FM (Gabriel Băruţa, David Bryan şi Alex Szuz), cu piesa “Change”, s-a calificat în finala de sâmbătă după ce a concurat în a doua semifinală Eurovision, joi, la Düsseldorf.

Tot joi s-au mai calificat Bosnia şi Herţegovina, Austria, Ucraina, Republica Moldova (Zdob şi Zdub – “So Lucky”), Suedia, Slovenia, Estonia, Danemarca, Irlanda.

În urma primei semifinale, de marţi, s-au calificat reprezentanţii Ungariei, Serbiei, Rusiei, Lituaniei, Georgiei, Azerbaidjanului, Greciei, Elveţiei, Finlandei şi Islandei.

Cei 20 de finalişti au fost desemnaţi pe baza votului telespectatorilor şi a votului unui juriu de specialitate, în egală măsură.

Pentru marele premiu al concursului se vor lupta artiştii din cele 20 de ţări calificate în semifinale şi reprezentanţii celor cinci ţări care intră direct în finală – Germania, Spania, Italia, Marea Britanie şi Franţa.

Românii din ţară nu vor avea dreptul să voteze trupa Hotel FM, în schimb românii din toate celelalte 42 de ţări care au participat în acest an la Eurovision vor putea să voteze piesa României urmărind transmisiunea postului televiziunii publice din ţara în care se află.

Spre deosebire de cele două semifinale, când au fost anunţate doar ţările care s-au calificat, sâmbătă vor fi acordate note şi se va întocmi clasamentul final.

Ca de fiecare dată, notele vor reprezenta 50% punctajul primit de la toate cele 43 de jurii de specialitate (jurizarea va avea loc vineri seară) şi 50% televot în toate cele 43 de ţări (în transmisiunea de sâmbătă seară). Pentru România notele vor fi anunţate de Malvina Cservenschi.

Ediţia de anul acesta a concursului Eurovision se desfăşoară în Germania, după ce Lena Mayer-Landrut a câştigat competiţia de anul trecut, cu piesa “Satellite”.

sursa: Mediafax

Oradenii de la Hotel FM, cu piesa “Change”, s-au calificat in finala de sambata a Eurovision 2011 Dusseldorf. Cei care nu credeau in ei si care considerau ca trebuie sa ne ducem cu cineva gata consacrat, la pachet, s-au inselat. Merge si punand valoarea muzicala inaintea renumelui.

Iata mai jos lista completa a concurentilor calificati in finala, luati, evident, intr-o ordinea aleatorie, pentru a nu influenta televotingul de peste doua zile, din seara finalei:

Estonia: Getter Jaani – Rockefeller Street

Romania: Hotel FM – Change

Moldova: Zdob si Zdub – So Lucky

Irlanda: Jedward – Lipstick

Bosnia & Herzegovina: Dino Merlin – Love In Rewind

Danemarca: A Friend In London – New Tomorrow

Austria: Nadine Beiler – The Secret Is Love

Ucraina: Mika Newton – Angeli

Slovenia: Maja Keuc – Vanilija

Suedia: Eric Saade – Popular

~live commentary~

Iata ca in aceste momente ne pregatim sa-i vedem intrand in concurs pe concurentii nostri din acest an, trupa oradeana Hotel FM. De asemenea, vom urmarii o a doua semifinala, dupa parerea mea mai valoroasa, mai plina de muzica decat prima.

Bosnia & Herzegovina: Dino Merlin – Love In Rewind

Pana acum probabil cea mai buna piesa care reprezinta spatiul ex-iugoslav in acest an. Exista tema, exista un strigat muzical, exista ingredientele necesare, si totusi aceasta melodie este sub cele cu care a venit spatiul ex-iugoslav in anii trecuti.

Sa ne amintim Mata Hari, “Lajla”, ori poate de Maria Seripovic (cred ca asa se numeste). Piese superbe, de exceptionalitate, la nivelul carora, din pacate, cu tot respectul pentru Dino Merlin, “Love In Rewind” nu se ridica. In rest, nu am ce sa-i reprosez lui Dino.

Austria: Nadine Beiler – The Secret Is Love

De reprosat lipsa de originalitate completa a acestei melodii, contrasa direct din reprizele lente ale Christinei Aguillera, ca si lipsa de originalitate a Nadinei, care imita perfect tehnica de cant a acestui segment de cantarete americane de R&B.

Dincolo de aceasta, voce buna, feeling, da, e mai bine decat in prima finala. Dar la rigoare…

Olanda: 3JS – Never Alone

Frumoasa melodie, dar hai sa ne intoarcem putin la explozia de muzica pop buna, uneori impregnata cu folkul batav, din anii ’70 – ’80. A La Carte, Maywood, Luv… Nu prea suporta comparatie.

Hopa, bip-bip, solistul o idee peste ton, probabil din cauza emotiei, dar tine bine haturile in mana si ramane unde trebuie.

Belgia: Witloof Bay – With Love Baby

Asta imi place mai mult, pentru ca este un doo-wop / be-bop contemporan reusit. Aici avem niste armonii foarte dificile si un mod foarte riscant de a canta pentru niste solisti care nu stiu sa o faca.

Oricand tot acest edificiu se poate prabusi, pam, si gata! daca faci o mica greseala de emisie, de reglaj al aerului. Poate ca sunt subiectiv cand apreciez acest gen de muzica (nici ea foarte originala si necaracteristica belgienilor), dar exista calitate in aceste voci, fiecare foarte personala si toate bine armonizate si integrate una cu alta.

Avem o semifinala grea.

Slovacia: TWiiNS – I’m Still Alive

Voci bunicele, dar lipsa de originalitate face iar ravagii. Imi vine sa spun: “pe asta de unde o stiu?”, pentru ca seamana cu ceva. ENtuziasmul iubitorilor de Eurovision a scazut mult, asa ca acum nu mai vine acel feed-back, bazat si pe o psihoza a plagiatului partial justificata.

Cred ca mai curand seamana, ca spirit muzical, cu multe reprize ritmice medii din show-ul pop live american.

Ucraina: Mika Newton – Angeli

In Ucraina, ca in fiecare an, a fost scandal la desemnarea reprezentantului. Acum se petrece, dupa parerea mea, un alt fenomen toxic: toata lumea ea dance-pop-ul si il electrocuteaza putin, ii face parul metalic, pune o voce la comanda, tipica, de personalitate si crede ca astfel ajunge la muzica.

Dar fructul meu dicotiledonat, tema muzicala originala, nu exista, nu se manifesta deloc. Am mai auzit asta de 1.000 de eori, deja am consumat aceste pattern-uri muzicale. Pacat de Mika, dar Isaac Newton a fost britanic, nu ucrainean.

Moldova: Zdob si Zdub – So Lucky

Zdob si Zdub vine cu o melodie mai putin buna decat “Bunica bate doba”, dar totusi buna. Recomand votarea lor. Ca si pe a estonienei, care urmeaza, dar asta este alta poveste.

Am mai scris asta: o prima tema mai slaba, apoi una ethno mult mai valoroasa si atragatoare muzical, mai originala.

Suedia: Eric Saade – Popular

O melodie care debuteaza cu un rapt dupa Boney M, “Nightflight to Venus”, in deschidere, apoi devine mai originala, pe armonii tipic suedeze. Lui Eric ii scapa putin vocea afara din armonie. Si-o ia cu mana, si-o pune la loc cu un zambetzel si pleaca mai departe.

Bun, dupa pararea mea, unul dintre cei mai buni din aceasta semifinala. A, stiu de ce ii scapa vocea: are o coregrafie bazata pe multa miscare. Destul cat sa-i influenteze cantul.

Cipru: Christos Mylordos – San Aggelos s’Agapisas

Ei, si acum exemplul pe care, cred eu, ar trebui sa-l ia grecii de la ciprioti. O melodie foarte frumoasa, care integreaza armonii balcanice intr-un context muzical-armonic de tip Phoenix.

Cele doua voci masculine sunt putin dezacordate, pentru ca al doilea baiat, tenorul din spate, este putin cam sus, cu 2-3 come. La tema secundara, apare senzatia de Phoenix. Frumos.

Bulgaria: Polly Genova – Na Inat

Se citeste Ghenova, Bogdan Paulica. Slabuta melodie. Coldplay vein. Roxette image. Pop-rock / alternative-rock music. Ceva lipseste insa: originalitatea. Of, iar trebuie sa scriu: am mai auzit asta de prea multe dati.

F.Y.R. Macedonia: Vlatko Ilievski – Rusinka

Si, pentru ca tot am aflat ca Ion Iliescu are rude in spatiul iugoslav, ele trebuie sa cante ceva despre rusi, nu? In rest, ca la analiza matematica: nimic impartit la zero egal nimic. Sau zero? Nu stiu sigur, dar chiar ca nu conteaza.

Ne aflam in burta de muzica mai slabuta din mijlocul semifinalei, in care, vom vedea, urmatoarea melodie frumoasa este a romanilor de la Hotel FM.

Este o pozitie avantajoasa, in ultima treime, de care ar trebui sa profitam, chiar daca inceperea votului odata cu debutul primei melodii este un handicap, daca te gandesti ca unii se decid pe cine sa voteze in timpul show-ului de televiziune.

Israel: Dana International – Ding Dong

Dana International participa anul acesta cu o melodie slaba, lipsita de originalitate, din care se remarca numai valoarea interpretului. Nu ma pot stapani sa nu remarc felul convulsiv in care trage aer in piept, de se aude pan’ la Bucuresti. Asta se corecteaza prin incalzire si vocalize, sub controlul unui meserias, in timp.

Slovenia: Maja Keuc – Vanilija

Maja nu ma face deloc sa simt mirosul de vanilie. O melodie care nu ridica nici macar la nivelul valoric al celei interpretate (si scrise) de bosniacul Dino Merlin.

Romania: Hotel FM – Change

Hotel FM impresioneaza. David Michael Bryan are personalitate muzicala, are foarte multe de spun, are charisma si melodia este foarte buna.

foto: cristv

Pot sa spun ca este o interpretare la fel de profesionista ca si a Paulei Seling si a lui Ovi, de anul trecut, pentru care baietii merita tot respectul. Mult succes! Trebuie sa mergeti in finala!

Estonia: Getter Jaani – Rockefeller Street

O piesa foarte buna, poate cea mai buna (dupa a noastra, desigur) din aceasta semifinala. Nu-mi pot stapani impresia ca parca imi este cunoscut debutul melodiei, dar recomand votarea acestei melodii foarte frumoase si probabil originale.

Se bazeaza, ca si “Playing With Fire”, pe juxtapunerea mai multor samples, iar fetei live ii cam joaca vocea dincolo de sunet, aproape insesizabil. Probabil pentru ca are o coregrafie destul de agitata.

Discutam in comentarii azi despre ce inseamna cool. Mie mi s-a parut cool, de exemplu, sample-ul lent dinainte de finalul melodiei.

Belarus: Anastasia Vinnikova – I Love Belarus

Foarte slaba melodie. Foarte gajaita fata. Banala tema.

Letonia: Musiqq – Angel In Disguise

O melodie placuta, simpla, frumoasa, care creste pana spre final frumos si armonios. Mai curand aceasta melodie imi aduce aminte de spiritul olandez din anii ’80.

Am impresia ca s-a intamplat ceva cu negativul din spate, fix la mijlocul melodiei. Poate ca ma insel eu. Iar solistului i-a cam scapat vocea deasupra sunetului.

Danemarca: A Friend In London – New Tomorrow

Frumoasa melodie. Aud ca se pune problema unei plagieri. Se pare ca seaman cu un cantec de la Melodifestivalen, din anul 2006: Andreas Johnson, “Sing For Me”. Melodia dupa care ar fi fost plagiata aceasta piesa o puteti audia aici.

Debutul intr-adevar seamana cu ceva, dar melodia este frumoasa, dupa parerea mea printre cele mai reusite din aceasta semifinala.

Irlanda: Jedward – Lipstick

O melodie foarte slaba, care, din punctul meu de vedere, nu are nici o legatura cu spiritul si nivelul ridicat al reprezentarii irlandeze la Eurovision.