«[…]Actualele revolte violente din Londra și alte orașe britanice în care poliția și forțele de ordine se pare că au pierdut pentru zile întregi inițiativa în mâinile bandelor de tineri ce își coordonau 
acțiunile prin rețelele sociale ca și Facebook și Twitter, prin internet și telefoanele mobile, ne amintește de alte astfel de mișcări petrecute nu demult în Europa Occidentală.
Cele mai violente rămase în memoria publică sunt cele din Franța, din toamna lui 2005, urmate de de cele din 2007 și 2010, ceva mai puțin violente, dar care arată un trend îngrijorător pentru stabilitatea statelor implicate[…]
«[…] România nu face excepție, atâta doar că pentru noi provocările migraționiste sunt abia la început. De aceea avem șansa să învățăm din greșelile altora pentru a nu le repeta, dacă vom fi suficient de înțelepți să tragem învățămintele necesare.
După 1990, România a intrat în economia de piață total nepregătită, nu a avut parte de o tranziție inițială de care au avut parte celelalte țări socialiste în care treptat se introduseseră unele mecanisme incipiente ale inițiativei private, favorizând apariția unor antreprenori, precum și pregătind populația pentru marea schimbare, cea de mentalitate.
Politicile falimentare promovate de dictatura lui Nicolae Ceaușescu, fără nicio bază economică reală, au pus economia românească pe butuci. Dezastrul a continuat și dupa 1990, atât din lipsa managerilor, cât și din cauza unei elite politice cleptocratice apărute peste noapte tot din rândurile activiștilor de partid incompetenți economic.
Cadrele pentru apariția unui stat capitalist erau subminate de baza economică prost construită cu capacități industriale gigantice și energofage, de incompetența sau hoția factorilor responsabili, 
precum și de recent apărutul politicianism care avea tendința să subordoneze cu totul economicul către politic, atât pentru a-și asigura bazinul electoral cât și subvenții grase.
click to enlarge
Eurominority
În acest scop politicianismul a început să uzeze de slogane populiste care au făcut mult rău pe termen mediu, rejectând în mintea maselor ideea de capitalism și privatizare. Vă amintiți de “Nu ne vindem țara” sau altele la fel?
Sau de consecințele lor, investitori alungați și oportunități economice ratate, cum a fost de exemplu cazul Semănătoarea, de care au fost interesați cei de la Fiat New Holland, alungați de muncitori, dar curtați ulterior de fostul premier român care a fost refuzat politicos, din moment ce concernul cumpărase deja două fabrici, în Polonia și Ungaria.
Altă oportunitate ratată, România putând deveni un producător important de mașini agricole de care ar fi putut beneficia și agricultura noastră, având șansa să redevină o putere agricolă majoră la fel ca și în trecutul interbelic.
Dintre multiplele politici greșite luate pe baze politicianiste în perioada postdecembristă se numără și cea a pensionărilor…» tot pe Blogul lui Cristian Negrea