Despre Be Bop Deluxe se poate sintetiza in cateva cuvinte cam astfel: grupul Crossover Prog care nu a existat decat in listele statistice cu albume, tinute de catre colectionari.
In fapt, este vorba despre un grup destul de eteroclit de muzicieni foarte buni, care au fost adunati si facuti noduri de contracte 
de catre muzicianul britanic Bill Nelson (William Nelson, nascut pe 18 December 1948, la Wakefield, in West Yorkshire, England).
FOTO: ProgArchives
Nelson a inregistrat un album in editie limitata, numit “Northern Dream”. Inregistrari de pe acest album pentru colectionari au fost puse in unda, pe BBC Radio, de catre notoriul pionier in ale meseriei de DJ, in legendara sa emisiune Top Gear, care este transmisa, in versiune video, si la noi, pe Antena 3.
Line-up-ul ales de catre Nelson a fost: Nicholas Chatterton-Dew (tobe), Robert Bryan (bas, voce) si Ian Parkin (chitara). In aceasta formula, sub numele de grup Be Bop Deluxe, a fost inregistrat primul album sub aceasta titulatura, Axe Victim (1974).
Dar Bill Nelson a desfiintat grupul in curand si a plecat intr-un turneu de sustinere a rockerului Cockney Rebel. Pentru acest turneu, din ramasitele primei Be Bop Deluxe a format un nou grup, dar si acest combo muzical a avut viata scurta.
Adaugandu-l pe basistul neo-zeelandez Charles Tumahai si pe tobarul Simon Fox, Nelson a lansat alte doua albume, foarte bine cotate de catre progheads, Futurama (1975) si Sunburst Finish (1976), ambele tot sub titulatura Be Bop Deluxe. Sunburst Finish a inclus ulterior si single-ul care surprinzator a avut un mare succes, “Ships In The Night”.
Talentul indiscutabil de chitarist demonstrat de Nelson intra insa in contradictie cu notiunea de grup rock. Pe masura ce virtuozitatea sa crestea, componistica grupului trecea in planul al doilea, devenind tot mai subtire, iar in prim-plan iesea chitara maiastra a acesteui virtuoz de exceptie.
Cam acelasi fenomen ca acela care s-a petrecut cu The Doors, cand un Jim Morrison aflat mai mereu sub influenta drogurilor si alcoolului recita pe scena versuri fermecatoare, cu o formatie de acompaniament in spate, care improviza in functie de capriciile marelui artist.
Tema definitorie si chitara teribila
Daca muzica Be Bop Deluxe este destul de eclectica, varfurile artistice ale acestui grup sunt tipice muzicii rock, cu o eleganta aditie de armonii progresive in punctele de orga.
“Sister Seagull” (a patra piesa de pe Fata A a albumului Futurama) este un astfel de caz. Semnalul initial dat de orchestratie este tipic unei intrari de balada rock. El este urmat imediat de un scurt solo-semnal descendent, dat de Bill Nelson pe chitara sa solo.
Dupa inca o repetitie de fixare a atmosferei muzicale, intra tot Nelson, pe voce. Melodia este extrem de frumoasa si merita ascultata, asa cum se asculta baladele rock pe la romani. Ca si discografia acestui grup-fantoma, dar aceasta acum nu mai conteaza, pentru ca, nu-i asa, cum scripta manent, si albumele LP la fel.