Acum ajungem in lumea lui Ciudatu’, dar cel care canta, si canta bine. M-am distrat grozav la aceasta cantare care da cu “Laka”-n populatie, dar o face cu stil. Accept aceasta piesa, pentru ca am o atractie pentru o astfel de ciudatenie, mai ales cand are explozie si linia refrenului este foarte frumoasa.
Cei doi parca sunt o combinatie intre apartiile scenice punk ale unei cantarete germane, Nena, si imaginea pe care si-au construit-o The Cure, o mare trupa punk din anii ’80 care mai canta si acum. La noi, au cantat asemanator cei de la Vank, daca mai tineti minte fenomenul. Aveau o piesa foarte frumoasa, care mi-a placut foarte mult, cu Maria Radu solista.
O nota vesela pentru ce se intampla pe scena in timp ce canta Laka Ciudatu’: am vazut o versiune, in care Laka apare pe scena cu un cocos, pe care il lasa efectiv pe podium, si ma intrebam cum o sa ii permita cei de la EBU sa intre pe scena cu pasarea.
Dar versiunea pe care v-o ofer spre vizionare, si care cred ca este mai aproape de ceea ce vom vedea pe 20 mai la Belgrad, este absolut scrantita: cei zece sau unsprezece balerini din spate (iertata fie-mi apropierea) parca sunt niste spermatozoizi marinei care danseaza Calusul.
Acum partea a doua, la categoria “asa nu”. Tin prea mult la formatia ABBA – inclusiv la splendorile care au urmat dupa ABBA, music-hall-urile fabuloase “Chess” si “Kristina fran Duvemala” – incat sa nu stramb din nas la Gisela, care canta despre Casanova pentru Andorra, intr-o piesa care ar putea avea o varietate impresionanta de titluri si orice versuri, care seamana cu inca 20 sau 30 de melodii pe care le-am ascultat de-a lungul timpului si care parca sunt toate trase la sapirograf din eposul marii formatii suedeze.
O sa fiu intrebat: bine, de ce ii apreciezi pe Pokusaj, care canta punk precum in anii ’80, si nu pe Gisela, care canta in nota formatiei ABBA? Formal este corect, numai ca sunt mult prea putini cei care au cantat precum The Cure sau Blondie si prea multi cei care au coplesit lumea muzicala cu efluvii post-ABBA. Si pe urma dati-mi voie sa fiu subiectiv: nu v-am spus ca tin la sarbi?
Imi pare rau, am urmat un sfat dat de cineva anterior, dar nu am gasit-o pe Gisela cantand live. Din partea mea, poate sa cante si live perfect, tot nu ma impresioneaza, pentru ca nu este originala. Iar fata si gesturile acestei femei nu imi inspira ca este innebunita dupa vreun Casanova, ci mai curand semetie, dorinta de victorie si o vointa extraordinara de a se afirma.
E bine, bravo ei, dar nu-mi ajunge. N-a inteles nimic. Nu-i poti cere sa citeasca memoriile scrise de cel despre care canta, dar macar sa fi dat cautare pe Wikipedia. Ar fi aflat astfel ca nu are sens sa-si ia fata aceea victorioasa, de uliu-soim iesit la atac.