Vremuri foarte grele pentru titlurile locale si in 2010, dupa ce publicitatea atrasa de la clientii nationali s-a redus in prima luna din an cu 90% fata de perioada similara din 2009.

In ceea ce priveste clientii locali, acestia si-au redus bugetele cu 10% fata de ianuarie anul trecut. Astfel, jumatate din publicatiile locale ar putea sa dispara in acest an, decla­ra vicepresedintele Asociatiei Patro­na­le a Editorilor Locali (APEL), Gruita Ienasoiu.

La sfarsitul anului trecut, vice­presedintele Asociatiei Patronale a Edi­torilor Locali (APEL), Gruita Ienasoiu, anunta ca niciun titlu din presa locala auditat BRAT (Biroul Roman de Audit Tiraje) nu a dat faliment, insa situatia ar putea fi dramatica in 2010, cand esti­meaza ca vor mai rezista pe piata doar jumatate din cele care au incheiat 2009.

Ion Cristoiu semneaza in Ring editorialul “Falimentul presei frigide“:

Dispreţuind presa orientată cu faţa către cititor ca fiind tabloidă, ziarişti precum cei care au condus “Evenimentul zilei“ sunt responsabili de criza actuală a presei.

Pentru că actuala criză a presei s-a ivit din practicarea pe banii altora a unei gazetării fără talent. Noul proprietar al ziarului declară că va păstra echipa care a condus până acum redacţia. Dacă aşa va fi, îi putem spune de pe acum că aruncă banii pe fereastră.

Ziarul Financiar titreaza ca “New York Times a revenit pe profit anul trecut, dupa taierea unor cheltuieli“:

Cotidianul american New York Times a revenit pe profit in anul 2009, in pofida scaderii cu 17% a veniturilor. Ameliorarea a survenit dupa un plan drastic de reducere a cheltuielilor cu 475 de milioane de dolari.

In 2008, compania care editeaza ziarul avusese o pierdere neta de 57 de milioane de dolari, in timp ce in 2009 castigul net a fost de 20 de milioane de dolari, scrie Le Figaro.

Pagina de Media remarca faptul ca “Evenimentul zilei interzis la Realitatea TV după vânzarea către B1“:

Postul Realitatea TV nu va mai cita informații din Evenimentul zilei. Potrivit unei comunicări interne a șefului postului, Cătălin Popa, Evenimentul zilei nu mai este “o sursă credibilă“, după ce ziarul a fost cumpărat de Bobby Păunescu.

Șeful Realitatea TV are suspiciuni că informațiile din Evenimentul zilei sunt orientate pro PDL. Doar în situații excepționale, informațiile din Evenimentul zilei pot fi citate pe postul lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Si, in sfarsit, doua stiri de la Reporter Virtual: “Mesaj intern: reorganizare la Kanal D” si “Marius Hagger: Libertatea nu se vinde“:

Astazi, pentru a linisti spiritele, Marius Hagger, managerul general de la Ringier Romania, le-a comunicat angajatilor de la Libertatea ca ziarul nu este de vanzare, asa cum a spus si vineri.

Replica venita dupa informatia publicata pe Reporter Virtual ca Patriciu a fost vineri in Elevetia pentru a negocia cumpararea tabloidului, apoi de stirea unui cititor ca afacerea a fost incheiata.

Pentru nelinistea celor de la Libertatea, le comunic ca Hagger nu conteaza in aceasta ecuatie, asa cum nu a contat nici cand publicatiile Evz si Capital au fost vandute.

Cel despre care am explicat anterior ca ar trebui, din punct de vedere jurnalistic, sa-si ia si suzeta la el, atunci cand vine la redactie. Una dintre metodele prin care jurnalistii buni sunt determinati de catre patronatele din presa sa iasa din aceasta bransa este umilirea.

Mai de mult, pe site-ul lui Tiberiu Lovin, Alin Bogdan, azi director executiv la Multimedia Political Communication, arata ca a plecat din presa de scarba. Este normal. Unul dintre motivele pentru care te incearca aceasta scarba este ca ai sefi care te pun sa pui virgula intre subiect si predicat si cu care ai probleme daca nu executi un astfel de ordin.

Sa revin la povestea mea. Convocarea la Comisia de disciplina de pe 18 mai nu era facuta cu respectarea legii. Am facut o notificare, prin care solicitam indeplinirea acestei conditii. Pe 18 mai 2009, am primit prin posta o a doua convocare, la o noua comisie de cercetare disciplinara, pentru 28 mai. Convocarea mi-a parvenit de la Posta la o zi dupa ce murise tatal meu.

Eram la Focsani, unde incepusem preparativele pentru inmormantarea acestuia, iar confirmarea de primire a recomandatei trimise prin posta de Active Soft a fost data de catre altcineva.

Cred ca este inutil sa mai insist pe sentimentele care ma incercau la Focsani, in timp ce faceam preparativele pentru inmormantare, cand am fost sunat de la Bucuresti si anuntat ca Active Soft ma reconvocase. Cum? Ce sentimente? E simplu: scarba.

Eram anuntat ca, pentru desfasurarea cercetarii disciplinare, contractul meu individual de munca va fi suspendat incepand cu 28 mai. Pe 27 mai 2009, avocatul meu a solicitat reprogramarea sedintei Comisiei de disciplina intr-o zi in care poate sa participe, deoarece pe 28 mai, ca si in alte zile in adresa, nu poate fi prezent, pentru ca este la DNA.

Nu am primit nici un raspuns la aceasta solicitare, nici eu, nici avocatul meu. Pe 30 mai 2009, mi s-a incarcat pe card numai jumatate din salariul de pe cartea munca pentru luna mai, asa cum am povestit deja. Ne intoarcem acum la inceputul lunii iunie, cand am primit decizia de concediere unilaterala, pe care o calific drept abuziva si ilegala. Aici, cercul se inchide.

In acest moment, din punct de vedere jurnalistic, litigiul meu cu Active Soft devine subiect minor pentru mine si il voi trata numai cand se intampla ceva important. In schimb, rubrica Starea Presei va continua. Pentru ca ne este dat, din pacate, sa traim timpuri foarte-foarte interesante. Apele se despart.

Prima zi, cea de 29 aprilie, a fost una dintre acestea: am intrat in vreo sapte cladiri cu risc seismic maxim si am scris un reportaj-ancheta, pe care l-am publicat in serial pe blog, sub titulatura “Reportaj in Orasul Cladirilor-Fantoma”, asa cum se poate vedea, de exemplu, aici, aici sau aici.

Ca doar pe bloguri mai are loc un astfel de reportaj, in rest este un gen publicistic greu publicabil. Cel mai mult mi-a placut sa ma bag prin imobilele despre care stiam si vedeam ca sunt pericol public, sa fac poze care sa exprime acest pericol, sa pozez crapatura in zid, exact pe grinda, pericolul iminent.

Daca (Doamne fereste!) va veni marele cutremur despre care se vorbeste, am niste obiective clar stabilite si anumite locuri in care ma voi duce sa scriu, chiar si numai pe Blogul lui Budescu.

Am redescoperit faptul ca mai stiu sa discut cu omul simplu de pe strada, ca nu mi s-au atrofiat simturile. Inainte vreme, de la birou veneam mort de oboseala, dupa opt ore de stat pe scaun, fumat si baut cafele.

De pe teren am venit in redactie cu ochii stralucind, plin de viata, ars de soare, cu chef de munca si am scris cu placere, de exemplu, “Reportaj din Orasul Cladirilor-Fantoma”, de pe la ora 16.00, intr-un birou unde nimeni nu intelegea nimic: ce fac, de unde vin, ce e cu mine de stralucesc, daca mai sunt, ce sunt, de ce sunt oare asa de vesel?

Am facut ceea ce probabil ca “redactorii” de la Ziare.com nu fac niciodata: meserie, teren, am avut interlocutori, m-a ars soarele, cum am mai spus, m-a batut ploaia, m-au stropit masinile si m-au injurat soferii lor.

Pentru “Mall-urile si criza” am avut nevoie de trei zile de documentare, in timpul carora am arat Bucurestiul, sarind din autobuz in tramvai si din acesta in troleibuz, apoi in metrou.

Am facut teren pentru “Prin spitale”, prin chiar faptul ca avusesem treaba cu ochii, apoi avusesem alte treburi, foarte stresante si grave, si totusi nu m-am putut stapani sa nu scriu si notele necesare pentru viitoarea redactare a unui articol.

Este un reflex profesional pe care numai un jurnalist il intelege si il simte. Sa dau un exemplu. Intr-o zi, iesind de la metrou la Piata Victoriei, acum vreo doua-trei luni, am dat nas in nas cu Tibi Lovin, care-mi facea cu mana si simultan poza un stalp – cel putin asa am avut prima data impresia.

Am incercat sa vorbesc cu el coerent, in timp ce eu insumi vorbeam la telefon cu altcineva, dar nu se putea. M-am uitat in prelungirea obiectivului lui Tibi si mi-am dat seama: era una dintre “statuile” din deseuri. Omul facea meserie pentru site-ul lui. L-am inteles imediat. Ulterior, i-am citit cu placere postarea de ReporterVirtual.

(urmeaza: Cercetare disciplinara)

Mihai Paun mi-a spus, fara sa-mi dea vreo fisa a postului, ca sunt redactor la Ziare.com, mi-a cerut sa predau laptopul si m-a trimis in birou la Ziare.com sa muncesc: “Du-te si munceste!”.

Am predat laptopul, cerand un proces verbal de predare-primire, unul pe care nu l-am primit nici pana in ziua de astazi. M-am dus in redactie si am descoperit ca, in afara de scaunul folosit de toti membrii redactiei, atunci cand dadeau telefon, nu mai exista nici unul, pentru ca fotoliul meu fusese mutat in jurul biroului de protocol din mijlocul redactiei.

M-am intors la Paun in birou si i-am spus ca nu am pe ce sa stau si nici calculator. Mi-a spus sa stau pe scaunul liber si sa lucrez la desktopul redactiei. Nu s-a mirat, nu a ezitat deloc: stia perfect despre ce vorbeam. M-am intors in birou, am deschis desktopul, m-am asezat pe scaun si am asteptat in tacere, ca sa nu fiu acuzat ca fac valuri, sa primesc ceva de scris. Am descoperit ca nu mai am cont de e-mail de serviciu. Dupa doua ore, l-am intrebat pe editorul coordonator aflat in tura daca imi da ceva de lucru.

Mi-a spus ca redactorul-sef “a zis sa nu scrii nimic”. Pana la sfarsitul zilei de lucru, am scris o analiza despre impozitul forfetar, pe care am trimis-o pe e-mail redactorului-sef. Incepand de a doua zi, pana la sfarsitul saptamanii, intr-o atmosfera de continua tensiune, am scris zilnic cate un text la alegerea proprie, venind in jurul orei 16-17 la birou, pentru a-l trimite pe e-mail-ul redactorului-sef, de pe desktopul redactiei, care “imi fusese alocat” in bataie de joc.

Sa nu va inchipuiti ca trageam chiulul pana la ora aceea! Nu, bietul de mine alergam pe teren sa ma documentez, stateam de vorba cu sursele, mai faceam 2-3 interviuri si apoi ma intorceam in redactie sa lucrez informatia acumulata in timpul zilei. Adica faceam munca adevarata de journalist, cea de care pana atunci aproape uitasem cum se face!

Incepand din saptamana care a urmat, am preferat sa lucrez mai mult pe teren si sa fac material adevarate, pentru ca oricum in redactie nu faceam altceva decat sa imi toc nervii inutil, nu discutam cu nimeni de la Ziare.com si Paun ma intreba ce fac si de ce nu muncesc (in conditiile in care imi crease, impreuna cu redactorul-sef de la Ziare.com, un cerc vicios si conditiile ideale ca sa nu pot munci, sa stau degeaba, stresat si sa-mi dau astfel demisia cat mai rapid, din cauza acestei hartuiri continue. Eventual sa am o iesire nervoasa, in urma careia sa pot fi dat afara pentru indisciplina etc.).

Cu exceptia saptamanii luni-vineri 18-22 mai, cand mi-am inmormantat tatal, am scris aproape zilnic cate un material. Ulterior, dupa ora 19.00 din ziua in care i-l trimiteam redactorului-sef, care nu il publica, il publicam eu pe blog. Toata aceasta serie de texte este vizibila si acum pe blogul meu. Asa cum am explicat anterior, si la sfarsitul lunii aprilie mi s-a incarcat pe card numai salariul de pe cartea de munca, fara drepturile de autor.

(urmeaza: Bucuria de a face teren)

Din cauza unei conjunctivite keratitice, mi-am luat concediu medical pana pe 15 aprilie 2009. Ulterior, mi-am mai luat inca sapte zile de concediu legal, pana pe 28 aprilie exclusiv. Repet: chiar nu am pacalit pe nimeni. Exista situatii in care Dumnezeu iti intinde o mana. Aceasta conjunctivita keratitica a fost un mare noroc pentru mine.

Trebuie tinut cont si de faptul ca nu este tocmai placut nici sa umbli cu ochii umflati si rosii, de parca ai plange in continuu. Mi se lipeau ochii ca la pisoi si, indiferent ce faceam, ce picaturi puneam si oricat ma straduiam, tot ma simteam ca si cum as fi avut in ochi sare. A fost, de altfel, si perioada in care am scris foarte putin pe blog, avand extrem de multe texte programate sa apara, din seria Eurovision.

Discutand telefonic, in aceasta perioada, cu Mihai Paun, pentru a-l informa ce anume se intampla cu mine, faptul ca sunt in concediu medical si ce problema medicala am, acesta mi-a spus ironic:

“Sa aduci si certificat medical pentru boala asta a ta”.

Cunosc o multime de cazuri aproape identice, in care multor jurnalisti li s-a spus asa ceva. Ulterior, cand am adus certificat medical, in primele zile ale celei de-a treia decade a lunii aprilie, mi-a spus, vizibil iritat:

“Florine, eu cred ca acest certificat medical este aranjat si vom investiga ce ai facut tu si cum ai facut tu cu medicii ca sa il primesti”.

Investigati, investigati, ca oricum nu aveti ce sa gasiti. Daca era o chestie aranjata, nu m-as fi plimbat saptamani intregi pe la medici, pentru ca totul sa fie in regula.

Pentru ca tot nu veni vorba: exista o prevedere ca angajatorul sa deconteze contravaloarea lentilelor de ochelari, pentru cei care lucreaza la calculator si scrie in certificatul medical ca din acest motiv le este afectata vederea.

Nu este si cazul meu, nu port ochelari, dar e bine ca jurnalistii care citesc aceste randuri sa retina acest fapt, care pentru unii poate fi extrem de important. Defapt, acesta este motivul pentru care, dupa un an si jumatate, mi-au cedat ochii si bine ca am facut numai o conjunctivita.

(urmeaza: “Esti redactor. Du-te si munceste!”)

In urma cu doua zile, am postat pe blog acest articol, asociat unui interviu in exclusivitate luat in luna octombrie a anului 2007, cand eram editor la Active Soft.

Rezultatul imediat poate fi vazut in comentarii. Reverberatiile acestei postari sunt foarte interesante.

Subiectul era, ca si la precedenta mea postare pe acelasi subiect, de pe blog, numarul mare de materiale de presa scrise de mine pentru Ziare.com, la care este creditat ca autor altcineva.

In urma cu trei zile, cand dadeai cautare “Florin Budescu” pe Ziare.com, obtineai vreo patru sau cinci pagini de rezultate, o mare parte fiind unele dintre interviurile video realizate in a doua parte a anului trecut si in ianuarie-februarie 2009, postate pe Ziare.com. Autor, la unele, era acreditat altcineva, iar eu eram semnat. Cum s-ar spune, eu eram sclavul, iar cel pe userul caruia era facuta postarea seniorul. Cul.

Motivatia – stupida: din luna ianuarie a anului 2008, de cand am plecat de la Ziare.com la alt website din firma, contul meu de pe acest site a fost sters, la rebranduirea publicatiei. Eu cred ca pur si simplu din rautate, nimic altceva, pentru ca sunt insi care nu lucreaza la Ziare.com, posteaza aici si au cont.

Spun aceasta pentru ca, atunci cand am inceput sa livrez subiecte din nou pentru acest site, nu mi-a fost creat iarasi un cont, cum era normal, decat in momentul in care indrituitii s-au plictisit de blegul plictisitor, care venea si zicea ca iaaaaar are ceva de postat.

Lucrurile evolueaza insa. Azi, atunci cand dai cautare “Florin Budescu”, obtii numai trei rezultate, nu patru-cinci pagini, ca acum cateva zile, asa cum se poate constata aici:
Valeriu Steriu: Birocratia falimenteaza agricultorii (Interviu Video) (primul rezultat, la care este activat in titlu si continutul video, iar la autor scrie numele meu),
Exclusiv: Remes a impus cenzura in TVR (AUDIO) (al doilea rezultat, la care nu este activat si continutul audio, iar lucrurile au ramas neschimbate), precum si
Valeriu Steriu pentru Ziare.com: “Nu se poate vorbi de o criza a dioxinei” (AUDIO),
o alta exclusivitate pe care am adus-o site-ului, in debutul scandalului dioxinei.

La aceasta postare, continutul audio nu este activat, dar interviul este transcris, iar la autor sunt trecut tot eu, deci e ok. In schimb, interviurile mele video, care sunt la locul lor bine-mersi, pe site, nu mai pot fi gasite dand cautare “Florin Budescu” sau “Budescu”, ci doar dand cautare dupa numele interlocutorilor mei. Probabil ca s-a umblat la indexarea dupa numele autorului.

Represalii? Sa fie cenzura? Poate, ori poate ca acum se trec aceste contributii modeste ale mele pe Autor: Florin Budescu, asa cum ar fi normal. Voi vedea in zilele urmatoare ce anume se intampla. Promit sa iau pe rand, unul cate unul, toate interviurile video pe care le-am postat pe Ziare.com, sa ma lamuresc despre ce este vorba.

NOTA: Apropos de acest superb titlu: Prima Casa: Bancile vor putea executa silit locuintele, daca statul nu plateste.

Copii, bancile nu vor executa in viata lor nici o locuinta. Ele, daca vor executa silit, vor face aceasta cu titularii de contracte de credit.

Reamintesc: Pe 31 martie, Paun si Cocosila m-au pus sa semnez trei acte. Primul a fost un referat facut de Cocosila, pentru “intarzieri repetate, neindeplinirea sarcinilor de serviciu (de parca aveam vreo sarcina de indeplinit) si absentare nemotivata”. Continuu cu enumerarea documentelor primite de la Paun si Cocosila.

2. Un al doilea document (foto dreapta), prin care Mihai Paun lua cunostinta de referat si imi dadea un avertisment si, in baza acestuia, eram atentionat ca la prima abatere se va lua masura desfacerii contractului individual de munca. Aha! Aici voiati sa ajungeti! Citez:

In cazul in care d-l Budescu Florin (n.n.: este bine de stiut – corect se scrie “dl.”, si nu “d-l”) va continua sa intarzie la locul de munca si nu-si va indeplini atributiile de serviciu, vom lua decizia de incetare a contractului individual de munca din cauza abaterilor disciplinare.

3. Un al treilea, reprezentand o fisa a postului de editor la Ziare.com. Nu mai lucrasem in structura Ziare.com din ianuarie 2008, iar acum eram reincadrat fortat aici. Voi spicui din criteriile de evaluare, comentand imediat stupizenia lor:

-respectarea regulilor de scriere (primul paragraf max 4 randuri, si bolduirea intertitlurilor, mentionarea, cu sau fara link, a sursei, respectarea densitatii cuvintelor cheie)

Aceste chestiuni administrative, cu care m-am confruntat constant la Ziare.com, in cele cinci luni cat am lucrat acolo, sunt tot atatea motive de teroare inabusita in interiorul acestei cvasi-redactii.

Este vorba depre lucruri din categoria celor care se invata, asa cum am spus, printr-un soi de “dresaj”, si de catre un urs spalator. Astfel de reguli am si eu, pe blogul meu, la postarile pe care le fac, dar nu as teroriza pe nimeni pentru ele si nu as face un regulament, darmite criterii de evaluare din asa ceva.

A face caz de astfel de greseli si a le folosi, in functie de interesele tale intra-redactie de a-l lucra pe unul si de a-l face pe altul sa-si ia campii, ori de a-l favoriza pe al treilea este un fapt extrem de grav, posibil numai pentru ca adevaratele criterii profesionale s-au contractat, iar redactiile sunt conduse de prea multi indivizi care, la astfel de criterii, stau foarte prost.

-respectarea regulilor de preluare a textelor (reducere si refacere a textului, mentionare corespunzatoare a sursei etc.)

Acestea sunt actualele reguli de preluare a textelor scrise de alti jurnalisti, de la alte publicatii, la Ziare.com. Instituite dupa multe luni si luni de zile, in care Ziare.com a fost acuzata pentru preluarea si prefacerea textelor fara mentionarea sursei.

Zoso a fost unul dintre cei mai virulenti critici ai acestei metode de lucru a fostilor mei colegi. Iar pentru aceasta, cel putin la un moment dat, de pe serverele Active Soft, cel putin, accesul la blogul lui Zoso a fost restrictionat.

O discutie foarte fatisa pe acest subiect a avut loc si pe forumul Mediafax, la inceputul acestui an. Mi-am exprimat punctul de vedere personal clar pe acest forum. Pe de alta parte, fragmentul de fisa a postului cu respectarea regulilor de preluare demonstreaza cat de important este acest lucru la Ziare.com, incat este trecut in fisa postului!

Am semnat de primire pentru cele trei documente Active Soft. Le-am atras atentia cu aceeasi ocazie lui Mihai Paun si lui Adrian Cocosila ca nu voi semna actul aditional, fie el si in ultima sa forma, pentru ca este samavolnic. Am avut parte de reactia lui Mihai Paun, pe care am mai citat-o odata:

Cum, Florin, iti imaginezi ca vom face o ilegalitate cu tine? Nu trebuie sa semnezi nici un act aditional!

Deci cu ceilalti, care au semnat, au facut ilegalitati! Citez inca odata din e-mail-ul lui Paun, din 24 martie:

Toate celelalte variante ( 2 la numar ) sunt nule si le veti primi pentru a le distruge (n.n.: evident, ironie si amenintare mascata, cum am mai reliefat, pentru ca primele doua variante fusesera primite deja pe 16 si pe 17 martie).

Trebuia sa intelegem prin aceasta, asa cum am mai scris, ca “semnarea actului aditional in versiunea finala, era o conditie obligatorie a continuarii raporturilor de munca cu Active Soft”.

(urmeaza: Insfertuirea salariului meu)

Am inteles amenintarea si am reactionat, aducand o hartie, in care Active Soft era atentionata elegant ca sunt membrul unui sindicat, ca am drepturi si tin sa-mi fie respectate. A mai trecut o saptamana, in care simteam in jurul meu cum se petrec lucruri necurate.

De cand fusesem anuntat “sa-mi depun CV-ul”, veneam la birou pe la ora 14.00, in rest cautandu-mi un loc de munca. Ca nu-mi gaseam, asta era gheseftul meu. Anterior, tot verbal, ii explicasem lui Mihai exact ce fac si de ce, de ce lipsesc si unde sunt, iar el mi-a spus sa nu-mi fac griji si sa-mi vad de cautari. Totul bine si frumos.

Pe 31 martie 2009, am fost chemat din nou, dimineata, in biroul lui Paun. In fata, la secretariat. Am avut o discutie si mai dura decat pe 19 martie. Adrian Cocosila mi-a impus de la inceput “sa uitam de meritele tale profesionale si sa ne concentram pe altceva”.

Cocosila si Paun (interesanta si emblematica alaturare de nume, nu-i asa?) m-au pus sa semnez trei documente:

1. Unul, prin care Adrian Cocosila imi facea referat de sanctionare cu avertisment, pentru intarzieri repetate si absente nemotivate. Citez:

Subsemnatul Cocosila Cristian Adrian, angajat pe postul de Director Resurse Umane (…), am intocmit prezentul referat, prin care va informez ca salariatul Budescu Florin, angajat pe postul de Editor al SC Active Soft SRL, a savarsit urmatoarele: -intarziere repetate la locul de munca; -neindeplinirea sarcinilor de serviciu; -absentare nemotivata.

(urmeaza)

“Florin, nu stiu daca luna care urmeaza mai pot sa te tin pe statele de plata. Ai rezolvat ceva? MP”.

Adica eu eram asa, un fel de carpa de spalat pe jos, un accesoriu, un neg (foto dreapta – nu, nu sunt doua masti venetiene), o bula, o scula aschietoare, un botz care devenise jenant, stanjenitor si trebuia, prin urmare, expulzat. Care trebuie “tinut pe statele de plata”. Inca.

Pe 19 martie, Mihai Paun si directorul de personal Adrian Cocosila m-au invitat sa avem discutii, intai Paun si Cocosila, apoi doar cel din urma. Ambii m-au intrebat cu tot mai multa agresivitate daca sunt de acord sa incetam contractul cu acordul partilor.

Le-am raspuns ca nu si le-am repetat ca nu pot sa ma demita pur si simplu, pentru ca am drepturi si mi le cunosc bine: de exemplu, trebuie intai sa-mi dea un avertisment si trebuie sa si gaseasca motive pentru aceasta. Imediat, mi s-a revelat faptul ca fusesem luat in serios.

La cea de-a doua discutie, cea numai cu Cocosila, acesta mi-a spus, vizibil enervat, rosu la fata:

“Florin, sa stii ca, daca vrei, noi putem sa-ti dam un astfel de avertisment, nici o problema”.

Am inteles exact ce a vrut sa-mi transmita:

“Sa stii ca putem sa-ti fabricam un avertisment”.

Exact aceasta s-a intamplat peste alte 12 zile. Cinci zile mai tarziu, pe 24 martie 2009, am inregistrat la registratura firmei o adresa de la MediaSind, prin care se certifica faptul ca sunt membru al acestei organizatii profesionale (foto stanga). Inainte de inregistrarea in registrul Active Soft, i-am aratat-o lui Mihai Paun. Citez din acest document:

(…) In consecinta, va rugam sa luati act de aceasta notificare si sa acordati acestui angajat toate drepturile prevazute de dispozitiile legale.

Semnat: Cristi Godinac, presedinte FRJ MediaSind.

A fost primul moment in care l-am vazut pe Mihai ca se enerveaza foarte tare. Vizibil enervat, a inceput sa citeasca notificarea, invartindu-se prin birou si prin antecamera acestuia, prin fata celor trei secretare speriate de iesirea sa, pufnind si rasucind adresa de la Mediasind pe toate fetele si, finalmente, intrebandu-ma:

“Ce-i asta, Florine? Ce reprezinta acest act? Adica mie mi se atrage prin asta atentia sa respect legea?”.

(urmeaza: Referat. Avertisment. Fisa postului. Editor. Mars la munca, negule!)

Capitolul 13, Raspunderea contractuala, din anexa semnata de multi angajati Active Soft la sfarsitul lunii martie a acestui an, stipuleaza ca incalcarea de catre angajat a oricareia dintre obligatiile prevazute la punctele 4-10 din actul aditional “produce Angajatorului un prejudiciu pe care partile il fixeaza la suma de 20.000 de euro, ce va fi achitata de catre Angajat in termen de 10 zile de la data comunicarii de catre Angajator, cu confirmare de primire, a actului constatator al incalcarii(…)”.

Pentru fiecare incalcare, mai bagi in buzunarul Active Soft inca 20.000 de euro! Daca prejudiciul produs (crede firma ca) este mai mare de 20.000 de euro, “Angajatorul isi rezerva dreptul de a solicita daune interese pana la acoperirea integrala a prejudiciului”.

Cu alte cuvinte, nu esti sclav pe plantatie doar pe perioada contractului, ci si dupa, fiind amenintat cu o suma care pentru multi angajati din tara aceasta este sperietoare in stare pura. Sunt destule motive pentru care in acest moment angajatii Active Soft sa se fereasca si sa vorbeasca in somn.

(luni: Cum e cand te simti un neg)

Pentru ca exprimarea este absolut geniala, ea trebuie tradusa pe romaneste pentru noi, astia, cei mai putin geniali. Ghita a fost coleg la Active Soft cu Costel. Ghita a plecat de la firma Active Soft la o alta firma. Costel nu, lucreaza inca acolo. Ghita nu poate sa faca nimic sa il ia pe Costel, el sau noul sau angajator, sa il angajeze, decat numai cu acordul Active Soft.

Daca nu exista acest acord, pa. Daca totusi Costel isi da demisia de la Active Soft si apoi se angajeaza la firma la Ghita, Active Soft il acuza pe Ghita ca a incalcat actul aditional. Pe scurt, aceasta se numeste incalcarea libertatii de miscare a fortei de munca.

Eu am gasit si alte cateva lucruri pe care Active Soft ar putea sa le interzica angajatilor sai. De exemplu, dupa ce scapi de binefacerile acestei minunate firme, se poate sa ai nevoie sa mergi la un psiholog, sa-ti descalceasca neuronii, sa poti gandi ca oamenii normali, nu sa vrei sa te duci, de exemplu, la toaleta la noua ta firma-angajator si sa te intrebi daca nu cumva incalci vreo clauza impusa de catre mareata firma Active Soft folosind hartie igienica parfumata.

Ei bine, asa cum am invatat la scola de tesit creierele Pro TV, din serialul “Clanul Soprano”, psihologii au obiceiul sa faca tratamente, inclusiv prin hipnoze cu retroversiune. In cursul acestor sedinte, un fost angajat Active Soft poate dezvalui secrete vitale depre soarta omenirii, detinute de SRL-ul condus de Mihai Emil Paun.

Ei bine, ar trebui analizat de catre oamenii de bine de la Active Soft ce avantaje avantajoase ar putea avea societatea, daca ar incheia un nou act aditional la contractele individuale de munca, prin care se vor interzice aceste metode de tratament pentru fostii angajati Active Soft.

Sa revenim dar la ce secrete pot turna fostii angajati Active Soft. Daca spun ei cate post-it-uri a consumat nu-stiu-care program manager intr-un an? Sau cat a vorbit pe Pid’jin zilnic? Sau de cate ori a ascultat-o pe Spritney Bears? Sau cat a frecat IuTub-ul?

Ar fi foarte grav sa se afle astfel de secrete!

(maine: Anexa la contract privind fidelitatea (IV) Raspunderea contractuala)

Cei care au semnat-o si-au stabilit poate cursul vietii, de-acum incolo, pentru multa vreme. Ca si limitarile. Nu stiu exact insa daca toti cei care lucreaza in continuare la Active Soft au semnat-o sau nu.

La punctul 4 din document se spune ca “angajatul se obliga ca timp de 2 ani (pentru functiile de executie) si 5 ani (pentru functiile de conducere), dupa incetarea contractului de munca, a. Sa pastreze confidentialitatea deplina in privinta Informatiei Confidentiale si Proprietare a Angajatorului (ICP – n.n.), indiferent daca aceasta este desemnata in mod expres ca fiind de natura confidentiala sau nu, precum si sa ia toate masurile necesare impuse de cerintele postului pe care il ocupa pentru a asigura ca aceasta este protejata in mod adecvat si nu se afla la indemana persoanelor neautorizate”.

ICP se refera la o multime de lucruri, care pot fi citite in documentul aflat in foto, dar se refera si la “informatia inventata, conceputa, dezvoltata, creata, produsa sau pusa in practica de Angajat”.

Apeland la nivelul meu de cunostinte juridice, o sa incerc sa traduc limbajul si sa-l transpun in realitatea mea (care nu e si a lor). Sa incercam deci: acum trei ani, am facut un interviu cu Bogdan Naumovici. Azi, nu-stiu-cat decembrie 2011, nu mai sunt angajat Active Soft.

Sa presupunem prin absurd ca la un moment dat, in timpul interviului, Bogdan m-a rugat sa ne oprim putin, a tras o portie de plans sanatoasa si mi-a marturisit ca are o sticla in burta. Apoi a spart lavaliera de masa (care era foarte pretioasa, pentru ca aveam camera cu doua iesiri, pentru doua lavaliere). Sa mai fabulam, inventand ca ulterior am continuat interviul cu Bogdan folosind un singur microfon multidirectional.

Daca eu, la trei ani de la moment, nemaifiind angajat Active Soft, beau o bere cu prietenii din presa si le povestesc asta, am incalcat actul aditional. Sa continuu cu un alt exemplu, de data aceasta deloc tratament fabulatoriu.

Este interzis pentru mine sa le spun noilor mei colegi de la, sa zicem, “Romania Libera”, peste un an, ca Valentin Lazea, economist-sef al BNR, mi-a vorbit despre un eventual imprumut FMI, cu luni de zile inainte ca el sa se concretizeze.

Informatia este vizibila pe blogul meu si a fost publica si pe Ziare.com. Aceasta nu conteaza, pentru ca este ceea ce juristii Active Soft numesc, in limbajul folosit si inteles numai de ei, ICP (Informatie Confidentiala si Proprietara).

(maine: Anexa la contract privind fidelitatea (III) Obligatia de a nu recruta personal)

Principiul folosit a fost cel al testului de rezistenta sociala:
PASUL 1: ii dai populatiei o lege scandaloasa, aflata in stadiul de proiect, conform careia salariile vor fi impozitate cu 90%;
PASUL 2: lumea este revoltata. Au loc dezbateri publice. Analistii se pronunta.
PASUL 3: Reprezentantii matrafoxati ai claselor sociale intra la negocieri cu guvernul si, trei ore mai tarziu, ies obositi, transpirati, mototoliti bine si victoriosi: s-a obtinut fantasticul succes ca salariile vor fi impozitate cu… doar 65%!
Va dati seama ce victorie a societatii civile?

La fel a procedat si Active Soft cu salariatii sai: prima versiune a proiectului de act aditional a fost absolut revoltatoare. Ultima, pe care o vom detalia in urmatoarele postari, fata de prima, a fost mai rezonabila, dar in realitate de asemenea restrictiva. Ideea este ca, in asemenea situatii, cine semneaza poate sa spuna “la revedere” drepturilor sale si este legat de maini si de picioare.

Ulterior, pe 31 martie, cand m-a pus sa semnez o fisa a postului si ca am luat la cunostinta de avertismentul primit, i-am spus lui Paun ca nu voi semna actul aditional. Mi-a raspuns cu o intrebare retorica: “Nici nu trebuie sa semnezi, Florin! Cum, sa facem noi o ilegalitate?”.

Voi juxtapune acestei zicale celebre a lui Mihai urmatorul e-mail al aceleiasi persoane, pe care il primisem cu o saptamana inainte, pe 24 martie:

“Actul aditional la contractul de munca, a fost modificat astazi, tinandu-se cont de observatiile si propunerile colegilor nostrii. Va fi retiparit in cursul zilei de maine intr-o varianta finala pe care tin sa o semnam pana poimaine la pranz. Este o versiune revizuita si onesta. Toate celelalte variante (2 la numar) sunt nule si le veti primi pentru a le distruge. Intelegem prin asta ca semnarea actului aditional in versiunea finala, este o conditie obligatorie a continuarii raporturilor de munca cu Active Soft.”

Observatii:
Primo: Cunoasterea notiunilor gramaticale de baza ale limbii romane nu este o conditie esentiala, pentru ocuparea unei functii de conducere intr-o societatea comerciala din Romania. Ca atare, o astfel de cerinta a postului n-o s-o gasiti niciodata in fisa postului de director general. Nici directorul general Active Soft nu are o astfel de sarcina de serviciu.

Si totusi, nu exista in limba romana imprejurare gramaticala in care sa scrii nostrii; nici macar una singura; pe de alta parte, virgula intre subiect si predicat este o infractiune gramaticala grava de tot. Sa nu mai vorbesc despre cacofonie…

Secundo: “Colegii nostrii” este unii care, detinand functia de project manageri, nu doresc decat sa-si mentina locul de munca, pentru ca se tem pentru painea lor, ca si pentru ratele la masina si/sau la casa, au copii mici sau vor avea. Ii inteleg, dar ultima versiune a actului aditional nu este onesta. A face genul acesta de discutie patronat-project manageri, pe un document extrem de sensibil, denota ipocrizie si dorinta de a trisa realitatea.

Terzo: “Toate celelalte variante (2 la numar) sunt nule si le veti primi pentru a le distruge”. Cam asa se discuta in Romania cu subordonatii. La mijto, de pe pozitii de forta si cu amenintari fara perdea. Daca ma gandesc bine, “celelalte variante” nu aveau cum sa fie primite ulterior (le veti primi), pentru ca fusesera deja primite, asa cum am spus, pe 16 si pe 17 martie. Banuiesc ca ruptura spatio-temporala, pe care o provoaca Mihai Paun in randurile scrise, ar putea sa fie destinata metaforizarii si estomparii unei amenintari.

Cvarto: “(…)semnarea actului aditional in versiunea finala, este o CONDITIE OBLIGATORIE a continuarii raporturilor de munca cu Active Soft“. Dincolo de virgula dintre subiect si predicat, citatul acesta intra in contradictie flagranta cu anteriorul: “Cum, sa facem noi o ilegalitate?”. Iata ilegalitatea. Sa mai repet ca legislatia muncii interzice cu desavarsire schimbarea principalelor elemente ale unui contract individual de munca, fara acordul scris al salariatului?

L-am anuntat oricum pe Paun de la inceput ca nu voi semna actul aditional si finalmente nici nu l-am semnat. Sunt alti salariati care au semnat aceste documente. Nu stiu daca toti cei care au ramas dupa 1 aprilie 2009 la Active Soft sunt exact toti cei care le-au semnat. As fi curios sa aflu.

Sunt convins ca multi au fost obligati de situatia lor personala sa semneze acest act aditional, asa cum am mai spus. Ei ma pot suna, asa cum ma si pot contacta pe mess sau pe e-mail, ca sa-mi spuna ce patesc la Active Soft, precum si ce au patit in trecut. Si cei care mai lucreaza acum, dar si cei care au lucrat anterior aici.

Daca vor dori, le pastrez identitatea confidentiala, asa cum am facut cu foarte multe surse ale mele din diferite institutii. Asa cum se stie, la jumatatea anilor ’90, liderul sindical Pavel Todoran m-a dat in judecata pentru o pretinsa calomnie, incercand sa-mi scoata o sursa din CNSLR-Fratia. Dupa aproape un an de proces, si-a retras plangerea penala, vazand ca nu-i voi spune cine este sursa mea. Todoran n-o sa stie niciodata cine a fost sursa mea in CNSLR-Fratia.

(urmeaza: Anexa la contract privind fidelitatea (II))