Gazoductul Blue Stream ar fi trebuit să reprezinte nada prin care Putin să prindă în mreje Bulgaria, Serbia, Croaţia şi Ungaria.
Din cauza opoziţiei Bulgariei, dominată de la intrarea în UE de forţele proeuropene, sub lideratul premierului Boiko Borisov, proiectul de aservire a căzut şi se limitează la Turcia.
O alternativă extrem de bine primită de oamenii politici din Turcia şi Bulgaria este, conform mass-media de la Ankara, proiectul Gazprom de extindere a actualei conducte subacvative dintre Federaţia Rusă şi Turcia, „Blue Stream“, ce intră pe teritoriul turc prin portul Samsun.
Având un cost de aproximativ 3 miliarde de dolari, inclusiv 1,7 miliarde pentru secţiunea subacvatică, aceasta conductă şi-a dovedit viabilitatea economică şi politică, fiind considerată de prim-ministrul turc Recep Tayip Erdogan ca un important succes al politicii sale externe.
Ofensiva diplomatică rusă este susţinută de ofertele economice ale Gazprom, ce doreşte ca „Blue Stream“ să fie extinsă prin Bulgaria, Serbia, Croaţia, Ungaria către piaţa europeană, evitând total teritoriul românesc.
Pentru promovarea agresivă a acestui proiect (n.n.: Blue Stream), firma rusă a angajat în fiecare din ţările de tranzit şi cele de destinaţie firme de lobby care să asigure un important sprijin politic.
Mizând pe o serie de avantaje sociale şi economice mai mult sau mai puţin reale pentru ţara respectivă, Gazprom a reuşit mobilizarea unor importante segmente ale mediilor de afaceri, politice sau societăţii civile din regiune.
Luna ianuarie 2007 a fost definitorie pentru obţinerea sprijinului turc pentru propunerea Gazprom (n.n.: asupra Blue Stream), după declaraţiile repetate ale unor oficiali de la Ankara, preluate imediat de presă turcă.
• urmează: Armaghedonul Oligarhilor 81. Interesele geostrategice