immenseworlds

Într-un articol publicat în ediţia electronică de astăzi a cotidianului, Dinu Boboc de la Evenimentul Zilei titrează: Magazinele, în vria reducerilor. Se vinde la jumătate de preţ.

Curioşi să vedem de ce sunt magazinele în vrie (adică de ce sunt în cădere liberă necontrolată), am citit textul talentatului publicist. Din acesta, aflăm că în Carrefour Unirii…

“Una dintre ofertele tentante, mai ales pentru această perioadă, este cea a whiskey-ului Teachers, redus cu 32%, până la 38 de lei.

În plus, pentru cei care caută un cadou mai deosebit, compania derulează, până pe 26 decembrie, o promoţie pentru toată gama de mixere, blendere şi epilatoare Braun, discountul oferit fiind de circa 20%.

Şi pentru că unii români vor prefera să stea de sărbători acasă, să se uite la televizor, un astfel de aparat este o alegere potrivită pentru cei mai mulţi dintre ei. La Cora se poate cumpăra un Samsung cu diagonala de 81cm, cu circa 1.400 lei: reducere de 20%.”

Îi urăm lui Dinu Boboc Crăciun fericit, alături de epilatorul său preferat marca Braun, cumpărat din Carrefour Unirii cu 20% reducere, în faţa noului său televizor Samsung cu diagonala de 81 cm, cumpărat cu reducere de 20%, cu circa 1.400 de lei, alcoolizându-se cu “whiskey”-ul său Teachers, redus cu 32%, până la 38 de lei.

Din primul moment, mi-am dat seama despre ce este vorba. Articolul e intitulat Rectorii de la privat se tem de faliment si este dedicat actualitatii ardente din educatie, generate de reforma provocata de Daniel Funeriu (pe care il aplaudam pentru initiativele sale reformiste).

Intre timp, asa cum se vede in linkul de mai sus, numele lui Ion Smedescu a fost eliminat din textul incriminat. La fel cum singurul autor al textului a ramas Carmen Constantin.

Prima tendinta este sa-ti spui ca aceasta inseamna ca autorul gafei ar fi celalalt jurnalist, Andreea Ofițeru, care a disparut ca autor al textului odata cu declaratia pe care i-ar fi luat-o decedatului.

Lucrurile insa nu sunt atat de simple. Am dorit sa aflam daca au mai fost si alti necrofili care au mai dorit sa-i ia declartii mortului Smedescu Ion. Si am aflat. Arhivele vorbeste!

Iata ce am descoperit: clickati aici pe articolul Oana Badea, secretar de stat Ministerul Educaţiei: Bac 2011, „rezultatul orgoliilor reformatoare“ si veti descoperi o alta discutie mediumnica avuta de un jurnalist de la Adevarul cu acelasi Ion Smedescu.

In acelasi caz BAC 2011, saracul Ion Smedescu are iarasi pareri foarte bine documentate. Marii perdanti sunt aceleasi universitati particulare, anunta cotidianul quality al lui Dinu Patriciu inca din 7 iulie 2011:

“Marii perdanţi ai Bac-ului din acest an sunt universităţile particulare. „Aşteptăm rezultatele de la sesiunea din toamnă, dar cred că numărul studenţilor va scădea”, precizează Ilie Cristescu, rector al Universităţii private „Mihai Eminescu” din Timişoara.

„Noi am menţinut admiterea, aşa că ne gândim că studenţii noştri nu aleg calea uşoară”, a declarat Ion Smedescu, rectorul Universităţii Româno-Americane din Capitală. RAU scoate la concurs 3.000 de locuri, cu o taxă de 500 de euro. Banii merg în cea mai mare parte în buzunarele profesorilor.

„Situaţia este tristă, dar de realitate nu ne putem feri. Dacă promovabilitatea continuă în acest ritm, putem vorbi chiar despre falimentul unor universităţi”, consideră Cornel Haranguş, rectorul Universităţii „Tibiscus”.”

Totul foarte clar. Nu se intelege insa daca informatiile privind locurile scoase la concurs de RAU sunt obtinute de Adevarul din pamant, de unde odihneste profesorul Smedescu, ori din alte surse ceva mai supraterane.

Ca sa intelegem mai bine despre ce este vorba, voi explica urmatorul lucru. La uzina de stiri Adevarul exista niste insi care, sub obladuirea inteligentului Cartianu, stabilesc dimineata, in sedinta de sumar, prin ucaz, ce subiecte se fac. Daca vrei sa indeplinesti subiectul, trebuie sa iei declaratii de presa. Daca nu iti ajung, bagi morti, ca ei nu pot sa le infirme.

Acum sa ne uitam putin cine semneaza interviul (bine, nu e chiar interviu, ci doar o declaratie lesinata) cu un mort. Carmen Constantin si Andreea Arhip. Hopa! Iarasi aceeasi Carmen Constantin? Cele doua articole au in comun doua nume: Carmen Constantin si Smedescu Ion. Dumnezeu sa-l ierte!

Grigore, te-a pacalit fata, nu Andreea Ofițeru, pe care a dat vina si ai sters-o odata cu numele lui Smedescu, a luat declaratie mortului, ci Carmen Constantin. Parerea mea. A mai facut-o odata probabil: pe 7 iulie, pe acelasi subiect.

Tehnica este simpla: fetei ii trebuia “la kilogram” o declaratie stupidica, anosta, care sa nu iasa in evidenta, usor balmajita si ambigua, ca sa-si faca norma ta penibila de texte livrate la fabrica de stiri. Asa ca de doua ori a chemat mortul sa vorbeasca, dand declaratii obscure de dincolo de mormant.

(14 aprilie 2010) Pagina de media: Redactorul şef de la Realitatea FM pleacă la Adevărul

“Carmen Constantin, redactor şef al postului Realitatea FM, pleacă de la postul de radio la sfârşitul acestei săptămâni. Potrivit informaţiilor paginademedia.ro, decizia de a părăsi postul a fost determinată de situaţia financiară a radioului şi a grupului deţinut de Sorin Ovidiu Vîntu. Realitatea FM se confruntă frecvent cu întârzieri ale salariilor. Contactată de paginademedia.ro, Carmen Constantin nu a comentat informaţiile. Carmen Constantin va trece la ziarul Adevărul. Ea se va ocupa, ca editor coordonator, de Suplimentul de educaţie. Carmen Constantin a lucrat doi ani la postul Realitatea FM, ca redactor şef adjunct şi, în ultimele lui, ca redactor şef. Anterior, a lucrat 11 ani la RFI, unde a fost redactor şef adjunct”

Concluzia mea este: Carmen Constantin este un produs tipic al presei ticalosite. A fost sefa la RFI, apoi la Realitatea FM, unde a ajuns pe functie intr-o ierarhie a valorilor total aiurita, de unde a plecat in glorie, pe cai mari, editor coordonator la Adevarul. Aici mitomana a inceput sa inventeze declaratii de presa.

As concedia-o in secunda a doua. Chiar daca nu “a luat ea”, ca editor coordonator al suplimentului de educatie ar putea fi direct raspunzatoare.

Mediafax - Rectorul Universităţii Româno-Americane, Ion Smedescu, a încetat din viaţă (5 oct. 2008)

În articolul respectiv, defunctul profesor universitar Smedescu nu este lăsat să se odihnească după numeroasele apariții în mass-media pe care le-a avut în timpul vieții și este chemat să sprijine, chiar și din Rai, efortul jurnalistelor de a prezenta spaimele rectorilor: el pronunță lugubru, ca dintr-o lume cu verdeață, mai bună și mai dreaptă, următoarele cuvinte:

„Ținând cont de faptul că nici examenul de anul trecut nu a fost tocmai comod, ne așteptam să fie rezultate proaste (la examenul de admitere-n.n.). Cu atât mai mult cu cât știam că în sesiunea de toamnă vor fi elevi mai prost pregătiți, nu ne-am ridicat prea mult așteptările”

Aceste considerații de valoare au fost consemnate fidel de ziariste, în prezența (credem noi) vreunui medium care a facilitat discuția. Anunțăm că profesorul Smedescu a plecat dintre cei vii pe 5 octombrie 2008.

Conform „Adevărul”, pe 6 septembrie 2011, profesorul Smedescu a revenit puțin, ca să acorde un ultim interviu doamnelor Constantin și Ofițeru… tot pe Vertical News

E o nouă modă prin presa scrisă – o modă ca gripa, răspândită prin contagiune oculară, ca să zic aşa.

jokesphotos

Vorbesc despre titlurile imperative tip mură-n gură: “Vezi aici cât poartă la pantofi cel mai mare pitic din lume”, sau “Află aici cât de repede poate vorbi cel mai vorbăreţ mut”.

Nu ştiu când s-a schimbat regula că un titlu de ziar e urmat de un articol (de fapt, regula că orice titlu e urmat de un text, pentru că altfel nici nu se poate numi titlu).

Acuma trebuie să spun aşa: păi pe vremea mea, dacă dădeai titlu, se presupunea că ai şi articolul. Mai mult, cititorii păreau suficient de instruiţi ca să ştie şi ei asta şi să citească în continuare, de la sine. Ce cititori aveam, ehei, mândruţo…

Acum… iaca la ce s-a ajuns. Aşa ceva… Păi dacă nu scrie redactorul “vezi” sau “află aici”, ce face cititorul, se-mpotmoleşte în confuzie? Rămâne necitit, sireacu’?

Mai mult: păi dacă are nevoie de asemenea indicaţii, ce fel de cititor e? De fapt – ce fel de cititori cred redactorii că au? Şi cât mai e până când vor scriela capătul fiecărui rând “vezi continuarea pe rândul următor”?

E ca pentru retarzi, pe cinstea mea. Imaginaţi-vă astfel de indicaţii la restaurante – desene explicative cu guri deschise în care intră linguri pline, însoţite de soluţia problemei: “află aici (adică în gură – n.m.) care e gustul faimoasei noastre ciorbe de potroace!” Iar la WC… Nu, mai bine fără. Să rămânem la ziare… fără WC.

sursa: Amar de zi

news.yahoo - Surfer witnesses 9/11 attack

“România liberă” a publicat ieri articolul “Povestea incredibilă a surferului care a văzut din ocean prăbuşirea New York-ului”. Recunosc, titlul m-a atras.

Am început să citesc, şi, de la o frază la alta, mă aşteptam să vad o referinţă la articolul iniţial, pentru că mi-am închipuit că nu Cosmin Macovei, cel care semnează textul din RL, a stat de vorbă cu Ed Hewitt, protagonistul poveştii.

Ei bine, nimic. Un text de peste 5.300 de semne, pe care Cosmin Macovei şi-l asumă, iar prin el, implicit şi “România liberă”.

Textul original a apărut cu şase zile înainte pe http://news.yahoo.com/, într-o secţiune dedicată comemorării a zece ani de la evenimentele de la 11 septembrie 2001.

Cum articolul din RL nu a fost contextualizat, ci pur şi simplu tradus, doi cititori îl critică pe jurnalist pentru faptul că nu e nimic “incredibil” în această poveste. Totuşi, ceva este. Jurnalismul de tip copy-paste.

sursa: Blog de investigatii

De-a lungul timpului, în subcategoria “Cu virgula-ntre subiect şi predicat şi alte bazaconii” am postat articolele referitoare la unele dintre cele mai mari gafe de presă făcute de mass-media română.

Nici un text de presă însă nu este atât de catastrofal scris, ca articolul din 18 august 2011, semnat de Ioana Mareş în România liberă. Aş fi putut să mă mărginesc la ironii şi subtilităţi, însă acest text este simptomatic pentru halul în care a ajuns astăzi presa română.

Pentru starea presei, dacă-mi este permis. Aşa că voi cita unele paragrafe, apoi voi face o analiza consistentă la fiecare fragment de text în parte.

“Numele lui Adolf Hitler, liderul nazist care a pus bazele celui de-al Doilea Război Mondial a devenit un simbol al puterii şi al fricii, celebru în istoria mondială. Deşi toată lumea cunoaşte parcursul dictaturii crude şi extremiste a liderului nazist care a provocat moartea a milioane de oameni, prin intermediul lagărelor de concentrare se ştiu foarte puţine detalii despre viaţa sa personală.”
Adolf Hitler nu a fost un simplu lider nazist, aşa cum se înţelege eronat din text, ci liderul mondial al nazismului, numărul unu al nazismului în lume, ca formă germană a fascismului. Nu poţi să spui că Hitler a pus bazele celui de-al II-lea război mondial, că nu a fondat o firmă. În general, nu poţi fonda un război mondial, aşa cum nu poţi întemeia un uragan.

Exprimarea pleonastică “dictatura crudă şi extremistă” este o gravă eroare de exprimare, demna de perlele de la BAC. O dictatură nu poate fi decât astfel: crudă şi, mai ales, este o expresie tipică a extremismului în sine.

Sfidarea topicii şi gramaticii: înainte de “a devenit un simbol” trebuia să fie o virgulă. 

“De exemplu ştiai că la 18 ani Hitler visa să devină pictor, că a avut o soră mai mică sau alţi patru fraţi care au murit în copilărie? Adolf Hitler a preferat să ascundă detaliile originii sale dar şi informaţiile despre membrii familiei, cum ar fi sora sa mai mică- Paula Hitler.”
Acesta ar trebui să fie un fel de round-up prin cele mai interesante chestii din articol, dar reuşeşte doar să plictisească, pentru că enumeră lucruri cunoscute de trei sferturi din planetă. Exprimarea, ca în întreg textul, este copilărească.

Sfidarea topicii şi gramaticii: după”de exemplu”, virgulă; a avut o soră mai mică sau alţi patru fraţi? Exprimarea exclusivă şi nu enumerativă (sau a avut o soră mai mică, sau patru fraţi) este greşită. Corect ar fi fost cu prepoziţia “şi”. Virgulă după “originii sale”.

“Sora mai mică a lui Adolf Hitler, Paula s-a născut în 1896, în Austria şi a fost singura rudă a cancelarului care a supravieţuit până la vârsta de 64 de ani. Ea a lucrat ca secretară în Viena şi a fost susţinută financiar de fratele său până la sinuciderea sa din 1945.”
Efect rizibil în ce-a de-a doua frază, din cauză că nu se înţelege clar cine s-a sinucis în anul 1945: Paula sau Adolf Hitler? Doar din precedenta frază citată deducem că fratele, pentru că ea a murit la 64 de ani.

Sfidarea topicii şi gramaticii: dupa “Paula” e virgulă. Greşeală comună astăzi în presa română:  un număr tot mai mare de jurnalişti agramaţi pun astfel virgulă între subiect şi predicat, pentru că se tem să pună apoziţia simplă între virgule, pentru că nu au învăţat gramatică şi nu şi-au format reflexe la timp. E de preferat scrierea în limba literară “în anul 1896″ sau “din anul 1945″, nu scrierea ca în vorbirea curentă, de stradă. La fel, în fragmentul “[...] l-a rugat pe executorul său, Martin Bormann să ofere familiei sale [...]“, după apoziţia simplă “Martin Bormann” trebuia pusă virgulă, că altfel e virgulă între subiect şi predicat; după “în 1896″ fără virgulă, complementul circumstanţial de timp nu se desparte de predicat prin virgulă decât când este în faţa predicatului, iar chiar şi atunci virgula este facultativă.

“După moartea părinţilor Alois Hitler şi Klara Pölzl, Paula şi Adolf au primit din partea guvernului austriac o pensie. Suma era foarte mică, de aceea Adolf a acceptat să îi cedeze partea lui de bani surorii sale mai mici care avea atunci doar 11 ani.”
Banalităţi irelevante. Dacă publici un articol despre biografia Paulei Hitler, găseşte elementele de unicitate, nu asemenea ofilenii obscure. Dacă nu există chestiuni inedite, de publicat, atunci nu este subiect de presă.

Sfidarea topicii şi gramaticii: virgula înainte de “care avea”.

“În timp ce a lucrat ca secretară în Viena, Paula nu a avut niciun contact cu fratele său care în aceea perioadă se zbătea să devină pictor şi ulterior s-a înrolat în armată. Ea şi-a revăzut fratele care începuse să aibe o carieră politică promiţătoare doar în anii ’20.”
În continuare banalităţi, locuri comune. Cititorul tipic cască de plictiseală, de-i trosnesc fălcile.

Sfidarea topicii şi gramaticii: virgulă dupa “niciun contact cu fratele său”; “care începea să aibă o carieră politică promiţătoare” între virgule. Exprimarea îţi dă impresia că este vorba despre o dare de seamă a unui serviciu secret, care prezintă filiaţiile ce pot fi făcute între Paula şi Adolf Hitler. În rest, textul este scris prost, talpă, plat.

“La scurt timp după arestarea sa, Paula a fost eliberată şi s-a întors în Viena unde a lucrat într-un magazin de arte. În 1952, ea s-a mutat într-un apartament cu două camere din apropierea staţiunii montane preferate de Hitler, Berchtesgaden. Aici Paula a preferat să ducă o viaţă retrasă, sub numele de Wolf până la moartea sa din 1960. În această perioadă ea a fost supravegheată de foştii membrii a partidului nazist şi apropiaţii lui Hitler.”
Sfidarea topicii şi gramaticii: virgulă după “în Viena”; e preferabilă scrierea în limba română literară “în anul 1952″, nu în limba vorbită; virgulă după “sub numele de Wolf”; e preferabilă exprimarea “sub numele Wolf”, în acest caz prepoziţia “de” fiind un deşeu lingvistic inutil, care denotă stângăcie în exprimare; “membrii” scris aici cu doi “i” este o mare greseala. Articolul substantiv-genitival nu este corect declinat: corect era “foştii membri AI partidului”. Această generatie de jurnalisti şi, în general, de români nu ştie cum şi când se scrie corect cu un “i” sau cu doi: “fraţii nostrii“, “copii sănătoşi sunt veseli”, “doi membrii de partid” etc.. Facebook este plin de asemenea odioşenii.

În general, este bine de ştiut de către un jurnalist că nu te exprimi cum dă Dumnezeu. De exemplu, Elena Udrea nu e “ministra” DRT, cum am mai auzit, iar Paula Hitler nu a fost nu membră, ci membru de partid.

Nu i-aş da don’şoarei de la Romania liberă nici măcar nota de trecere la o lucrare de control de clasa a noua, d’apăi să o angajez redactor la România liberă. Dan Cristian Turturică, a cărui pilă este această incompetentă care face umbră, poluându-ţi redacţia?

caricatura de la SNAFUpress

Gândul.info rezumă şi rescrie subiectul EVZ, fără a menţiona sursa. Mai grav însă, este faptul că îl marchează ca exclusiv, ca şi cum ar fi un subiect propriu, găsit şi documentat de propriii jurnalişti.

Ca a plecat dintre noi marele scriitor argentinian Ernesto Sábato este intr-adevar o mare tragedie. In acelasi timp, daca e sa ne bucuram, atunci sa ne bucuram ca am fost privilegiati si acest geniu al omenirii a fost contemporan cu noi cateva decenii in plus decat orice om obisnuit, traind foarte mult: in iulie acest an, in ziua de sabat, Don Ernesto Sábato ar fi implinit un secol de viata.

foto: deviantART

Despre marele romancier si omul universal Sábato – pe care il consider ca fiind unul dintre maestrii mei, cu preocupari in lumea revolutionarilor, apoi in fizica nucleara, in sociologie, literatura, arte plastice si viata politica, se poate scrie enorm. Nu mi-am propus sa fac acest lucru, ci sa amendez o uriasa gafa a colegilor de la Evenimentul zilei.

Trecandu-i in revista romanele scrise, autorul (anonim) al articolului din ziarul la a carui fondare am participat pare probabil nemultumit si jenat ca Sábato ar fi scris poate, dupa parerea sa, prea putine romane (Tunelul / 1948: El túnel, Despre Eroi si morminte / 1961: Sobre héroes y tumbas si Abaddon, Exterminatorul / 1974: Abaddón el exterminador) si ii mai adauga inca unul. Asa, de moțoțoi.

Dar, procedand astfel, savarseste o gafa uriasa. O gafa de proportii cosmice. Una cat distanta de la Pamant la Soare si inapoi si inca odata pana la sistemul cu doi sori, numit Sirius, si retur.

HotNews: Argentina – Fotbalul si politica saluta memoria lui Ernesto Sabato, ultimul gigant al secolului XX

A afirma despre romancierul argentinian Ernesto Sábato ca ar fi scris un roman, numit “Raportul despre orbi”, este o gafa cam la fel de mare cu a afirma despre Feodor Mihailovici Dostoievski ca ar fi scris nu-stiu-cate romane, plus romanul “La Tihon”. Ati auzit de acest roman? Nu?

Ei bine, asa cum “Raportul despre orbi” este un soi de capitol neintegrat, pus la finalul romanului sau – capodopera “Despre eroi si morminte”, spovedania contelui Stavroghin sta capitol separat si marturie de demonism scriitoricesc in finalul capodoperei lui F.M. Dostoievski, “Demonii”. Capitolul acesta aparte se numeste “La Tihon”. Ca si “Raportul despre orbi”, “La Tihon” este o pagina singulara, de o extrema valoare, din literatura universala.

Marturisesc ca sunt oripilat de lipsa de cultura a celor de la Evenimentul zilei. Cunosc acolo cativa oameni de o reala deschidere intelectuala, ca Silviu Sergiu, Horia Ghibutiu sau Mircea Marian, care mai mult ca sigur stiu si cine este Sábato, ca si ceea ce a scris acest mare scriitor. Probabil ca vorbim despre cel mai mare scriitor centro-sud-american, din curentul romanistic al realismului fantastic.

Ernesto Sábato este considerat aproape in unanimitate de catre critica literara ca fiind forta motrice, mintea initiatoare si creatoare a realismului fantastic sud-american, chiar daca Asturias, Garcia-Marquez, Casares si multi altii au scris carti uriase in aceeasi vena.

Asemenea greseli monumentale, impardonabile nu se fac.

Faptul ca intr-o publicatie cu pretentii

Mi-e jena sa le spun unor fosti colegi de pe vremuri, ca Fini, unde anume este virgula infractoare si care sunt subiectul si predicatul care ar trebui sa ceara despagubiri morale la Academia Romana. Totusi:

Liviu Tudor, Tiriac si Dascalu, fac primul patronat din imobiliare

In matematica exista o metoda excelenta de reducere la absurd a lucrurilor, pentru ca sa demonstrezi situatia rizibila in care te afli, sustinand un lucru in mod evident rupt de realitate.

Trec peste faptul ca, spre enervarea oricarui cunoscator de punctuatie in limba romana, este evident ca ar mai fi trebuit puse si in alte locuri, in textul amintit, niste virgule. As putea sa le pun pe toate. Poate se simte cineva si se gandeste unde. Totusi.

As putea, de asemenea, sa reduc la absurd textul din ZF, punand toate virgulele posibile, intre toate subiectele si predicatele pe care le-as intalni in cale in acest articol. Sau in tot ziarul. Ar fi treaba cui nu stie gramatica, daca nu ar pricepe unde e reducere la absurd si unde e corectura pe un text cu punctuatie pusa dupa fabrica de impachetat plunci.

A, si ghilimelele, exista si niste ghilimele din repertoriul ghilimelitei, molima care face ravagii azi in biata presa romana. Le-as scoate si pe ele. Dar mi-e lene. Poate le scoate un editor destept pana azi, pe la pranz.

FOTO: Gandul – Povestea românilor din Chicago arestaţi de trupele speciale SWAT pentru că tăiau porcul în curte

Şi găsesc o poveste de speriat copiii răi, care cică s-ar fi petrecut în urmă cu un an, mai exact în 20 decembrie 2009.

De la prima citire m-am prins că totul este o invenţie scornită de imaginaţia bogată a unui redactor, care probabil că a văzut prea multe filme poliţiste. Locuind şi eu de ceva timp în zona oraşului Chicago, ştiu cam cum funcţionează lucrurile pe aici.

Singura informaţie adevărată, din aşa zisul articol care a deschis pagina site-ului ziarului Gândul, este că mulţi români pregătesc porcul în ajun de Crăciun. Restul sunt doar aberaţii uşor de demontat… citeste tot aici

===

Ioana, Ioana, si doar i-am atras atentia acum cateva zile unui coleg de-al tau, Ionel Dancu, de la Adevarul, sa verifice responsabilii de pagina, ca uneori acestia, din preaplinul gandirii lor plenare, complexe, filosofale, acoperind toate laturile gandirii umane, pun virgula-ntre subiect si predicat.

click on photo to enlarge

Ori poate ca mananca o litera, intr-un cuvant foarte important. Pofta buna, Romania libera. Rezultatul poate fi spectaculos. Ia sa vedem. Ce fac eu astazi? Pai, este Ziua Naţionlă, si, ca de obicei de Ziua Naţionlă, ma duc sa ma uit la unii cum mananca sarmale si carnati.

Sa luam deci acum un text oarecare din articolul Ioanei Mares, despre cum procedeaza romanii de Ziua Naţionlă si sa vedem ce se intampla cu el daca il vaduvim de unele litere, in unele cuvinte:

Trei culoi puteai vede pe străile din oraşu Unirii- Alb Iulia: albstru, galbe şi rou. Steagul României era prent peste ot, iar omeni obişnuiţ îl aşezu cu mândri la feretrele lor.

O mulime de oameni aştepta cu nerăbdare începerea fesivităţilor şi între timp agita neîncetat drapelul naţional. De undeva, de departe imnul României se auzea parcă venind dintr-o alt vreme. Poii patriotie, muică populară, bou la proţap , istorie şi ferire, aşa îmi aduc eu minte un 1 decembrie de dult.

Asta asa, ca sa nu mai spunem ca asa nu este corect:

O mulţime de oameni aşteptau cu nerăbdare începerea festivităţilor şi între timp agitau neîncetat drapelul naţional.

, iar asa este corect:

O mulţime de oameni aştepta cu nerăbdare începerea festivităţilor şi între timp agita neîncetat drapelul naţional.

Mama ei de nemernicie romaneasca…

Prima spune asa: “Hai, ca si tie ti se intampla sa faci asta cand nu esti atent sau cand esti obosit“. Raspunsul meu categoric este: nu, mie nu mi s-a intamplat niciodata si, chiar daca se intampla cuiva, lucru care este intr-adevar posibil, nu-i nici o problema, ca nu toti stiu gramatica la fel de bine, dar exista corectura care rezolva asta, ca de aceea e platita.

A doua doctrina este si mai perversa si spune asa: “Hai, ca nu e chiar asa de important, ce bagi in seama toate fleacurile…”. Este grav, pentru ca acela care este in staff-ul unui ziar si afirma asemenea lucruri e un pericol pentru sanatatea gramaticala a cititorilor respectivei publicatii.

Sanatatea gramatica a cititorilor de publicatii inseamna fix sanatatea gramaticala si, in parte, culturala a cremei unei natiuni, pentru ca aceia care citesc presa sunt indeobste (sau ar trebui sa fie) cei mai pregatiti dintre cetateni.

Daca un jurnalist aflat in staff-ul redactional al unei publicatii nu isi da seama de acest lucru, atunci este foarte grav. “Adevarul” zice despre sine ca este publicatie quality, da?

Si, da, e foarte important, nu e un fleac, ca la scoala, neicusorule, daca faceai o asemenea greseala, un profesor de limba romana care se respecta iti dadea nota patru. Unul ca acela pe care l-ai avut dumneata, faptuitorule al acestei greseli grave de gramatica, nu.

Probabil ca acest magistru ori nu a stiut gravitatea faptului in sine, ori ai fost asa de loaza, ca nu a avut cu cine sa se lupte.

Mai exista si o alta posibilitate: un responsabil de pagina grabit a scos din sapou apozitia “Izsak Balazs”, pentru ca sapoul sa se incadreze intr-un numar de semne dat, insa a uitat sa dea afara din textul rezultat si una dintre cele doua virgule, dinaintea sau de dupa apozitia mentionata.

Rezultatul? Vizibil cu ochiul liber – o gafa cat Casa Presei:

Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, spune[...]

Pentru Ionel Dancu si pentru toate victimele ca el: recomand cu caldura, dupa scriere, urmarirea textului cu cerbicie pana in pagina si inclusiv pana la versiunea de Internet, pentru ca altfel te trezesti ca gafezi fara sa ai vreo vina.

Insist si voi insista mereu pe aceste lucruri simple, pentru ca ele definesc decaderea presei romane in ultimii 20 de ani si de ce acum 20 de ani adolescentii aduceau a oameni, iar acum de multe ori par a fi bestii iesite din capriciile lui Francisco y Goya.

Incep cu colegii din presa online, de la 9am, asupra carora o sa revin intr-o postare ulterioara, pe un alt subiect. 9am considera ca este normal sa titreze Viitorul zonei euro “atarna” de adoptarea bugetului pe 2011.

Mai mult decat atat, 9am sustine in acelasi post ca  “Divergentele “profunde” dintre reprezentantii mai multor state comunitare si eurodeputati au impins la esec, luni seara, discutiile depre bugetul anului viitor.”.

Evident ca, daca scrii intre ghilimele “atarna”, nu faci decat sa dai de inteles ca ele, divergentele, numai in bechiaj nu sunt. In limba romana, daca pui intre ghilimele un cuvant, se intelege ca, facand o ironie sau o persiflare, afirmi indirect ca lucrurile numai asa nu stau, eventual ca stau  taman pe dos.

Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca este absurd sa pui intre ghilimele un verb folosit la figurat, pentru ca atunci lucrurile se complica si mai mult: daca viitorul zonei euro nu atarna, adica nu depinde in realitate (pentru ca ai pus ghilimele) de adoptarea bugetului pe anul viitor, atunci tu, care ai scris aceasta postare geniala, ai reusit sa dai peste cap toate sensurile.

Obsesiile si frustrarile sexuale continua sa se observe si in urmatorul citat cu care am exemplificat, pentru ca se pomeneste despre «divergentele “profunde” dintre reprezentantii mai multor state». Acum, serios vorbind: avem de-a face din nou cu o intelegere gresita a unei eventuale traduceri dupa o stire din limba engleza.

In presa anglo-saxona, cum am mai explicat si in postarea precedenta pe subiectul ghilimelelor, daca pui intre ghilimele un cuvant sau un grup de cuvinte rostite de cel pe care-l citezi ca sursa, se intelege ca faci un citat intars. In limba romana si, prin urmare, in presa romana, daca citezi astfel se intelege inversul cuvantului sau grupului de cuvinte citate.

Astfel, corect ar fi fost asa:

Viitorul zonei euro atarna de adoptarea bugetului pe 2011

Ori poate…

Viitorul zonei euro, dependent de adoptarea bugetului pe anul viitor

Si aici ajungem la a doua greseala: a scrie despre “bugetul pe 2011″ este o interventie a limbii vorbite pe un text care, cel putin teoretic, daca faci presa de calitate, ar trebui scris in limba literara, in care se scrie “pe anul 2011″, ori poate “pe anul viitor”, ca, daca scrii anul acesta astfel despre anul 2011, nu te adresezi destul de natural cititorului, ci de parca anul 2011 ar fi peste vreo 15 ani.

Sa mai spunem ca este gresit sa pui intre virgule, astfel…

au impins la esec, luni seara, discutiile depre bugetul european

… un complement circumstantial si, in general, orice complement. Singurul complement care poate fi urmat de virgula este cel circumstantial, iar aceasta numai cand el este urmat de predicatul sau. In acest caz, scopul despartirii prin virgula este sublinierea importantei faptului ca…

luni seara, discutiile asupra bugetului comunitar pe anul viitor au fost impinse spre esec de divergentele profunde dintre eurodeputati

O nota buna (10 cu ghilimele in loc de coronita) pentru Evenimentul zilei, care a dat in mania ghilimelelor de tot. Daca scriu despre scandalul din judetul Neamt, ei scriu asa: «CAZUL “NEAMT”». Adica? Ce sens are sa pui numele unui judet al tarii intre ghilimele? Ca sa nu mai vorbim ca…

Ministrul de interne Traian Igas se confrunta cu un “razboi” fara precedent

… care de altfel reapare un rand mai jos, scris cu aldine, mare, sa vada tot poporetul ca noi defapt consideram ca acesta e razboi doar asa, de sanchi balama, ca in realitate este joc de glezna-n plina bezna.

Voi insista aici (dupa ce voi trece razant peste faptul ca Interne, care este un portofoliu ministerial, se scrie cu “I” majuscul la inceput de cuvant) cu inca un singur exemplu de folosire defectuoasa a ghilimelelor astea. In textul din EvZ mai citim asa:

Şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ, comisarul-şef Aurelian Vasea Şoric, a încălcat ieri “o cutumă”

Corect ar fi fost fara blestematele voastre de ghilimele. De ce? Duceti-va si beti niste fum de tutun, poate va veti da seama, pentru numele lui Dumnezeu.

De vina pentru aceste gafe incredibile nu sunt nici cei care scriu aceste texte, nici cei care le dau aviz favorabil. De vina sunt aceia care au prapadit Educatia in Romania in ultimii 20 de ani. Ce fel de profesor de limba romana este acela care nu isi lasa corigent elevul care e bolnav de mania ghilimelelor?