Există momente în care simt nevoia să am probe pentru ce apare pe website. Secţiunea despre Ludovic Orban este într-o asemenea situaţie, pentru că l-am cunoscut pe Ludovic.
Ceea ce pot să spun despre Orban este că e un om de relaţii extraordinar, cu o memorie de elefant, menit să fie secretar general al unui partid. Nu cred că Ludovic Orban este potrivit să fie lider al unui partid, dar mi-aş fi dorit ca el, nu Alina Gorghiu, să fie ales copreşedinte PNL.
Respect la Orban aversiunea de trei decenii pentru stânga fesenistă (indiferent cum se numeşte ea) şi nu îi înţeleg aversiunea organică faţă de Băsescu. Când este vorba despre pehlivanul acela complex, trebuie să rămâi rece şi lucid ca o sticlă de vin scos de la gheaţă. În rest, cele ce urmează şi le asumă autorii, eu nu.
Ludovic Orban, ministrul Transporturilor (n.n.: din momentul publicării Armaghedonului Oligarhilor), a fost administrator la Rominserv, firma membră a holdingului Rompetrol, al cărui principal acţionar este Dinu Patriciu.
Orban a încercat recent, ca viceprimar al Capitalei, să treacă prin Consiliul Municipal o hotărâre favorabilă Rompetrol.
Instalat de Patriciu drept şef al ofensivei anti-Băsescu, Ludovic Orban a făcut eforturi disperate pentru a se remarca, prin obscenitate şi trivialitate deşănţată, în ochii adevăratului şef al PNL – Dinu Patriciu.
Ludovic Orban şi-a dovedit fidelitatea în perioada izbucnirii scandalului Rompetrol, când a sărit să-şi apere patronul din calitatea de preşedinte al PNL Bucureşti, afirmând că, “după cazul Dinu Patriciu, nici un cetăţean al României nu se poate simţi în siguranţă”, jignind astfel toţi cetăţenii României care n-au nici un motiv să fie puşi în aceeaşi oală cu jefuitorii economiei naţionale.
Tatăl lui Orban a fost securist în perioada cea mai neagră şi mai plină de blestemăţii a Securităţii. Bătrânii membri ai AFDPR care mai sunt în viaţă şi-l amintesc încă pe măcelarul din Braşov, renumit pentru sadism şi maniac al bătăilor crunte.
A fost dat afară în perioada anilor ’60, când aparatul încerca să îşi schimbe faţa. Ulterior, a lucrat la Abator, unde, ca fost securist, şi-a făcut de cap. A fost arestat pentru furt, fiind în lot cu fostul director al ONT, Şerbănică, un caz cunoscut la vremea aceea.
A făcut puşcărie la Penitenciarul Codlea, ceea ce nu l-a oprit pe fie-su, Ludovic, să-şi dorească să servească Partidul, astfel că, după absolvirea Facultăţii de Tehnologie a Construcţiilor de Maşini din Braşov, în 1988, şi-a propus să intre la Ştefan Gheorghiu.
Imediat după absolvire, la un an, a devenit, ajutat de “structuri”, învăţăcel în ale activismului PCR, la Ştefan Gheorghiu.
• urmează: Armaghedonul Oligarhilor 32. Politrucul pe stil nou