Acesta este capitolul unde aflăm ce afaceri necurate ar fi făcut CT Popescu după dispariţia lui Dumitru Tinu, afirmându-se că în ancheta la aceasta s-a făcut o muşamalizare.
Mai mult, autorii documentului susţin că CT Popescu ar fi participat la această muşamalizare.
La scurt timp, în ianuarie 2003, Dumitru Ţinu a murit în împrejurările deja cunoscute.
CT Popescu a influenţat ancheta cât a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. şi tot el, se spune, a avut acces la seiful în care Ţinu îşi ţinea dolarii necheltuiţi pe acţiuni, de la Taher.
Imediat a preluat funcţiile lui Tinu, de preşedinte CRP şi de director la „Adevărul”, fixându-şi un salariu de 10.000 de euro. Împreună cu Ana Maria Tinu, l-a scos de la moştenire pe fiul natural al celui ce-l făcuse om, Andrei Iucinu-Tinu.
Între timp, s-a pus pe făcut alţi bani, înşelând Fiscul şi pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de către „Adevărul” şi firmele lui căpuşe Tipo-Media şi Media Soft, care încasau toţi banii.
Firmele aveau doar câte o cameră în spaţiul ziarului „Adevărul”, la Casa Presei, şi câţiva salariaţi, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului.
Popescu nu lua banii direct, ci prin câţiva interpuşi, în special pe numele amantei sale, Serinela Spătarelu, care incasa sute de mii de euro pe an, numai prin această învârteală.
În plus, gaşca lui CTP iniţia mari tunuri de presă şi punea la cale şantaje de sute de mii de euro, aşa cum susţine bunăoară omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Românesc).
• urmează: Armaghedonul Oligarhilor 60. CTP, hot taxat