FOTO: Nonciclopedia
FOTOINFO: Dormiti linistiti: Vantu continua sa lucreze pentru voi!

Nu avem de unde si cum sa ne dam seama daca Vantu a facut constient, gandind: “Platesc la gramada oameni verticali si dintre cei de teapa mea, pentru ca, atunci cand va incepe scandalul in jurul numelui meu, afacerilor mele si tepelor pe care le-am dat, voi arunca noroi asupra tuturor”.

Stim insa ca astazi toti acesti oameni au o problema, chiar daca unii dintre ei sunt profund corupti de banii lui Vantu (multi sau putini, nu conteaza), iar altii sunt din categoria celor consacrati public pentru faptul ca au fost sub contract cu una sau mai multe firme ale acestuia si au tinut steagul sus, respectandu-se si fiind verticali si consecventi.

De exemplu: cine ce poate sa-i reproseze lui Radu Beligan sau lui Florin Zamfirescu, mari actori romani, ceva? Stim bine ca Traian Ungureanu sau Sever Voinescu, ori Catalin Avramescu au fost sub contract cu cel putin una dintre firmele lui Vantu.

Si ce daca? Este un semn de ticalosie acesta? Nici vorba. Si totusi, oprobriul public ii atinge si pe ei, pentru ca in astfel de situatii asa se intampla. Astfel de lucruri se petrec atunci cand sunt amestecati la gramada tot felul de oameni, care nu s-au gandit sau nu au avut cum sa stie ce va deveni ceea ce odata era un grup de presa cu respectabilitate.

Concluzia este simpla: Vantu, asa cum am mai scris si altadata, este o otrava sociala, care face foarte mult rau, compromitand si frunza de cais pe-acolo pe unde isi lasa stampila inconfundabila, intoxicanta.

Mesajul din titlu – “Scapati Romania de intoxicatia SO Vantu!” – este, desigur, pentru autoritatile romane indrituite sa faca acest lucru. Cunosc oameni care s-au saturat sa se uite la iRealitatea, pentru ca se enerveaza numai cand vad in fata ochilor burtiera acestui post de tembelviziune.

Aceasta nu este insa indeajuns, pentru ca sunt altii intoxicati, care deja au prins gust de realitatea virtuala alternativa in care plutesc, ca bucatile de materie moale maro intr-o latina. Bietii oameni chiar cred in ceea ce li se toarna zilnic in ureche.

Deci, inca odata: “Scapati Romania de intoxicatia SO Vantu!”. Sulfuroasa. Pentru ca “S” si “O” vine de la sulf si oxigen.

Poate unul dintre cei mai importanţi piloni pe care se clădeşte imperiul politico-economic al lui Sorin Ovidiu Vântu este cel format din politicieni şi analişti, o adevărată armată care împânzeşte societatea românească atât în instituţiile statului, cât şi pe ecranele televizoarelor la care ne uităm în fiecare zi, acolo unde ne sunt servite imagini şi portretizări apocaliptice ale peisajului actual, dar şi ale viitorului ţării noastre.

De la termeni clociţi în laboratoarele Realităţii lui Vântu, precum „grecizare“ sau „faliment statal“, până la „dictator“ sau „revoluţie“, Realitatea încearcă zilnic să inoculeze spectatorilor ideea colapsului şi să creioneze peisajul unei decadenţe irecuperabile a societăţii în care trăim.

Pentru a transmite aceste mesaje, analiştii care invadează zilnic ecranele televizoarelor stau aproape lunar la coadă la casieria lui Vântu. Mai grav este că la aceeaşi coadă stau şi politicieni din toate partidele politice, semn că reţeaua mogulului este multicoloră din punct de vedere politic.

Pentru numărul de astăzi, ziarul „Curentul“ va da publicităţii în exclusivitate sumele pentru care politicienii noştri şi formatorii de opinie din România îşi vând conştiinţa pe arginţii lui Vântu.

Sfetnic al lui Traian Băsescu plătit de Vântu

Unul dintre numele grele care apar în documentele obţinute de ziarul „Curentul“ ca fiind plătit de mogulul Vântu este chiar cel al şefului Cancelariei Prezidenţiale, Cătălin Avramescu.

Într-o emisiune TV realizată în primăvara lui 2008, SOV declara că statul este slab şi că are implantată o adevărată armată care lucrează pentru el din interiorul sistemului.

Mogulul a menţionat de asemenea că partidele din actuala clasă politică sunt incapabile de a creşte vârfuri pe care apoi să le propulseze în ierarhia statului român, motiv pentru care acestea apelează la specialişti din zona privată.

Pentru a întări această idee, SOV a numărat atunci mai mulţi oameni politici şi ziarişti apropiaţi ai PDL, printre care Sever Voinescu, Cătălin Avramescu sau Traian Ungureanu.

Ceea ce au în comun toţi cei enumeraţi de păgubitorul FNI este că la un moment dat s-au aflat în pontajul goarnelor media ale lui Vântu, reunite sub titulatura incorect folosită de „grupul Realitatea-Caţavencu“.

Pentru a ne lămuri şi a verifica informaţiile care ne-au parvenit vizavi de consilierul de la Cotroceni, Cătălin Avramescu, am mers pe fir până la sursă.

Acesta ne-a declarat că este adevărat că a semnat articole pentru publicaţiile lui Vântu şi că de asemenea a fost plătit pentru apariţiile sale la Realitatea TV, dar nu poate fi acuzat că este omul lui. „Din articolele pe care le scriam.

Pe atunci (2007 – n. red.) scriam la «Cotidianul». Ca să vă zic pe ani… întâi am scris la «Cotidianul», apoi la «Bursa». Mai erau drepturi de autor de la reviste unde scriam chiar ocazional, cum ar fi «Revista 22» sau «Dilema Veche»“, a precizat Avramescu.

Întrebat dacă a încasat drepturi de autor şi de la Realitatea Media, Cătălin Avramescu ne-a răspuns afirmativ. „Da, cred că da“, a declarat uşor timorat consilierul prezidenţial.

„Dar retineţi că nu am fost niciodată angajat al trustului Realitatea pentru că există o confuzie pe care herr (domnul – n. red.) Vântu a făcut-o odată. Dacă nu mă înşel, într-o emisiune a spus ceva de genul că Voinescu, Avramescu sau Ungureanu, la pagina de editorial, erau angajaţii mei. E vorba doar de drepturi de autor.

Să zicem că d-voastră trimiteţi o carte sau un articol la o revistă sau editură şi ea se publică. Nu sunteţi angajatul nici al revistei, nici al editurii, dar ţi se dau drepturi de autor. În perioada 2006-2007 am primit şi de la radio BBC pentru că era printre puţinele care plăteau celor care veneau în emisiuni.

De asemenea, Realitatea Media practica acest lucru şi chiar TVR“, a precizat consilierul prezidenţial. Trebuie subliniat că Avramescu a primit bani pe drepturi de autor de la Realitatea Media chiar şi în 2008, când a fost numit consilier de stat la Palatul Cotroceni, suma primită de la SOV fiind de doar 11.580.000 de lei.

Trebuie precizat însă că în 2007, Avramescu a încasat de la Vântu 285.090.000 de lei, iar adunat, în cei doi ani de colaborare fructuoasă cu firmele lui SOV, actualul consilier de la Cotroceni a încasat 296.670.000 de lei.

Interesant este că în declaraţia de avere Avramescu a specificat clar că a primit drepturi de autor de la „Bursa“ sau de la „Nemira“, dar în ceea ce priveşte Realitatea Media a păstrat sub tăcere asumarea publică a faptului că a luat bani, în timp ce era consilier la Cotroceni, de la una dintre firmele lui SOV.

Silviu Prigoană, la taifas cu Vântu pe drepturi de autor

În cazul lui Silviu Prigoană s-a petrecut un fenomen similar ca şi în cazul lui Cătălin Avramescu. Şi pe Avramescu, şi pe Prigoană Vântu i-a plătit generos în 2007 ca să înjure PSD şi PNL şi să susţină poziţiile PDL şi a preşedintelui Traian Băsescu.

Ulterior, pe principiul calului troian, Avramescu a ajuns consilier la Cotroceni, iar Prigoană – deputat PDL. Potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, Silviu Prigoană, cel care i-a „pasat“ Realitatea TV controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, a primit de la partenerul său de afaceri, în 2007, 168.147.200 de lei, bani daţi bineînţeles tot pe drepturi de autor.

Deşi oficial după încheierea tranzacţiei cei doi nu au mai avut nimic în comun, Silviu Prigoană intrând în Partidul Democrat Liberal şi de acolo în Parlament, acesta a fost văzut de foarte multe ori parcând pe strada Paris, de unde pleca deseori după ore de taifas cu SOV.

Mariana Bitang, pe lista lui SOV

Pe lângă oameni politici sau jurnalişti, pe statele de plată ale lui SOV au intrat şi consilieri din anturajul Cotrocenilor. Conform declaraţiei de avere depuse pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale în luna iunie a lui 2009, consilierul de stat şi marea antrenoare a lotului de gimnastică al României, Mariana Bitang, a încasat în 2008 suma de 21.740.000 lei pe „drepturi de proprietate intelectuală“… citeste tot aici

Una peste alta

FOTO: Gandul

Este foarte greu de gasit clipul video cu aceasta interventie a lui Traian Basescu. Daca il gaseste cineva, il rog sa-mi dea link in comentarii. Ii voi multumi pentru amabilitate si voi folosi embedul. HotNews se pare ca a pus doua clipuri, asa cum se poate vedea aici, dar cineva a facut plangere, astfel incat discursul sefului statului sa nu poata fi vazut.

Vreau sa spun un lucru foarte simplu si transant: un astfel de sef de stat ca Basescu va fi foarte greu sa mai gasim, care sa aiba asemenea sange in instalatie. Ar trebui sa invatam sa il apreciem. Inclusiv dusmanii sai politici ar trebui, in asemenea momente, sa-si introduca mintile in propriile cutii craniene si sa invete sa il respecte pentru ceea ce este.

Voi reproduce in continuare prima parte a textului asociat de HotNews la clipurile invalidate (probabil din YouTube):

Prezent sambata in judetul Harghita, la Universitatea de Vara si Tabara Studenteasca “Tusvanyos”, Baile Tusnad, presedintele Basescu a declarat: “Avem nevoie de o crestere a autonomiei a tuturor localitatilor din Romania. Cu un singur amendament! Nu aplaudati pana nu va spun si amendamentul: egala autonomie la Odorheiul Secuiesc precum la Tulcea sau la Caracal.”

In acest moment, auditoriul prezent a intrerupt discursul presedintelui, huiduind si fluierand. “Asta arata capacitatea unora de a nu putea sustine un dialog. Eu am venit la dumneavoastra pentru un dialog”, a mai spus Basescu. “Pentru cei care insa vad autonomia ca fiind elementul prin care introduc pasaport pe teritoriul national al Romaniei – vreau sa va spun ca este o viziune gresita. Romania este stat national, suveran, independent, a carui integritate teritoriala nu poate fi afectata.”

Pentru ca cei prezenti au inceput din nou sa huiduie cand presedintele a citat primul articol din Constitutie, presedintele a insistat:

“Sa stiti ca daca mai fluierati, va mai spun o data. Romania este stat national, suveran, independent, da? Deci articolul I din Constitutia Romaniei spune asa: Romania este stat national, suveran, independent.” Pentru ca multimea a continuat sa fluiere, Basescu a continuat: “Va mai spun o data inainte sa va linistiti? Ok, sper ca ati inteles.”… citeste tot aici

Din studiul documentelor

Astfel, în timp ce grosul angajaţilor, sutele de reporteri care aleargă zilnic după subiecte, editorii, producătorii, primesc circa jumătate din acest buget, cei 40 de privilegiaţi ai lui Vântu au beneficiat din plin de generozitatea acestuia deloc dezinteresată, dacă ne gândim că pe această listă se află politicieni, ziarişti din alte trusturi de presă şi chiar personaje din show-business-ul românesc.

Din analiza tabelului întocmit pe baza datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“ rezultă că, în anul 2007, pentru 40 de cedenţi Realitatea Media a cheltuit 46.863.520.000 ROL, iar pentru restul de 722 de cedenţi a cheltuit 127.460.970.000 ROL.

Astfel, pentru 40 de oameni, Realitatea Media a a cheltuit 36,86 % din totalul drepturilor de autor plătite. Anul următor, în 2008, avem 673 de cedenţi, cu un total de 131.020.500.000 de lei, iar pentru cei 40 din top 45,15% reprezentând 59.157.950.000 ROL.

În 2009 avem mai puţini cedenţi, 446, cu un total de 114.065.440.000 ROL, din care pentru cei 40 s-au cheltuit 44,58% reprezentând 50.851.980.000 ROL.

Trebuie precizat că aceste sume reprezintă doar venituri obţinute din drepturile de autor, nefiind incluse în contractele de muncă şi alte contracte încheiate cu Realitatea Media. Lista celor 40 de favoriţi ai lui SOV cuprinde şi politicieni, analişti şi artişti, ale căror nume le vom face publice în episoadele viitoare ale „Listei lui Vântu“.

Conform documentelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, cei mai mulţi bani, încasaţi într-un an, nu i-a primit, poate cum era firesc, un angajat de la Realitatea TV, care a trudit zi de zi pentru postul de televiziune.

Preferatul lui Vântu este, conform datelor noastre, „deontologul“ Doru Buşcu, care a primit într-un singur an – în 2007 – 5.062.560.000 de lei. Interesant este că pe această listă apare şi un angajat al Radioului public, Ruxandra Săraru, şefa Departamentului de Comunicare, care a primit 412.253.333 de lei anual, în ultimii trei ani, de la Realitatea Media.

Emilia Şercan a primit 5.379.060.000 de lei, pentru a se da de cealaltă parte a baricadei când vine vorba de afacerile lui SOV. Liviu Mihaiu, guvernatorul „peşte prăjit de Deltă“, a încasat în 2008 4.019.580.000 de lei, deşi în toamna anului 2008 îşi dăduse demisia din toate funcţiile deţinute la prăvălia media.

Criticul isteric, Cristian Tudor Popescu, cel care a anunţat cu surle şi trâmbiţe că renunţă la contractele emisiunilor de la Realitatea TV pentru că mogulul intervenea în politica editorială, a încasat pentru „deontologia“ sa 2.215.430.000 de arginţi din punga mogulului.

Nistorescu Cornel, cu a lui simplitate în vorbe, a bătut câmpii pe ecranele iRealităţii pentru suma de 4.847.270.000 de lei vechi. Pus să îngroape ziarul „Cotidianul“, Nistorescu a fost stipendiat generos de mogulul în slujba căruia se află şi acum.

Andreea Creţulescu, prezentatoarea emisiunii „Realitatea te priveşte“, cea despre care colegii ei discută pe la colţuri că ar trage câte o duşcă înaite de a intra în platou, a încasat pentru vehemenţa cu care discută cu invitaţii, în anii 2008, 2009, 5.350.930.000 de lei vechi.

Frumuşică sumă pentru ţipat la invitaţi. Corina Drăgotescu, cea care nu l-a convins pe Dinu Costache Patriciu să o pună şefă la „Adevărul“, motiv pentru care a plecat la Realitatea pe banii mogului Vântu şi care anunţa, pe surse, că-şi va da demisia de la post pentru că el voia să-i scadă din bani, a primit pentru prestaţiile sale lamentabile suma de 5.830.340.000 de lei pentru perioada 2007-2008-2009.

După ce a încasat miliarde de la Vântu, Corina a muşcat mâna care a hrănit-o şi s-a reîntors la prima sa dragoste, Conu’ Costache.

Sursa: Curentul

Pe sume mai mari sau mai mici, aşa cum reiese din documentele aflate în posesia ziarului „Curentul“, ziarişti şi deontologi scorţoşi ai ţării au acceptat fără nici o tresărire morală să fie simbriaşi de rând la curtea lui SOV, spre marea satisfacţie a mogulului, care şi-a asigurat astfel, pe bani modeşti, influenţa la nivelul unor importante publicaţii naţionale, precum şi un flux vital de informaţii dinspre trusturile concurente.

Fascinanta poveste a Emiliei Şercan

Emilia Şercan a făcut carieră în presă urcând treaptă cu treaptă, mai întâi în presa locală, apoi în anul 2000 se mută în Bucureşti, ca reporter la „Curierul Naţional“, ascensiunea terminându-se la „Evenimentul zilei“, ca şef al Departamentului de investigaţii, funcţie pe care a ocupat-o până în ianuarie 2008, când visul său s-a împlinit: pleacă pe postul de şef de departament investigaţii la Grupul Realitatea Caţavencu.

Noi o întrebăm pe Emilia, specialista în investigaţii: care grup? Aşa cum scriam cu câteva zile în urmă, Grupul Realitatea Caţavencu nu există din punct de vedere juridic.

În România s-a reglementat acest mod de asociere în grup prin Legea 161/2003, care defineşte Grupul de Interes Economic, GIE, înregistrarea fiind obligatorie la Registrul Comerţului.

Niciodată firmele Realitatea Media, Caţavencu, Poligraf (editorul „Cotidianului“), Romantica etc. nu au format un GIE la ONRC. Despre educaţia Emiliei Şercan se găsesc doar următoarele informaţii: a urmat cursurile Grupului Şcolar „Vasile Deac“ din Vatra Dornei, promoţia 1995 şi a absolvit în anul 2003 Facultatea de Jurnalism de la Sibiu, probabil o formă de învăţământ la distanţă, având în vedere că locuia din 2000 în Bucureşti, cum ea însăşi declara pe blogul personal.

Bine, o să ne întrebaţi, şi ce-i aşa fascinant la ea? Să vă explicăm: începând cu anul 2005, Emilia şi departamentul condus de ea au început să publice unul după altul articole de investigaţii privindu-l pe SOV, care nu mai are nevoie de nici o prezentare.

L-au urmărit în Creta, la Viena, când s-a operat pe cord deschis -  deh! blestemele feneiştilor, l-au acuzat trei ani de zile că banii feneiştilor sunt la SOV, aşa cum a stabilit expertiza judiciară, că foloseşte intermediari pentru a-şi camufla afacerile, că a fost „groparul FNI, rămas curat şi uscat folosind o armată de oameni de paie“, după cum plastic se exprima chiar Emilia Şercan într-o anchetă publicată în EvZ la şase ani de la căderea FNI.

Şi în 2008, ce să vezi, Emilia se înrolează şi ea în armata de paie a lui SOV pentru preţul brut corect: 5.244 lei-ROL pe cartea de muncă, după cum dezvăluia Tiberiu Lovin pe blogul său, în urmă cu câteva luni, şi 5.379.060.000 de lei-ROL pe drepturi de autor, o medie de 8.500 EURO lunar, în mână.

Şi acum fascinaţia: un producător executiv la CNN nu depăşeşte 6.000 EURO lunar, şi asta ar fi cam cel mai mare salariu de jurnalist la CNN. No more comments.

Dar să lăsăm foştii colegi să vorbească despre ea:

Cătălin Prisecariu, revista „KAMIKAZE“:

„Emilia Şercan. Şefa departamentului de investigaţii la EvZ în 2005, când am ajuns eu acolo. Deci şi şefa mea, din septembrie 2005 până în iulie 2006, când am părăsit EvZ pentru «Academia Caţavencu». Nu-i discut Emiliei calităţile profesionale, care nu mă interesează.

Dar îmi amintesc foarte clar că avea o pasiune pentru subiectele privitoare la Sorin Ovidiu Vântu. Morbidă, aproape. Sigur, gusturile femeii la bărbaţi nu se discută, deci nu comentez. Totuşi, încă îmi amintesc fapte. Să vă povestesc una din ele: era în toamna lui 2005.

Nu mai ţin minte ziua, dar ştiu că era chiar ziua Emiliei. Sau ziua lui Vântu. Cu ocazia asta, pişicher, Vântu i-a trimis Emiliei trandafiri şi nişte sticle cu vin, pe care le-a lăsat la intrarea în redacţia EvZ din Pipera. Reacţia Emiliei a fost: sufocare, uluire, congestionare bruscă, preludiul unui atac de cord şi altele asemenea.

După ce şi-a revenit, Emilia a decis: nu avea să se mânjească cu darurile lui Vântu, îi va înapoia acestuia şi florile, şi vinul. S-a urcat într-o maşină a redacţiei, a zburat până pe strada Paris, la vila mogulului, şi a lăsat la poartă ofrandele. Apoi s-a întors în redacţie şi a făcut un tur de onoare.

Învinsese! Rămăsese curată, nu acceptase nimic de la SOV, nici măcar flori! În aceeaşi perioadă (sau poate la începutul lui 2006), Emilia a refuzat mai multe oferte venite de la «Cotidianul».

De la «Cotidianul» lui SOV, desigur. Le-a refuzat pe toate. Argumentul? Suprem: ea nu-şi vinde virginitatea jurnalistic-deontologică pentru a lucra la Vântu, despre care scria articole în rafală“.

Deci? A acceptat doar când preţul de cumpărare a fost unul corect. Negociere curată: atât a considerat ea costul conştiinţei ei! Cătăline, ea s-a enervat în halul ăla pentru că Vântu a crezut că o poate cumpăra cu nişte sticle de vin. Hai, te rog, ce să facă ea cu florile şi vinul?

Faptul că jurnalistul Emilia Şercan a ales banii lui Vântu pentru a abandona orice anchetă sau investigaţie legată de Vântu reprezintă o opţiune personală, care ar putea fi înţeleasă de dragostea pentru arginţi a oamenilor.

Probleme apar atunci când este vorba de Emilia Şercan, cea care desfăşoară activităţi didactice la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Potrivit declaraţiilor făcute chiar de Şercan, aceasta le predă studenţilor Tehnici de investigare jurnalistică.

Având în vedere traseul său profesional, probabil tehnicile sunt legate de investigarea oamenilor de afaceri care îţi pot asigura un viitor lipsit de griji, după modelul practicat cu succes chiar de ea.

În lumina noilor informaţii date acum publicităţii de ziarul „Curentul“, solicităm conducerii FJSC să fie mai selectivă atunci când alege îndrumătorii viitorilor jurnalişti.

CTP şi Marius Niţu, plătiţi şi ei de Vântu

Povestea metamorfozei „Prezent“ – „Gândul“:

22 martie 2005: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu şi Bogdan Chirieac anunţă plecarea de la „Adevărul“. Alături de ei pleacă şi 93 de oameni din redacţie. Orice asemănare cu povestea Turturică -  „Evenimentul zilei“ întâmplată cu două luni înainte este pur întâmplătoare, desigur.

7 aprilie 2005: Cristian Tudor Popescu&Comp. anunţă că scot un nou ziar, al cărui nume va fi „PREZENT“.

Pardon, spune Turturică. Acesta anunţă că marca PREZENT îi aparţine şi că e înregistrată la OSIM din ianuarie, adică atunci când avocatul lui Vântu îi constituia şi firma Media Analyst, după cum am relatat în episodul 1.

Turturică declara atunci că gazetarul Cristian Tudor Popescu a luat acest nume, care îi aparţine, fără acordul său, subliniind că nu există nicio legătură între ziarul scos de C.T. Popescu şi cel pe care-l va scoate fosta echipă EvZ.  Ha, ha, ha, ambele echipe dezertoare se băteau pe aceeaşi marcă?

Până la urmă, CTP a cedat şi a scos ziarul „Gândul“. CTP a negat tot timpul că Vântu ar fi în spatele ziarului condus de el. Ziarul condus de CTP, „Gândul“, a înregistrat – conform datelor de la Ministerul de Finanţe – o pierdere în anii 2005-2008, de 20.431.809 RON (aprox. 5,3 milioane EURO).

Dar dl Popescu, acţionar fondator, a avut de unde să susţină pierderea. Numai de la Realitatea Media a încasat pe drepturi de autor peste 2 miliarde de lei, potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“.

Bogdan Chirieac, autointitulat „sunt pielea pulii“, nu se dezminte: nu ia niciun drept de autor de la Realitatea. Vântu a considerat că nu are ce drepturi de autor să-i cedeze…

Şi tu, Marius Niţu de la PRO?

Un alt „deontolog“ cu degete fine şi buzunare popeşti este redactorul-şef de la ziarul „Gândul“, Marius Niţu. Împletind armonios jurnalismul politic cu cel sportiv (a doua sau chiar prima lui specializare), editorialistul Niţu, din eşalonul doi al aşa-zişilor formatori de opinie, ne (dez)informează constant despre purgatoriul cotidian în care guvernanţii ne afundă în fiecare zi.

Cum o vuvuzea cu potenţial este imediat observată şi cooptată de headhunter-ul SOV, înregimentarea sa în „corul vânătorilor de Băsescu“ nu a fost decât o chestiune de timp. În 2007, Marius Niţu încasează 9.134 RON, în 2008 – 11.853 RON, în 2009 – 17.273 RON.

Sumele sunt modeste, generând o medie lunară de aprox. 1.000 de lei. Problema e că pentru aceşti bani, Marius Niţu, angajat al trustului Mediapro, din care face parte ziarul „Gândul“, a semnat în contractul de cesiune de drepturi de autor cu Realitatea Media, din care vă prezentăm doar două dintre obligaţiile CEDENTULUI: „nu întreprinde nimic din ceea ce ar putea prejudicia imaginea sau drepturile Cesionarului“, „are datoria de a respecta şi de a proteja imaginea REALITATEA T.V., atât prin activităţile sale profesionale, cât şi prin prestaţiile sale din afara acesteia“.

Aoleu, adică şi ca redactor-şef la „Gândul“, nu?

Oana Dobre – de la Nuş la Felix

Oana Dobre, acreditată timp îndelungat la CNSAS, nu a fost impresionată de ororile securităţii văzute prin documente, aşa că se plimbă de la turnătorul Nuş la turnătorul Felix.

Încercarea sa de a se acredita ca jurnalistă de război a eşuat lamentabil atunci când, într-un interviu din septembrie 2007 realizat de un reporter al Realităţii TV, Oana a fost prinsă cu temele nefăcute în ceea ce priveşte o lectură minimă vizavi de cărţile celebre despre zonele de conflict.

Nici la capitolul politică externă Oana n-a excelat, nefiind în stare să articuleze o poziţie vizavi de intervenţia americană din Irak. Să fie oare slaba pregătire a unui jurnalist care crede că partea teoretică a unui reporter de război este doar o pierdere de timp?

Sau poate superficialitatea şi indiferenţa care de multe ori sunt percepute ca fiind curaj? Chiar în anul realizării interviului, Oana îşi lua de la  Realitatea Media pe drepturi de autor,  în paralel cu evoluţia sa la EvZ, 427.000.000 de lei vechi.

Frumoasă sumă pentru o jurnalistă care a dat chix în tentativa de a face o emisiune cu Mihai Tatulici! Pentru comparaţie, Adelin Petrişor, un adevărat jurnalist de război, a încasat de la Realitatea Media în 2009 162.167 RON şi în 2008 127.509 RON. Să ne înţelegem, Oana.

Deontologul-afacerist, Doru Buşcu, 5.062.500.000 ROL de la Realitatea Media

Doru Buşcu, Sorin Vulpe şi Liviu Mihaiu fac parte dintr-un grup aparte: grupul jucătorilor de poker cu Sorin Ovidiu Vântu. Sumele extrem de generoase încasate de cei trei reprezintă o evoluţie în cariera lor, având în vedere faptul că în urmă cu nouă ani, potrivit unui participant la partidele de poker organizate de SOV, acesta din urmă îi lăsa să câştige.

Un amănunt interesant: după ce Vântu îi lăsa să câştige, Buşcu, Vulpe şi Mihaiu pierdeau toţi banii câştigaţi, tot la poker, în faţa participantului care ne-a relatat cum decurgea jocul. Deh, lăcomia se plăteşte… Dar să-i luăm pe rând.

Doru Buşcu. Acuzat direct de Sergiu Crupenschi, acţionarul Editurii Univers, firma care a cerut falimentul POLIGRAF SA, că a falimentat ziarul „Cotidianul“, fondat de regretatul Ion Raţiu.

„În august, Doru Buşcu mi-a dat toate asigurările, spunându-mi că nu există niciun fel de risc. Textual, a zis: «Eu îmi plătesc întotdeauna datoriile, nu rămân dator la nimeni». Ei aveau o tactică: promiteau ceva, apoi, când venea scadenţa, după câteva săptămâni, nu mai era nimeni de găsit.

Când trecea scadenţa, venea altcineva şi promitea altceva. Şi tot aşa. Noi vom cere o expertiză contabilă, prin care să aflăm cum s-a ajuns în insolvenţă. Ei au vândut aceste cărţi, iar vânzările acopereau factura medie de aproximativ 15.000 de euro pe titlu.

Cornel Nistorescu a vrut să cumpere creanţa şi să continue ziarul. El trebuia să ajungă la un acord şi cu ceilalţi creditori, ceea ce, din informaţiile mele, nu s-a întâmplat. Mi-am dat seama că se încerca să nu îi dau în judecată până după alegeri. După alegeri au cerut singuri insolvenţa. Doru Buşcu este autorul moral al acestei situaţii.“ (Declaraţie pentru paginademedia.ro)

Presa a relatat deja că Buşcu îşi ia pe lună 15.000 euro de la „Caţavencu“. Noi adăugăm şi cei 5.062.500.000 ROL luaţi pe drepturi de autor de Realitatea Media.
Plătit regeşte de Vântu la cele două firme, Buşcu e în stare să spună orice. Iată ce îi declara lui Mihnea Măruţă în martie anul acesta:

„- Ai avut două ziare de suflet, pe care le-ai considerat «copiii tăi» din presă: «Caţavencu» şi «Cotidianul». Unul a murit, celălalt pare că-şi pierde aura. Ce-ţi reproşezi în fiecare dintre cele două cazuri?
- La «Cotidianul» îmi reproşez pripa în care l-am construit“.

Buşcule, chiar ai face orice pentru bani? TU AI CONSTRUIT „COTIDIANUL“? Se răsuceşte domnul Raţiu în mormânt. Cred că ai vrut să spui:
- La „Cotidianul“ îmi reproşez pripa în care l-am dărâmat.

Despre caracterul deontologic al lui Doru Buşcu am mai scris.

Ziarul „Curentul“ a scris, în vara lui 2008, cum, după ce a lătrat împotriva chiriaşilor simbolici din vilele RAAPPS, tocmai el, „imaculatul“ jurnalist deontolog Doru Buşcu s-a dedulcit la rahatul de stat.

Acesta, împreună cu soţia sa, fosta prezentatoare de la PRO TV, Ioana Moldovan, au profitat din plin de aranjamentele imobiliare ale RAAPPS, având la dispoziţie o vilă cu etaj chiar în buricul Capitalei, în cartierul Dorobanţi.

Obiectul „deontologiei buşciene“ l-a făcut atunci o frumoasă vilă cu un etaj, aflată în totalitate la dispoziţia acestuia. Conform informaţiilor, soţii Ioana Moldovan şi Doru Buşcu au cumpărat apartamentul de la etajul 1 al vilei de la RAAPPS, după care, prin jonglerii imobiliare, au preluat şi contractul de închiriere pentru apartamentul de la parter, de la un personaj extrem de dubios, celebrul „Doctor Moarte“, Adrian Murea, chirurgul de la spitalul Ministerului Administraţiei şi Internelor „Prof. dr. Gerota“, renumit pentru „calitatea“ operaţiilor sale care se finalizau des cu decesul pacienţilor.

La acea dată, „Curentul“ a scris că în apartamentul de la parter funcţionează Fundaţia „EuroFilm“, o fundaţie fără niciun fel de activitate, dar care are norocul să aparţină tot Ioanei Moldovan şi lui Doru Buşcu. Cum ar spune Vadim: „hai sictir!“.

Liviu Mihaiu – guvernatorul verde a lui SOV

Ca orice oportunist camuflat în blană ecologică, fostul guvernator al Deltei Dunării, jurnalistul Liviu Mihaiu, a mirosit perfect potenţialul de combinaţii bănoase din Deltă.

După ce, în 2006, l-a plimbat pe Tăriceanu cu şalupa, ademenindu-l că are proiecte ce vor salva ecosistemele Deltei Dunării, pe final de mandat, premierul a „cărui economie a duduit“ (până a explodat – n.r.) i-a făcut cadoul mult visat lui Mihaiu – Delta Dunării.

Instalat cu pompă în septembrie 2008, Liviu Mihaiu a demisionat de la conducerea Radio Guerrila pentru a trece în liga „celor 150 de oameni ai lui Vântu“ din structurile publice.

Obsesia lui Vântu pentru Deltă e veche şi binecunoscută şi e locul unde îi place să invite oameni politici, dar şi foarte mulţi jurnalişti. La relaxare. Cu toţii ştim care sunt rezultatele unui sejur de recreere la Vântu!

Pentru început, la numai o săptămână de la ungerea sa în funcţia de guvernator, Liviu Mihaiu îi va oferi pe tavă lui Vântu o afacere virgină, la cheie, şi anume benzinării pentru alimentarea cu combustibil a şalupelor din Deltă.

Cele două benzinării plutitoare au fost aduse de către PSV Company, firmă care este controlată de omul de afaceri şi patronul trustului Realitatea, Sorin Ovidiu Vântu.

Acţionarul majoritar al PSV (fosta Petromservice) este firma Elbahold Limited, care are o participaţie de 54,3%, iar 25% din afacere este deţinută de unul dintre sindicaliştii preferaţi ai lui Vântu, Liviu Luca, prin intermediul Asociaţiei Salariaţilor Petrom, pentru ca 10% să fie deţinute de alte persoane fizice.

În anul precedent numirii sale ca Guvernator al Deltei, Liviu Mihaiu a încasat de la Realitatea Media 4 miliarde şi jumătate de lei vechi. Ca să fim mai exacţi, suma a ajuns la 4.519.580.000 de lei. Bani pe care probabil benzinăriile lui Vântu via Liviu Luca i-au scos în câteva zile.

Acum se leagă totul, nu?

Sorin „Şobolanul“ Vulpe – miliardarul curat-murdar

Un alt personaj pitoresc din cadrul „Reţelei Vântu“ este noul director de Dezvoltare Internaţională a grupului Realitatea-Caţavencu, grup care nu e grup.

Considerat unul dintre locotenenţii lui Vântu de la „Caţavencu“, Sorin Vulpe, cel alintat de prieteni „Şobolanul“, se va ocupa de identificarea oportunităţilor de extindere a business-ului în afara României (?!).

Reamintim că SOV a declarat imediat după rezultatul alegerilor prezidenţiale din ţara noastră că afacerile din mass-media vor fi conservate în stare de online, iar ţările-ţintă pentru dezvoltarea afacerilor vor fi statele din proximitatea graniţelor României.

Cu toate acestea, Vântu l-a folosit pe Vulpe pentru a scăpa şi de câteva produse şi oameni deveniţi între timp indezirabili. Astfel, în vara lui 2009, Vulpe a scăpat de publisherul revistei „Aventuri la pescuit“, Cristi Vezure, publicaţie pe care a cumpărat-o apoi la începutul acestui an de la Vântu cu suma de circa 100.000 mii de euro, conform paginademedia.ro.

Considerat de mulţi colegi un manager mediocru, Sorin Vulpe se află în graţiile lui Vântu, care îl foloseşte la manevrele interne din cadrul trustului pe care îl patronează. Păi, cred şi eu, la ce bani îşi ia de la Vântu… Numai de la Realitatea Media SA a încasat 4.703.850.000 de lei vechi.

Şi la cererea fanilor… Andreea Creţulescu!

Cum nu are fani? Îl are pe Geoană, care a anagajat-o consiler la Cotroceni. A, pardon, Geoană a pierdut alegerile şi n-a mai angajat-o. A recuperat-o însă Vântu, pentru că e bună.

În 2008, Andreea, pe numele din buletin Popescu-Creţulescu Andreea-Ileana, încasa de la Realitatea Media 420.809 RON, iar în 2009, 67.528 RON. Vi se par mulţi 125.000 euro? Ei, dar şi soţul ei cică lucrează la SIE.

Arginţii l-au apropiat şi pe Tudor Octavian de Vântu

La cei aproape 71 de ani, Tudor Octavian are încă un condei care surprinde pe toţi cei care i-au citit textele publicate de-a lungul timpului, spun criticii. Acest talent nu-l împiedică, însă, să fie la fel de sarcastic şi, mai mult de atât, manipulator atunci când e vorba despre prostit masele.

Da. Tudor Octavian manipulează sau măcar încearcă să o facă pentru cei care se uită la emisiunile tv la care apare aproape în fiecare zi, fiind „omul bun la toate“. Tudor Octavian a şocat cu violenţă verbală şi cu felul în care discuta despre pensii şi pensionari, atunci când guvernul a cerut ca aceia care obţin acest drept de la stat, pensia, să nu mai poată lucra în posturi publice.

Ce n-a povestit Tudor Octavian la televizor este arta sa de a lua bani de la toţi mogulii, având câte o părere, bine argumentată, pe aceeaşi problemă, pentru fiecare mogul care îl plăteşte. Şi asta chiar dacă opiniile sale exprimate sunt contrare, în funcţie de televiziunea unde se află.

Dacă Voiculescu trebuie să aibă dreptate, la prânz spune ce vrea să audă Voiculescu. Dacă scaunul e la Realitatea, subiectul acelaşi, dar mogulul Vântu are altă părere, nu mai contează, iar seara Tudor Octavian infirmă ce a spus în aceeaşi zi.

Ce mai contează adevărul când trebuie să ai portofelul plin? Tudor Octavian scrie editoriale la „Jurnalul Naţional“, apare şi la Antene, dar prestează ori de câte ori este nevoie şi la Realitatea Media, de unde a primit pentru perioada 2007-2009, pe drepturi de autor, peste 250 milioane de ROL.

Ziaristul eolian Pavel Lucescu nu refuză nici concurenţa

Pavel Lucescu a fost şi el cooptat în reţeaua Vântu, după ce i-a manipulat pe ieşeni pentru două partide concurente. Ajuns jurnalist de Capitală, Lucescu s-a dedulcit şi el la banii lui SOV, încasând în 2009 suma de 100 de milioane de lei de la Realitatea Media.

De ce a ajuns un „ziarist eolian“ spune chiar el pe blogul său: „Licenţiat în Sociologie-Politologie, ediţia ‘95. În prezent, senior-editor la «Cotidianul». Vorbesc despre politică, politici, politicieni şi alte chestii uşor plictisitoare pe la Realitatea TV, dar nu refuz nici «concurenţa» dacă sunt invitat şi-mi convin, în dezordine aleatoare: ora, invitaţii, moderatorul, tema.

Fac presă politică de 14 ani. Am şi un blog pe care-l alimentez cu păreri doar atunci când am şi nu suport să le ţin doar pentru mine“.

Sau poate ai păreri doar când se umflă portofelul?

Şi la final, bomboana de pe colivă:

Victor Ciutacu

Deşi m-a criticat pentru primul meu articol, Grigore Cartianu mi se pare de-a dreptul de bun-simţ, comparativ cu Ciutacu: Cartianu a recunoscut că a luat bani de la Realitatea Media, pentru nişte bani mai vechi pe care-i datora firma Telesport şi că a semnat contractul cu Realitatea pentru a-şi putea recupera banii.

Am arătat deja aici că acesta e ca un autodenunţ pentru infracţiunea de evaziune fiscală, suma reprezentând pentru Realitatea Media o cheltuială fictivă.

Dar Victor Ciutacu este de-a dreptul SENZAŢIONAL. Publică azi pe blogul lui următoarele:

„UPDATE şi MAI SENZAŢIONAL: Patriciule, mogulule, bloaghere, vezi că unii răi scriu că Gregoar a luat bani de la Vântu. În timp ce lua şi de la tine, ca să fim foarte bine înţeleşi. Ştiu cât, dar mă interesează pentru ce. Cred că şi pe tine“.

Şi acum vine lovitura: ŞI CIUTACU A LUAT BANI DE LA REALITATEA MEDIA ÎN 2007: 56.850.000 de ROL.

Acum scriu şi eu: Voiculescule, mogulule, bloaghere, vezi că unii răi scriu că Ciutacu a luat bani de la VÂNTU. În timp ce lua şi de la tine, ca să fim foarte bine înţeleşi. Ştiu cât, dar mă interesează pentru ce. Cred că şi pe tine.

Până să ne răspundă Ciutacu sau Voiculescu, să spicuim din postările lui Ciutacu de pe blogul personal despre Vântu:

După publicarea dosarului de informator al lui SOV, Ciutacu publica un articolaş pe sub titlul „A jucat Albă-ca-Zăpada în filme porno?“.

Cităm şi un portret creionat de tonomatul Antenelor: „terminaţi dracului cu demonizarea lui Vântu! Omul ăsta este negustor. Cumpără ieftin şi vinde scump; orice, de la active şi titluri de valoare cu potenţial de profit, până la conştiinţe care-i pot aduce (prin manipulare) valoare adăugată.

Nu s-a cerut pictat angelic în biserică nici când a spoliat o armată de prostălăi la FNI, nici când şi-a parcat uneltele în toate structurile statului, nici când şi-a pus trustul la dispoziţia/contra diverşilor politicieni. Vrea să câştige numai el şi (pour les connaisseurs) cei pe care-i reprezintă.

Şi dacă i l-a predat cu premeditare cinică pe Geoană, ambalat festiv, lui Băsescu (aşa cum cred că s-a întâmplat), atunci a făcut-o nu fiindcă-i vreun trădător de neam şi ţară, ci pentru că aşa (i-)au dictat interesele. SOV e cinic şi punct. N-are nicio vină că soarta unor oameni ca Geoană sau Băsescu – şi, în definitiv, a noastră, a tuturor – a ajuns să depindă de el“.

Incet-incet

FOTO: Echipa de imagine

Sunt curios cat de acoperiti cu documente probatoare ale afirmatiilor grave pe care le fac sunt jurnalistii de la acest cotidian. Voi prelua tot acest serial. Din cand in cand, voi face comentarii personale privind cele scrise de Curentul.

===

„Lista lui Vântu în structurile publice are în jur de 150 de nume“.

Anunţul grandoman făcut în martie 2009 chiar de către SOV a stârnit numeroase discuţii contradictorii, mulţi comentând că numărul e mult prea mic faţă de cel real, pentru că, la rândul lui, fiecare dintre cei 150 are o medie de 10 oameni în subordine cu care lucrează direct, pe care să-i influenţeze la nevoie, cei 10 pe alţii şi tot aşa.

Alţi comentatori au remarcat imediat: „aceşti 150 sunt doar în structurile publice, dar în structurile concurenţei directe a lui Vântu câţi o fi având lista?“.

Nimeni până acum nu a oferit o listă concretă cu oamenii plătiţi de Vântu şi cu sumele adesea fabuloase pe care s-au vândut conştiinţe din lumea presei, din lumea politică, dar şi din lumea artistică.

Lista cu oamenii aflaţi în slujba lui SOV este impresionantă, la fel ca şi sumele pe care s-au vândut jurnaliştii care ne ţin zilnic lecţii de morală la televizor.

Pentru început, vom aduce la cunoştinţa opiniei publice pe acei ziarişti şi analişti care au pozat ani de-a rândul în independenţi, dar care, potrivit documentelor intrate în posesia noastră, erau dependenţi de ani buni de filonul de bani al lui Vântu.

Turturică, recompensat pentru ruperea redacţiei „Evenimentul Zilei“?

Azi, pe locul I, redactorul-şef al ziarului „România Liberă“, Dan Turturică.

În 23 decembrie 2004, Turturică este demis de trustul Ringier de la conducerea „Evenimentului Zilei“.

În 4.01.2005, 80 de angajaţi din redacţia EvZ demisonează din solidaritate cu Turturică, unii angajându-se imediat, alţii nu, operaţiune care a distrus una dintre cele mai sudate şi mai profesioniste echipe jurnalistice din ţară.

Poate vă întrebaţi ce făcea dl Turturică a doua zi după 4 ianuarie? Semna cu 3 firme controlate de SOV nişte rentabile contracte de cesiune de drepturi de autor, după cum urmează: Global Production SRL (CUI 16371587), contractul 25/5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO, Global News SRL (CUI  16371595), contractul 21/ 5.ian.2005, suma lunară 4110 EURO şi Global Network Cable (CUI 16330323), 23/ 5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO.

Este simptomatic cinismul acestui om, care jongleaza, folosind aceleasi contracte de drepturi de autor ca sa ii impileze pe cei mici, dar si ca sa isi plateasca acoliti (si sa-i tina legati de el prin fire greu vizibile).

Si intr-un caz, si in celalt, este vorba de folosirea drepturilor de autor in mod ilegal. De exemplu, in cazul lui Dan Cristian Turturica cred ca am putea sa ne gandim la o forma de mituire a jurnalistului.

Ce coincidenţă… Şi iată cum, în loc să dea câteva zeci de milioane de euro ca să cumpere „Evenimentul Zilei“, Vântu i-a oferit lui Turturică 10.780 EURO pe lună şi, brusc, Ringier a constatat că valoarea ziarului a scăzut simţitor, Vântu chiar oferindu-se să-l cumpere. GENIAL!

Vântu, nu Turturică, pentru că la scurt timp, în august 2005, Turturică şi-a încasat-o şi el de la SOV, care i-a redus contractele de la 10780 EURO lunar la 2223 EURO lunar. Trebuie subliniat că toate contractele au încetat, prin acte adiţionale, la 01 martie 2009.

În acelaşi pachet, Vântu, prin unul dintre avocaţii săi, Florea Felix, i-a înfiinţat şi o firmă lui Turturică, Media Analyst, în ianuarie 2005, declaraţia de asociat unic fiind atestată sub numărul 76, în 28.01.2005, la cabinetul avocatului, ca şi contractul de comodat pentru sediul din bld. Tineretului, firmă cu care, în 2005, Global Video Media SA încheie un contract de consultanţă şi promovare pentru Realitatea TV.

Contractul prevedea:

„1. Consultanţa pentru studiul de piaţă privind poziţionarea societăţii Realitatea Media S.A. şi găsirea de soluţii pentru creşterea audienţei şi a vânzărilor.

2. Propuneri privind grila de programe şi promovarea produsului Realitatea Media.

3. Consultanţă privind managementul postului Realitatea.

4. Consultanţă privind strategia de comunicare cu publicul.

5. Consultanţă privind managementul informaţiei“.

Din clauzele contractuale reiese că Turturică nu prea avea încredere în Vântu, aşa că a pus o clauză fulminantă:

„În cazul în care Clientul va întârzia plata preţului cu mai mult de 15 zile faţă de termenele prevăzute la articolul 6, Consultantul va putea rezilia unilateral prezentul contract, fără obligaţia de a returna sumele de bani primite până în acel moment şi fără obligaţia de a presta servicii în schimbul sumelor de bani deja primite“.

Adică banii i se cuvin orice ar fi. Valoarea contractelor cu trustul lui Vântu a lui Media Analyst a depăşit, în 2005, 200.000 EURO.

NOTA: Acum se vadeste mai clar strategia de manipulare prin televiziune practicata de catre Sorin Vantu. Oameni ca Turturica – si lista se va popula in continuare cu astfel de formatori de opinie, sunt in general invitati in emisiunile de pe Realitatea TV (in primul rand) si de pe The Money Channel.

Ei sunt acreditati ca jurnalisti de prestigiu si analisti independenti, cand in fapt numai de capul lor nu sunt si sunt controlati prin aceste contracte, care se vadesc acum, de catre SOV. Astfel intoxica Vantu opinia publica.

Dar intoxicarea este si mai perversa. Alaturi de acesti agenti ai intoxicatorului sunt chemati in studio oameni care au contract cu una dintre firmele de grupul de presa si sunt onesti, precum si altii, care nu au nici un contract si sunt invitati in studio, fara sa primeasca bani pentru prestatia lor.

Si unii, si altii sunt compromisi acum indirect de prezenta in studio a agentilor intoxicatori. Inclusiv eu. Cred ca am fost in studio pe gratis la Realitatea TV si TMCTV de zeci de ori, intr-o perioada in care postul inca nu devenise nomine odiosa.

Vântu, călare şi pe Radioul public

Vântu nu s-a mulţumit să îşi asigure reţeaua numai din jurnalişti de la trusturile concurente. Şefa Departamentului de Comunicare şi Marketing al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR), Ruxandra Săraru, s-a aflat şi ea pe statele de plată ale lui Vântu la Realitatea Media.

Pentru serviciile prestate în slujba mogulului, Ruxandra Săraru a încasat 1.236.760.000 de lei vechi între anii 2007 şi 2009.

Mai grav este că numirea ei în această calitate la SRR a avut loc pe 15 septembrie 2008, fapt ce nu a împiedicat-o pe aceasta să încaseze în continuare bani şi de la Vântu, cu toate că trustul media al mogulului deţine postul radio Guerilla, deci un post de radio concurent postului public.

Noul şef al Radioului public, Demeter Andras Istvan, a avut o poziţie extrem de tranşantă în legătură cu acest subiect:

„Nu am cunoştinţă despre această situaţie. Oricum săptămâna aceasta, pe 23, va avea loc o evaluare când mă întorc în ţară şi este o bună oportunitate pentru a clarifica orice fel de situaţie care ar fi neconformă cu statutul SRR şi cu prevederile legale“.

Atunci când i-am explicat despre ce sume de bani este vorba, Demeter Andras ne-a replicat sec:

„O să mă interesez în mod special de acest aspect“.

Grigore Cartianu şi Ion M. Ioniţă, şefi la „Adevărul“, s-au dedulcit şi ei la banii lui Vântu

Grigore Cartianu, cel care s-a prezentat lui Paulo Coehlo în redacţia EVZ ca  Gregoire Ecrivain, a fost plătit de SOV cu un contract pe drepturi de autor încheiat în 2009 pentru suma de 186.560.000 de lei vechi.

De ce să nu sugi bani din două surse dacă se poate?, şi-a spus probabil Cartianu, fără să-şi facă prea mari probleme legate de moralitatea unui asemenea demers.

Ne-ntrebăm doar câte anchete şi materiale de investigaţie care ar fi putut viza afacerile lui Vântu au rămas în sertarele lui Cartianu. Pentru orice eventualitate, SOV şi-a mai asigurat un nume important din redacţia „Adevărului“ pe statul său de plată.

Este vorba de redactorul-şef adjunct Ion M. Ioniţă, care avea experienţe mai vechi cu mogulul de la Realitatea. E adevărat însă că preţul pentru deontologul Ion M. Ioniţă a fost mai mare.

Astfel, Ioniţă a încasat de la Realitatea Media, în 2007, 18022 RON, în 2008 – 25139 RON, şi în 2009, doar 7419 RON (deh, era criză şi nu se mai simţea nici SOV ca înainte), în total peste jumătate de miliard de lei vechi.

Peter Imre: „Nu ştiu ca cineva să lucreze pentru alte trusturi“

Peter Imre, managerul holdingului Adevărul, a declarat pentru „Curentul“ că nu ştie ca cineva din redacţia „Adevărul“ să lucreze sau să primească bani de la trusturile concurente.

„Nu ştiu ca cineva să lucreze pentru alte trusturi. Dacă îmi spuneţi despre cine e vorba, pot comenta, dacă nu, vorbim mâine după ce informaţia dumneavoastră va fi publicată“

, ne-a spus şeful de la „Adevărul“.

Făţărnicia Corinei Drăgotescu

După ce nu a izbutit în mai multe rånduri să-l convingă pe Dinu Patriciu, care abia preluase, în 2006, trustul Adevărul Holding, să o pună şefa şefilor, Corina Drăgotescu a plecat la  Realitatea TV, unde a dus-o ca-n rai, dacă adunăm banii cåştigaţi de ea la mogul.

Potrivit datelor oficiale aflate în posesia ziarului „Curentul“, Corina Drăgotescu a încasat doar în ultimii trei ani nu mai puţin de 5.247.310.000 de lei. Nu e nici o greşeală, e vorba de peste 5 miliarde de lei vechi.

Să ne aducem aminte însă cu cåtă ipocrizie anunţa Corina, în urmă cu un an, că demisionează de la Realitatea deoarece are salariul prea mic. În timp ce dădea aceste declaraţii, eterna admiratoare a lui Iliescu încasa circa 3.000 de euro pe lună, sumă considerată insuficientă de deontoloaga reciclată acum de Patriciu.

Interesant e că în 2009, cånd Corina se plångea de scăderea salariului, aceasta a primit brut 1.541.510.000 de lei, mai mult decåt în 2008, cånd a încasat 1.241.000.000 de lei. Sfåntă ipocrizie!

Nicolae Ulieru, „Mr. No Comment“, spălătorul public al lui SOV

Lt. Col (r) Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvånt al Serviciului Romån de Informaţii pe vremea directoratului lui Virgil Măgureanu, sau „Mr. No Comment“, aşa cum era cunoscut ca şef al biroului de presă pentru că nu exprima nici o opinie, niciodată, a încasat sume frumuşele de la Sorin Ovidiu Våntu pentru diverse servicii de „acoperire a adevărului“ sau a părerilor contra.

Normal, pe drepturi de autor, aşa cum îi stă bine unui fost purtător de cuvånt care nu şi-a mai găsit loc în alte părţi. Astfel, Våntu a încheiat un contract în 15.07.2006 cu Nicolae Ulieru, prin societatea Global Video Media, doar se ştie că Våntu nu semnează nimic pentru suma de 1.118 euro pe lună.

Ce trebuia să facă Nicolae Ulieru pentru aceşti bani nu ştim, dar am văzut la TeVeu. Ulieru are practic sarcina să destructureze informaţiile şi, la fel ca pe vremea Securităţii, să facă în aşa fel încåt să ascundă adevărul.

În plus, în anul 2009, Nicolae Ulieru a primit şi de la Realitatea  56 de milioane de lei, o sumă modestă, dar importantă se pare pentru fostul purtător de vorbe al lui Măgureanu, din moment ce-l apără cu înverşunare pe SOV, în toate ieşirile sale publice.

Astfel, recent, cånd a fost invitat să comenteze despre dosarul de securitate publicat de Hotnews şi revista „Kamikaze“ (şi ziceam că Våntu nu semnează nimic), Ulieru declara public, cu o nonşalanţă perversă, că Sorin Ovidiu Våntu „este un geniu“ şi că nu crede că acesta a fost turnător la Securitate, fără însă să argumenteze concret aceste puncte de vedere. Cam mulţi bani pentru nimic…

Deontologul Nistorescu, comentator de 5 miliarde de lei

Unul dintre comentatorii „grei“ ai postului Realitatea TV şi şef peste defunctul ziar „Cotidianul“, conservat acum în stare latentă de online, Cornel Nistorescu, apare conform documentelor obţinute de ziarul „Curentul“ ca unul dintre cei mai bine plătiţi mercenari media.

Prezentat mereu de Realitatea ca un guru în ale jurnalismului, Nistorescu a încasat de la casieria lui Våntu, doar în ultimii trei ani de activitate (2007-2008-2009), suma de 4.847.240.000 de lei vechi.

Cam scump, nea Cornel, şi sub Corina Drăgotescu?!, dacă ne gåndim că „performanţele“ sale jurnalistice din ultima vreme se leagă exclusiv de îngroparea ziarului „Cotidianul“. Cu siguranţă însă, SOV nu-i dădea atåţia bani pentru calităţile sale jurnalistice.

Adrian Ursu şi Oana Stancu joacă în Liga piticilor

Oana Stancu şi colegul ei de emisiune, Adrian Ursu, fac parte din Liga foarte mică de la Realitatea. Potrivit datelor aflate în posesia noastră, Oana Stancu a fost plătită în 2009 cu 2.300 RON lunar.

Iar în urma celebrei emisiuni în care Våntu a intrat telefonic şi i-a spus: „tocmai vi s-a redus salariul cu jumătate“, Oana Stancu  primeşte 1.150 RON lunar, adică sub nivelul mediului pe economie. A evaluat-o bine Våntu: aşa e şi ea ca jurnalistă, sub nivelul mediu, iar gurile rele zic că şi-a scos şi silicoanele. Oare de asta să-i dea aşa puţin Våntu?

Oana nu trebuie să fie supărată, deoarece Adrian Ursu, colegul său de emisiune, a primit în 2009 frumoasa sumă de 350 lei pe lună. Cåt o pensie minimă! Pe acelaşi principiu ca şi-n cazul Oanei Stancu, ni se pare o sumă chiar frumuşică pentru prestaţia lui. E OK, Sorine, cu ăştia doi!

NOTA: Ma indoiesc ca Adi Ursu isi face service-ul la Volvo-ul sau de culoarea mustarului cu un asemenea venit lunar. Cred ca jurnalistilor de la Curentul le lipsesc date suplimentare despre Adrian si Oana.

Din aceeaşi categorie de pitici face parte şi jurnalistul Cristian Pătrăşconiu, care a primit în 2008 de la Våntu numai 111 RON, deşi era aproape zilnic la televizor. Jalnic!

Alex Stoenescu – istoric la curtea mogulului

Săptămåna trecută, istoricul Mihai Alex Stoenescu, cel care a recunoscut cu nonşalanţă în 2006 că a colaborat cu Securitatea, din patriotism desigur, a declarat că nu a primit niciodată suma vehiculată la Vox News de Dan Andronic, de 50.000 de euro, pentru o carte pe care i-o comandase Sorin Ovidiu Våntu sau care trebuia publicată sub anumite aspecte tendenţioase favorabile turnătorului Nuş.

Stoenescu a precizat că a publicat în lucrarea „Din culisele luptei pentru putere 1989-1990. Prima guvernare Petre Roman“, apărută în 2006, doar un interviu cu SOV, luat în 2005, unde acesta vorbeşte despre oportunităţile de speculă şi îmbogăţire rapidă pe fundalul unei situaţii de haos politico-juridic, în absenţa unei clase politice veritabile şi a unui sistem juridic.

Cu toate acestea, lămuririle pe care Stoenescu le oferă în lucrarea citată mai sus denotă o spălare conştientă a imaginii lui SOV, pe care încearcă să îl situeze departe de scandalul FNI în anii 2000. Mai mult, istoricul, cu un acces extrem la tot ce au însemnat dosarele Revoluţiei şi figurile implicate în acest fenomen, vorbeşte de faptul că în spatele FNI se află statul.

Conform datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, imaculatul istoric Alex Stoenescu nu a prestat degeaba la curtea mogulului, el încasånd de la Realitatea lui  Våntu, în 2008 şi 2009, nu mai puţin de 360 de milioane de lei vechi.

Cam mult, pentru un capitol de carte care oricum nu este luată în serios în lumea istoricilor.

Pe Alex Stoenescu şi SOV îi leagă şi o prietenie politică. În lucrarea „Din culisele luptei pentru putere 1989-1990. Prima guvernare Petre Roman“, Stonescu afirmă că…

„partidul pe care (Våntu – n.r.) îl înfiinţase în 1999 – Uniunea Forţelor de Dreapta, cu scopul de a recrea forţa politică de dreapta dispărută înainte de război, eşuează în alegerile locale din anul 2000 sub impactul FNI“.

NOTA: Dupa cate stiu, pana in prezent nimeni nu a reusit sa demonstreze nici ca Uniunea Fortelor de Dreapta a fost “partidul lui Vantu”, nici ca a fost infiintat de SOV insusi. Aceste afirmatii ar trebui sa fie sprijinite de documente serioase. Nu stim daca astfel de documente exista. Ceea ce se stie este ca UFD a fost finantata puternic de catre Sorin Ovidiu Vantu.

Ceea ce „omite“ Stoenescu să spună în cartea sa este că tocmai el s-a aflat printre fondatorii Uniunii Forţelor de Dreapta şi a ocupat funcţia de vice-preşedinte al acestei formaţiuni politice.

Noi nu ne întrebăm decåt cum deontologii presei romåneşti au acceptat aceste sume uriaşe de la Realitatea Media, atåt timp cåt această firmă a înregistrat constant, de la preluarea ei de către SOV, pierderi colosale: 20,8 milioane euro în 2008, 8,15 milioane Euro în 2007, 5,1 milioane euro în 2006 şi 1,7 milioane euro în 2005.

Oare ei s-au întrebat de unde ne vin banii ăştia? Din economiile lui SOV la FNI, că Realitatea n-are bani…

Pentru cine nu a citit (inca) fabuloasa Dune a lui Frank Herbert, CHOAM inseamna Combine Hornette Ober Advanced Merchantile si este organizatia globala a negustorilor, imaginata de marele scriitor britanic.

CHOAM-ul lui Vantu este ceva asemanator, dar mult mai scabros. El haleste bani grei. Bosii acestui (fost) trust de presa isi odihnesc dosurile flascizate-n masini de lux si isi fac vacantele prin cele tari straine.

Nici dupa ce o sa pice-n bot hardughia eoliana nu vor muri de foame, ba chiar o vor duce bine-mersi. In acest timp, la Realitatea Media, in televiziunea numita The Money Channel, sunt salarii restante, conform anonimului angajatul.lui.vantu, din luna mai!

FOTOINFO: O ultima tigara, uitata intr-un colt pe latriniera

M-am intalnit cu un fost coleg dintr-un anturaj si am discutat cu el despre faptul ca X, asa cum se vadeste din dosarele Securitatii, a fost informator. Mi-a spus asa: “Si ce daca? Sunt lucruri pe care le stiam sau le banuiam”.

Acelasi lucru se poate spune si acum. Ca despre Vantu de ani si ani de zile s- a stiut ca a fost la Mititica, ca a fost turnator, un delator ordinar, care ulterior a avut inteligenta sa-si racoleze racolatorii.

Ceea ce chiar este un motiv de mandrie pentru el, nu? Va dati seama ce destept e? Uau! Ce bafta pe capul nos’ s-avem un asa om de afaceri istet! Ca detergentul Rex!

Mai mult, se va spune ca Dan Tapalaga oricum avea ceva demult cu Vantu, pe care l-a mai atacat si ca el oricum are un ochi verde si altul caprui, ce sa mai vorbim despre HotNews?

Catalin Prisacariu evident ca a fost pus de Mircea Toma sa scrie asta, ca “astia de la Kami” au ceva razbel cu Vantu si oricum si Prisacariu are urechile cam lungi, ca elfii lui Tolkien.

Exista posibilitatea ca zilele viitoare sa iasa Vantu pe televiziunica sa preferata, iRealitatea TV, si sa-si ia singur apararea, cu mingi ridicate la fileu de jurnalisti aparent curajosi, care-i vor pune intrebacioase dificile foarte. Uau! Ce bafta pe capul nostru ca vom fi privilegiati sa vedem o astfel de emisiune cu senzatii tari!

In aceasta emisiune, cu dictia sa contrafacuta dupa ce si-a pus dinti de marmora de Carrara, Sorin Vantu ne va spune RAS-PI-CAT tot felul de lucruri foarte categorice. Ca, de exemplu, ca orice om are dreptul sa-si revina dupa ce a fost la bulau o vreme.

De acord, dar daca nu-si revine si devine o otrava nationala si profita de faptul ca statul este corupt, judecatorii si procurorii inchid ochii si legile sunt proaste, noi, romani, ce vina avem sa-l suportam?

Noi, jurnalistii romani, ce vina avem sa inghitim mizeria pe care a experimentat-o Vantu, a preluat-o Voiculescu si acum o monumentalizeaza Patriciu?

Si, mai ales, Ion Iliescu, la inceputul anilor ’90, a zis una tare de tot, care mi se pare foarte potrivita cu situatiunea de fata: “Pe valurile schimbarii, gunoiul iese la suprafata”.

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu a semnat un angajament de informator cu fosta Securitate în 1983, dosarul figurind ca inchis in 1988, cu numele conspirativ “Nuş”, după cum rezultă dintr-o serie de documente din ceea ce pare să fie dosarul personal. Un fost ofiţer de Securitate confirmă că Vântu a fost racolat în penitenciar, unde executa o pedeapsă pentru delapidare, şi preluat după eliberare în reţeaua unui ofiţer din Roman, oraşul unde SOV locuia înainte de 89.

• HotNews.ro şi Revista Kamikaze au realizat o incursiune în trecutul ascuns al celui despre care se spune că a schimbat soarta alegerilor prezidenţiale din 2009. Din documente şi mărturii rezultă că SOV a fost infractor de drept comun arestat în ’82 pentru delapidare, turnător la Securitate racolat în ’83 şi bişniţar pitoresc în Roman după eliberare, din ’85, până la Revoluţie. După, îl găsim tot aproape de foşti ofiţeri de Securitate, antrenaţi în afaceri complexe.

Contactat în două rânduri, la începutul şi la sfârşitul investigaţiei, Sorin Ovidiu Vântu a precizat că îşi rezervă dreptul de a avea o reacţie după publicarea materialului.

O serie de documente din Dosarul Personal arată că Sorin Ovidiu Vântu a fost racolat de Securitate la 28 de ani, în aprilie 1983, în timp ce executa, la penitenciarul Bacău, o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru delapidare. Direcţia a IV-a Contrainformaţii i-a deschis Dosarul Personal cu nr. 8046. Direcţia a IV-a se ocupa, între altele, cu recrutarea informatorilor din rândul puşcăriaşilor.

Potrivit raportului cu propunerea de recrutare, semnat de ofiţerul Constantin Stănescu, Vântu este ales dintr-un număr de patru candidaţi. Ofiţerul îl califică drept “cel mai corespunzător”, observă că “dispune de posibilităţi de informare în rândul deţinuţilor de pe punctul de lucru” şi notează că are “un dezvoltat spirit de sesizare şi discernământ”. Într-un alt raport de verificare, este descris ca “un element disciplinat care regretă fapta comisă, dovedindu-se recuperabil pentru societate”.

De asemenea, făcătura nu mai e video, ci audio, iar televiziunea care o lansează nu e a lui Vîntu, ci din localitatea de baştină a lui Vîntu.

Şi modul de lansare a diversiunii diferă: daca primul trucaj a fost plasat pe site-ul unei fiţuici pentru a fi preluat apoi de RTV, de această dată el a fost lansat pe site-ul unei televiziuni locale şi “descoperit” de o pseudo-agenţie de ştiri pentru a fi preluat apoi de fiţuici sau alte siteuri ale mogulilor.

FOTO: Agentia de Investigatii Media

În final, pentru că nu se putea altfel, el a fost preluat, cu semnul întrebării, şi de Realitatea lui Vîntu în emisiunea tonomatului Ursu. Că doar acesta era scopul.

Dar de ce sa luam avioanele astea? Mai bine le luam pe celelalte, sunt mult mai ieftine! Da, dar Basescu merge cu americanii, vrea sa le bage bani in buzunar! Dar nu suntem noi cu americanii? De ce ne mai trebuie avioane? Nu ne apara americanii? Suntem o tara saraca, e criza, nu avem bani de avioane!

Au murit zece militari romani! A fost eroare umana sau defectiune tehnica? Sunt fortele G care actioneaza asupra parasutistilor la momentul decolarii… plus ca este si carburatorul… Carburatorul?!?!? Militarii romani zboara cu avioane cu carburator?!?!

Avem de-a face cu un guvern criminal care trimite la moarte militarii patriei in avioane cu carburator! De ce nu au fost cumparate avioane noi? Sigur e cineva printr-un minister care a blocat achizitionarea unor aeronave moderne!

Guvernul Basescu este criminal, a ucis cu buna stiinta militarii! De ce se zboara cu avioane vechi de 60 de ani? Nu suntem in NATO?!?! Nu se poate asa ceva! Ne facem de ras fata de aliatii nostri, sa zburam cu avioane rusesti… Guvernul e criminal, nu se mai poate asa ceva!

Nu trebuie taiate pensiile si salariile bugetarilor! Ce, nu mai are de la cine fura guvernul lui Basescu? Batranii nostri care au muncit ani de zile, este dreptul lor! CEDO nu permite taierea salariilor bugetarilor!

Mai bine trebuie marit TVA! Trebuie masuri de relansare a a economiei! De ce sa fie dati afara bugetarii? De ce sa le fie scazute salariile? De ce? Guvernul Basescu e criminal!

S-a marit TVA! Criminalii din guvernul Basescu a marit TVA! Vor sa-i ucida pe bugetari si pensionari! Cum de s-a putut mari TVA?!? Cine le da dreptul acestor ucigasi sa mareasca TVA?!?! Nu mai este de trait in tara asta in care a fost crescut TVA in loc sa se faca reforma in domeniul bugetar! Criminalii! Criminalii! Criminalii!

Cordonul de jandarmi a fost rupt de valurile de protestatari furiosi care iau cu asalt Palatul Cotroceni! Chiar in acest moment doamnelor si domnilor pensionarii se lupta cu jandarmii!

Cei 200 de pensionari mai au putin si ii vor birui pe cei 100 de jandarmi prezenti la fata locului! Bestiile de jandarmi lovesc din toate puterile in mainile batrane care se inalta cerandu-si drepturile castigate printr-o viata de suferinta!

Cei 200 de pensionari vor lua cu asalt Palatul Cotroceni si vor alunga tiranul! Andreea transmite in direct de la fata locului: din pacate, interventia brutala a fortelor de ordine nu a lasat in urma nici o victima! Jandarmii au lovit din rasputeri, insa de la serviciul de ambulanta am aflat ca nu exista raniti din pacate!

Ba da, o doamna a cazut acum! Nu este nici un jandarm langa ea, din pacate! E un simplu caz de insolatie! Oameni buni, iesiti in strada sa biruiti tiranul si sinistra lui Elena! Luptati-va cu jandarmii, bestiile fara suflet, platite sa ucida!… citeste tot aici

FOTO: The Money Channel

Cand vorbesc despre discutii nu ma refer la palavre despre vreme, ci la chestiuni de doctrina, actualitate politica si economica, pentru care intotdeauna am avut apetenta.

Intre timp, Patriciu a devenit cu totul altceva. Unii ii spun Riciu. Indiferent cum ii spui, este de neinteles ce transformare s-a petrecut cu acest om, pe care l-am considerat mult timp ca fiind un intelectual rasat. Probabil ca m-am inselat, au poate ca puterea poate si sa te dezintelectualizeze.

Cert este ca exista un editorial consternant al lui Dinu Patriciu in Adevarul si un interviu pe The Money Channel, care contin cam aceleasi afirmatii. Mult timp am fost convins ca nu as face fata in acelasi studiou cu Patriciu, intr-o confruntare bazata pe exercitiul contradictoriului. In acest moment insa afirma niste enormitati incredibile, usor de demontat. Repet, cred ca i-au luat mintile banii.

In primul rand ca, daca eram in locul lui Patriciu, mi-era jena sa aduc din nou acasa la mine, printre floricele si fotolii de piele, reporteru’ de la TMC, sa-mi ia interviu. Nu stiu, e o chestiune de pudoare si nu simt neaparat nevoia sa fac exercitii de putere cu presa, vorbind din barlogul personal cu ei.

Pe urma, este o mare diferenta intre a fi invitatul lui Bogdan Baltazar, de exemplu, care este o gazda afabila si curtenitoare si un partener de discutie excelent si a merge acasa la Pinu Datriciu.

Pentru The Money Channel, Patriciu sustine ca se poate anula acordul cu Fondul Monetar International. Dinu se face ca discuta, asa, o discutie imaginara, cu oficialii FMI:

“Voi ne-ati facut sa cadem in greseala, acum am decis sa trecem la politici rationale de stimulare a cresterii economice si de taiere a cheltuielilor bugetare si va impunem sa restructurati aceasta datorie! O sa v-o platim! Peste 25 de ani!“.

Gresiti, domnule Patriciu. Nu ei ne-au facut sa cadem in greseala, ci patru ani de guvernare ai prietenului dumneavoastra Calin Tariceanu, de ale carui fapte de arme s-ar putea sa nu fiti strain. Dar presupun ca puterea v-a luat mintile.

Romania sa impuna FMI sa restructureze datoria? Imi vine sa rad! Probabil ca singurul stat din lume care are forta necesara sa faca asa ceva, ca mare finantator al institutiilor Bretton-Woods, sunt Statele Unite ale Americii. Presupun insa ca nici acest lucru nu mai poate trece prin filtrul gandirii dumneavoastra, blurate de forta dolarilor pe care ii detineti.

Sa platim datoria peste 25 de ani? Dumnezeule, ce bine ca Patriciu nu este prim-ministru! Va dati seama ca, daca el va face asa ceva, ca premier al Romaniei, ne-am pierde toata credibilitatea internationala.

Polonia si-a permis sa spuna: nu putem plati, dar era vorba de o datorie la mai multe banci transnationale si era anul 1990, iar in spate exista scuza ca sovieticii au distrus tara cu un regim tembel, pilotat de la Kremlin. Noi ce scuza avem, in afara de aceea ca minti unghiulare ca aceea a lui Dinu Patriciu radiaza strategii de distrugere a statului roman? Nici una.

“Credeti ca nu vor accepta? (n.n.: FMI)” – se intreaba retoric Dinu Patriciu, pentru ca imediat tot el sa-si raspunda singur, ca in filmele lui Woody Allen: “Ba da! Vor accepta, si nu numai atat: vom da un semnal tuturor celorlalti, lumii financiare, ca ne-a venit mintea la cap”.

Din contra, am da un semnal clar ca ne-am pierdut complet uzul ratiunii. In cateva zile, un euro va costa intr-adevar sase lei. Dar cine s-ar bucura? Cine detine banuti, altii decat lei? Cine oare, cine? Ghici ghicitoare.

Patriciu nu se opreste aici cu aberatiile. El sustine ca, fara un acord cu FMI…

“Guvernul ar fi fost silit sa ia masuri de stimulare a cresterii economice, incepand cu privatizarea a ceea ce a mai ramas la stat si terminand cu fiscalitatea”

Este bine sa ne amintim ca la stat au mai ramas, de exemplu, depozitele de gaz – iar Gazprom tocmai si-a exprimat interesul pentru ele, precum si Transgaz. Cine, oare cine a numit societatile autohtone de gaz birocratice, obosite si a cerut de mai bine de un an vinderea lor? Cine oare, cine? Ghici ghicitoare. Incepe cu “d” si se termina cu “u”. Dati cautare pe Google.

Fara un acord cu FMI, acum am fi fost de mult timp pe drumul de costise. Este un lucru atat de evident, ca toata lumea il stie, il vede si il intelege. Numai Dinu Patriciu nu. Probabil ca i-au luat banii mintile.

“(…) cota unica trebuie sa ajunga la 10%, TVA la 15%, toate celelalte nenumarate taxe speciale trebuie sa inceapa sa dispara”

Nu, eu zic mai bine sa facem cota unica 5%, TVA 7% si sa dispara toate celelalte taxe. Ca, nu-i asa?, prin largirea bazei de impozitare cresc veniturile, ca asa scrie la cartea liberalismului.

Si, daca lucrurile nu se vor petrece astfel, dati pe semnatura, domnule Patriciu, ca asigurati dumneavoastra banii care mai sunt necesari pentru echilibrarea bugetului, pe o tinta de deficit care sa nu ne trimita alaturi de bantustane? Se aude?

“Maximum 30 de agentii guvernamentale, ca sa ne armonizam cu Uniunea Europeana. Cel mult opt ministere pot conduce foarte bine Romania”.

Cu prima parte sunt de acord. Militez de mult timp pentru simplificarea structurii de stat si guvernamentale si una dintre probleme este agentiile guvernamentale fara numar din subordinea Guvernului, ca si cea a ministerelor.

Dar opt ministere… Asta e o chestie de un populism cras. Daca se reduce numarul de ministere la opt si sub ele este aceeasi birocratie de stat nu am rezolvat absolut nimic. Romania poate sa aiba si 30 de ministere. Problema nu este varful piramidei, ci baza si ce este pana la ea, acolo trebuie simplificate lucrurile. Restul sunt vorbe de claca.

Dar totusi de unde alti bani, in afara de cei de la FMI?

“Nu facem decat sa ne indatoram la o institutie care ne opreste dezvoltarea, in loc sa ne indatoram pe pietele de capital”

Huuuu-aaaa! (vorba lui Al Pacino in “Parfum de femeie”) Aceasta este, din punctul meu de vedere, mama tuturor tampeniilor spuse de Dinu Patriciu, in interviul pentru The Money Channel si in editorialul din Adevarul.

Numai daca analizam putin diferenta dintre dobanda preferentiala, la care am primit noi banii de la FMI (care defapt sunt o sindicalizare de la mai multe institutii, nu numai de la Fond), realizam ca imprumutand bani de pe pietele de capital (cu dobanda de peste 10% pentru moneda euro) ducem Romania la o indatorare crunta, imposibil de adus prea curand in recovering, de care am scapa cu un pret extraordinar de mare si cu rezultat previzibil probabil in decenii de saracie lucie.

Dar probabil ca Dinu Patriciu, un fost intelectual rasat, are prea multi bani ca sa mai inteleaga corect astfel de lucruri simple.

Confuzia este facuta ori intentionat, cu rea-vointa, de catre oameni interesati sa intoxice (iar aici vorbim despre televiziunile teroriste), ori poate de catre oameni care sunt intoxicati de puternica si persuasiva campanie de intoxicare facuta de acestea pentru cei care nu cunosc Galatiul.

Portul Galati – Foto Mircea Stoian – www.fotodesus.ro

Realitatea lucrurilor este insa alta. Vorbesc in cunostinta de cauza, pentru ca am locuit in Galati opt ani. Aici am facut facultatea, aprofundand pana la tembelism anii doi si trei de studiu.

Din cei opt ani, jumatate de an am stat in Mazepa I si alti sapte ani si jumatate in caminele studentesti de pe Strada Republicii (azi Calea Domneasca).

Realitatea este ca 80 – 90% din orasul Galati este construit prea sus pentru a se putea afla vreodata in pericol de a fi inundat de Dunare sau Prut.

Prima terasa inaltata natural este cea a cartierului Mazepa I, de-a lungul strazii Brailei, precum si a Caii Domnesti, pana la iesirea din oras, pe Calea Prutului.

Aici, pe Calea Domneasca, chiar vizavi de Teatrul Dramatic, sta chiar acum domnu’ Tatulici si ne da ragusit lectii de civism. Sa-i dea Dumnezeu multa sanatate!

Biserica Sf. Dimitrie din cartierul Badalan, langa Santierul Naval DAMEN, Galati – FOTO: ByzantineSearch

A doua terasa incepe din dreptul Dunarii, de-a lungul cartierului Tiglina I.

La capatul ei estic este Casa de Cultura a Sindicatelor si Hotelul Regina, chiar unde incepe bulevardul Cosbuc, pe care este tipografia unde au fost trase toate numerele Revistei Orientari, la care am scris in facultate.

Pe a treia terasa, in dreptul raspantiei numite “La Ultimul Leu”, dar si mai sus, este cartierul Micro 19, unde e Spitalul judetean, vizavi de care era celebrul restaurant supranumit “Om bogat, om sarac”. Terasa aceasta continua pana la iesirea din oras, precum si inspre prafoasa Tiglina III si spre alte Micro-uri mari si mici.

Dealuri, domnilor de la Realitatea TV, dealuri de pe langa Dunare. Exista o singura zona inundabila, denumita traditional, de catre toti galatenii, inclusiv de catre cei care stau in ea, Bădălan.

Numele de Bădălan vine de la denumirea in engleza (data in Evul Mediu tarziu de catre comerciantii greci, bulgari, francezi, englezi, turci si foarte multi evrei din Portul Galati, care foloseau uneori ca limba de comunicare engleza) bad-lands, adica pamanturi rele. Românizarea a fost, evident, Bădălan.

FOTO: Listal

Nu sunt lucruri noi si Grid Modorcea a scris chiar si un roman despre farmecul, miturile si interlopa acestui cartier al Galatiului. El se intinde acolo unde Prutul se varsa in Dunare printr-un liman, numit Brates.

Cand e soare si bine, vara, pe Brates se duc studentii la plaja, ca-i aproape de camine, iar pescarii trag la biban. Mai sus, pe Prut, taranii fac cu mana fratilor moldoveni si discuta despre recolta, sub privirile dintotdeauna ingaduitoare ale granicerilor.

Badalanul incepe acolo unde nimeni nu stie sigur daca este albia minora sau majora a Bratesului, teren mlastinos, tantari, panarame, iar terenurile sunt mai ieftine si de aceea oamenii saraci isi fac case aici, asa cum si-au facut dintotdeauna.

Uneori fara autorizatie. Initial, zona a fost locuita in majoritate covarsitoare de tigani, dar aceasta acum poate ca nu mai are nici o relevanta. Oricum, pentru mine nu a avut niciodata.

O parte din acest Bădălan a fost transformat in platforma industriala si se numeste Bazinul Nou, iar aici in mod normal nu sunt probleme, pentru ca terenul este gardat serios de catre patroni, care au banii necesari ca sa isi indiguiasca perimetrele.

Cea mai importanta societate de pe aceasta platforma industriale este Santierul Naval Galati, in care am facut, ca student, la practica in productie de mi s-au lungit urechile, mergand cu tramvaiul prin soare si praf.

Mai avem aici, printre altele, prospera MENAROM, in care faceam pe vremuri repetitii cu trupa Europolis, la care il aveam percutionist pe Bogdan Negru. Vizavi de MENAROM era SMM – locul traditional unde faceau practica in productie studentii de la Facultatea de Mecanica.

Zona inundabila a Galatiului include si gara centrala, si cartierul de case dintre gara si prima terasa de ridicare a orasului, ce incepe cu str. Al. I. Cuza. Stiu aceasta, pentru ca sediul Revistei “Noduri si Semne” a fost chiar pe str. Al. I. Cuza.

MENAROM PEC Galati, FOTO: Adevarul

Stiu aceasta, deoarece am avut un coleg de facultate care statea langa gara si imi marturisea, spre finalul anilor ’80, ca ai lui fac totul sa se mute de acolo, pentru ca apele vin mereu peste ei.

Zona inundabila continua spre Dunare, pana in portul civil, exact pana la Gara Fluviala. De acolo, malul incepe sa se ridice si Dunarea nu va inunda niciodata, decat poate drumul de faleza, dar galatenii si-au aranjat socotelile astfel incat acest fapt sa nu-i afecteze.

Singura zona oarecum buna inundabila este cea de langa Gara Fluviala: exista o alee de faleza (care oricum este mic copil pe langa marea faleza din dreptul Restaurantului Pescarul, din Mazepa I), apoi un parculet lung si ingust si o strada de faleza, apoi vreo doua randuri de blocuri, cateva de zece si restul de patru etaje.

In capatul strazii incepe zona industriala. In spatele acestor blocuri sunt vile frumoase, de care este mare pacat daca sunt stricate de ape. Deja insa inspre vechea Zahana (unde se manca pe vremuri cea mai buna ciorba de burta din sud-estul Romaniei) malul se ridica si nu mai e nici o problema.

Problema este exclusiv a oamenilor saraci, cu putini bani, care se incapataneaza sa stea aici si, din cand in cand, odata la cativa ani, sunt inundati. Iar marea problema este a politicienilor care vin si ii folosesc pe acesti oameni ca sa manipuleze o tara intreaga.

Si a televiziunilor care ii ajuta.